Interviu cu Toma Constantin, subprefectul judetului Bacau
A trecut un an de la momentul in care ati fost investit in functia de subprefect al judetului Bacau. Cum a fost acest an pentru dumneavoastra?
Acest an a fost un mare câstig pentru mine, in primul rând datorita faptului ca am avut sansa de a colabora cu prefectul judetului, Dorian Pocovnicu, un om cu experienta, un om cu multa intelepciune, de la care am invatat foarte multe, un om cu care, cred, am facut o echipa foarte buna. In al doilea rând, pentru ca am gasit aici un colectiv de profesionisti, cu care m-am consultat mereu. Asteptarile mele au fost foarte mari pentru ca vin din administratia publica locala si atunci când eram viceprimar sau sef de serviciu priveam Institutia Prefectului ca pe un etalon. Odata ajuns aici, am constatat ca lucrurile chiar asa stateau. Sigur, experienta mea in administratia publica nu a fost suficienta si a trebuit sa ma pregatesc, sa ma ridic la nivelul celor care lucrau in Institutia Prefectului pentru ca, aici, lucrurile se defasoara cu foarte mare rapiditate.
Cum a decurs aplicarea Legii 165, un act normativ nou si controversat? A fost unul dintre capitolele care v-au dat batai de cap?
Daca ar fi sa vorbim despre Legea 165, pot afirma ca a fost o provocare pentru mine, dar am avut un parteneriat foarte bun cu Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI). Daca la sfârsitul anului 2014, judetul Bacau era in partea a II-a a clasamentului la nivel national, in ianuarie 2015, prin implicarea directa a Institutiei Prefectului, am devenit fruntasi, iar in februarie eram pe primul loc in tara la inventarierea terenurilor. Sigur, au fost necesare foarte multe intâlniri, foarte multe dezbateri la care au participat primari, reprezentanti ai OCPI, ai Directiei Silvice si persoane autorizate sa faca masuratori. Am observat ca cele mai grele probleme le rezolvam la masa negocierilor.
Inteleg ca aplicarea Legii 165 a fost un succes, dar nu v-ati ocupat numai de asta. Au existat, poate, si sectoare care v-au creat probleme.
Nu as putea spune probleme. Deviza mea este sa gasim solutii, si nu motive atunci când avem o problema in fata. M-am ocupat de cresterea eficientei institutiei in activitatea de supraveghere a modului de aplicare si de respectare a actelor normative la nivelul judetului. Sigur, e un obiectiv foarte important al Institutiei Prefectului si pentru a gasi cele mai bune solutii am ales trei directii: am facut analize si studii, am organizat reuniuni cu salariatii si am facut informari. Doar la capitolul “cresterea eficientei” am facut 37de analize, 42 de intâlniri operative cu functionarii din institutii si 5 propuneri pentru modificarea colectivului de lucru al Comisiei Judetene, toate fiind aprobate. Toate acele intâlniri si analize aveau la baza disfunctionalitati si probleme ridicate de cetateni. Foarte multi cetateni cereau informatii vizavi de stadiul dosarelor, unde se afla, daca sunt la Prefectura sau la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. Vazând ca sunt probleme si lucrurile merg greu, am vrut sa stiu de ce merg greu.
Legat de ritmul lent la care va referiti, ati constatat o imbunatatire?
Sigur. Toate aceste analize si sedinte s-au finalizat prin informari transmise prefectului si ordine de prefect, care au fost urmate de noi regulamente si de modernizarea circuitului documentelor. Acolo unde am constatat ca anumiti angajati erau foarte incarcati ca volum de munca, am impartit sarcinile. Rezultatul e bun spre foarte bun, caci am constatat o fluidizare a activitatii. In foarte multe cazuri, insa, problemele de fond funciar erau cauzate de necunoastea de catre membrii comisiilor locale a noilor metodologii de aplicare a legilor.
Si ce ati facut? I-ati instruit?
Da, am avut intâlniri cu aproape toate comisiliile locale de fond funciar si le-am adus la cunostinta noile reglementari
Nu se proceda astfel si in mandatul anterior?
Cred ca a fost perioada in care lucrurile mergeau din inertie. Datorita faptului ca Legea 165 a reglemtentat anumite aspecte care mergeau prost a trebuit sa acceleram si noi ritmul. Erau comisiii locale constituite in baza unor ordine din 2012 care nu erau actualizate, iar acele comisii intârziau nejustificat dosarele si le inaintau greu catre comisiile judetene.
Ati aplicat si sanctiuni?
Am mers pe componenta de colaborare: i-am instruit, le-am spus ce au de facut si le-am dat si termene. Am vazut ca sunt anumite localitati care constant trimit catre noi documentatii de fond funciar si unele care nu prea transmit documentatii. Sigur ca le avem in vizor si le intrebam de fiecare data ce se intâmpla, de ce nu trimit? Nu au dosare? La Comisia Judeteana, documentatiile care sunt complete sunt introduse imediat pe ordinea de zi. In prezent, nu exista dosare in asteptare.
