Ce contează, cu adevărat, la final este fericirea pe care o simți fără niciun motiv. ”Deveneam din ce în ce mai fericit și nimic din afară nu justifica această stare. Astăzi, îmi fac timp să fiu cu mine pentru că vreau mai mult din această stare de a fi. Personal, mie îmi place să creez de la zero. Alții preferă pășitul peste pragul ușii neștiind că ar putea să necesite prea mult efort. Acum sunt răbdător, responsabil și conștiincios. Îmi aduce atâta ordine, pace, limpezime și inspirație, încât rareori mi se întâmplă să scap ceva din vedere. Mi-a luat ceva timp să ajung în acest punct, așa că vă rog să aveți răbdare! Cine sunt eu? Radu, Maria sau Irina, cine vreți voi. De fapt, nu contează numele, important e ca această poveste adevărată să fie împărtășită. A fost greu? Nici nu mai știu! Voiam să reușesc, să simt la final fericirea! O fericire care ține de satisfacție reprezintă o sursă importantă de energie pentru a întreprinde și pentru a construi permanent. Deviza fericirii pentru mine a fost și rămâne: Întotdeauna e nevoie de mai mult! Am conștientizat destul de rapid că fericirea care ține de stăpânire, echilibru și satisfacție favorizează de asemenea excelența. Excelența pentru mine reprezintă hrana acelora care aspiră să se depășească pe ei înșiși…
Am fost întrebat de nenumărate ori dacă au fost momente când am vrut să abandonez. Trageți concluzia singuri! Eu am privit cu ochii mari ușa care mi s-a deschis și am ignorat-o pentru totdeauna pe cea pe care eu personal am închis-o. Eram mult prea tânăr și cu prea multe probleme de sănătate. Totul din cauza acelor kilograme în plus și… dacă ar fi fost doar ele problema! Ce nu știu majoritatea este ceea ce se ascunde în spatele acestor kilograme inestetice: frustrare, negație, izolare, indiferență, complacere, egoism și nu în ultimul rând plafonare. Știți ce-mi place mie acum cel mai mult? Îmi place enorm când îmi spun singur: Relaxează-te, omule! De ce? Simplu! Eu chiar mă relaxez. Sunt bine cu mine, cu trupul și mintea mea deopotrivă. Trebuie să-i sperii din când în când pe oameni ca să-și prețuiască viața. Eu chiar m-am speriat. Când am văzut analizele, sincer, nu mi-a fost deloc bine: glicemie, colesterol, uree,…uff! Aristotel a spus că o minte sănătoasă și un trup sănătos sunt cumva întrețesute, așa că emoția produsă la aflarea veștilor, în mod involuntar a contribuit și mai mult la degradarea sănătății mele. Nu trecuse nici o săptămână de la diagnosticare și corpul începuse să se resimtă: la fiecare două cuvinte rostite făceam o pauză prelungă, articulațiile aproape că mă usturau de durere și spatele, de parcă nu ar fi fost de ajuns, mă înghiontea și el din când în când. Noaptea, mai bine nu dormeam…apneea devenise veghea mea permanentă. Ce drăguț, nu? A doua zi dis- de- dimineață am căutat ajutor. Unde? Cum unde? Un nume, un număr de telefon, o adresă, orice ca să găsesc pista corectă, să găsesc cheia succesului. Cine altul decât specialistul îți poate arăta atât scurtăturile cât și capcanele drumului către redobândirea sănătății? Așadar, nu reinventa tu roata, întreabă priceputul cum se face. Nu cere sfatul sau opinia oamenilor care au eșuat în ceea ce vrei tu să faci. Aceștia nu îți vor putea spune decât că nu se poate întâmpla așa ceva. Eu am găsit terapeutul potrivit și iute l-am întrebat: Ce am de făcut ca să slăbesc? Cât de simplu pare, nu-i așa? Dar, nu! Ceea ce contează cu adevărat este sănătatea! Și ca să-ți recapeți sănătatea nu procedezi după ureche. Îndrumătorul trebuie să fie cu tine permanent.“
Este foarte adevărat ce spune prietenul nostru! Alegeți să renunțați la acele regimuri de slăbire dezechilibrate sau chiar de înfometare, care ne-au lăsat gustul amar al inutilității, nemulțumirii și cu o poftă mai mare de mâncare. Este momentul să vă însușiți acel mod de viață capabil să vă recondiționeze deprinderile și să vă deschidă calea spre o sănătate mai bună și mai durabilă. Chiar astăzi o mamă îmi spunea că frumoasa ei fiică a supraviețuit cinci zile doar cu apă și acest sacrificiu nejustificat doar pentru a slăbi. Cum? Da! Nu este singurul caz de mirare. Sunt exemple și mai grave. Sper că vă aduceți aminte de dieta bazată exclusiv pe proteină animală, dieta disociată sau…nu e cazul să le enumerăm pe toate. Nu merită! Ceea ce merită este curajul de a vă detașa de curentul mulțimii și de a alege alimentele cu adevărat bune.
Sugestie: Mâncați mai multe zarzavaturi proaspete și înăbușite, cereale integrale, legume, verdețuri, fructe proaspete, beți apă din belșug și spuneți NU alimentelor rafinate, prelucrate și concentrate. Acestea sunt bogate în calorii și sărace în fibre și substanțe nutritive. Nu scăpați din vedere: Faceți corect cumpărăturile fiind exigenți în ceea ce privește calitatea și valoarea nutritivă a produselor. Este o mare diferență între a mânca și a ști să te hrănești. Haideți să ne hrănim ca niște cunoscători, dacă este posibil într-o atmosferă de bun gust, care ne asigură sațietatea și bucuria de a împărți adevărata mâncare cu ceilalți. Astfel lumea zilelor noastre începe să se aplece mai cu băgare de seama asupra alimentelor vegetale. Eu nu exclud proteina animală. Dacă îți permite sănătatea, de ce nu? Dar mă simt datoare să subliniez și rolul alimentelor vegetale care sunt sărace în grăsimi, bogate în fibre, lipsite de colesterol și care conțin suficiente proteine.
A sosit timpul să îngropăm obiceiurile nesănătoase și să ținem pasul cu informația primită astăzi. Astfel, unul dintre cele mai inspirate moduri de a începe acest lucru este să ne familiarizăm corect cu expresia: “Ce-i prea mult strică.” Apoi, ca să fie totul ca la carte, vă îndemn să vă conectați la resursele spirituale. Dumnezeu te-a creat și pe tine ca să te bucuri de sănătate și prosperitate pe toate planurile, să fii un om bun, responsabil și conștiincios.
Altfel spus,….
Întotdeauna e nevoie de mai mult, pentru ca la final să simți fericirea.
Carmen Barcan,terapeut