Acum, dupa ce ati tras linia, presupun ca sunteti multumit.
Sincer, imi doream mai mult si cred ca rapiditatea cu care se desfasoara lucrurile ar trebuie crescuta. Oamenii asteapta foarte mult de la Institutia Prefectului si pe buna dreptate.
Au existat si cetateni nemultumiti de modul in care le-ati solutionat petitiile?
Au existat cetateni care pierdusera in instanta, aveau hotarâri definitive si irevocabile, dar au venit la noi si au incercat sa faca presiuni pentru a schimba lucrurile, insa Prefectura nu face altceva decât sa respecte legea si hotarârile judecatoresti.
Retrocedarile au devenit un subiect extrem de sensibil, la nivel national. Cum stau lucrurile in Bacau?
Nu pot spune ca e un fenomen pe segmentul acesta, dar am constatat ca, pe fondul unor evenimente, reflectate si in mass-media, exista o oarecare teama in rândul membrilor Comisiei Judetene. De aceea, am stabilit câteva reguli: mapa sedintei este transmisa in format electronic fiecarui membru cu 5 zile inainte, grupul tehnic e constituit de fiecare data inaintea sedintei, fiecare proiect de hotarâre e analizat in detaliu, fiecare membru al comisiei isi spune punctul de vedere, iar acolo unde sunt lucruri neclare cerem date suplimentare si scoatem proiectul de pe ordinea de zi, asa incât se voteaza in cunostinta de cauza si cu sentimentul ca am facut ceea ce trebuia facut.
Care credeti ca este atu-ul dumneavoastra?
Faptul ca am avut sansa sa lucrez in administratia publica locala mai multi ani a fost un atu. Faptul ca la baza pregatirii mele am acea gândire de inginer este, de asemenea, un lucru bun. Ca inginer, gândesc ca lucrurile au un inceput dar trebuie sa aiba si finalitate. Faptul ca am facut si Facultatea de Finante m-a ajutat enorm pentru ca ceea ce fac trebuie sa fie eficient. Daca nu as fi avut experinta in administratie si nu as fi lucrat cu oamenii ani de zile mi-ar fi venit mult mai greu. De obicei sunt un om calm, un om care analizeaza si tine cont de parerea celorlalti. Nu iau niciodata decizii de unul singur, ma consult cu cei cu care lucrez. Cum spuneam, caut solutii, si nu motive, dar iau decizii destul de rapid, nu-mi place sa tergiversez.
Ati fost acuzat ca ati lucrat in Primaria Moinesti, apoi doar o zi la Prajesti si dupa aceea ati aterizat la Prefectura. Care a fost, de fapt, parcursul dumneavoastra?
In 1994, am absolvit Facultatea de Mine, in toamna am fost angajat la Regia Autonoma a Huilei Valea Jiului, pe postul de inginer productie. Pâna in 1999 am urcat treptele ierarhice la Mina Dâlja, una dintre minele foarte grele. In 2000 am hotarât sa-mi fac propria afacere si am fost administrator de firma pâna in 2008. A fost o experienta foarte buna pentru ca am invatat foarte multe lucruri. In perioada 2008-2012 am fost viceprimarul orasului Darmanesti, iar in 2012-2014, seful serviciului Administratia Domeniului Public si Privat din Moinesti. Era un post contractual, dar mi-as fi dorit un post de functionar public. Aveam dorinta de a intra in Corpul Functionarilor Publici si m-am prezentat la primul post care a fost scos la concurs in judet, cel din Primaria Prajesti, un post de inspector la serviciul Buget. Am dat examen, l-am luat, dupa care m-am intors la Primaria Moinesti pentru ca aparuse un post similar, iar naveta era foarte grea.
Ce pot afla cititorii nostri despre viata personala a subprefectului judetului Bacau?
Sunt casatorit si am doi copii, Alexandra, eleva in clasa a V-a, si David, care e in clasa a III-a. Sotia mea, Mariana Constantin, este adjunct la Administratia Finantelor Publice Moinesti.
Privind spre viitor, ce va propuneti?
Mi-as dori sa ramân in sfera administratiei publice, e un domeniu in care am certitudinea ca pot sa fac foarte mult. M-au ajutat foarte mult anii in care am fost administrator la propria societate. In privat, managementul e axat in primul rând pe performanta, iar anii petrecuti in administratia publica locala impreuna cu experienta din privat m-au ajutat sa obtin rezultate bune, chiar foarte bune. Asta ma incurajeaza sa spun ca in viitor vreau sa activez in sfera autoritatilor publice locale.
Sa fiti, de exemplu, primar!
Da, imi doresc la un moment dat sa ajung primarul unei localitati si sa schimb lucrurile asa cum cred eu. Oamenii asteapta foarte mult, iar acolo unde sunt primari buni asta se vede.
Undeva, in zona Darmanesti…
Sunt nascut in Darmanesti si mi-as dori sa pot spune peste ani nepotilor ca am fost primar si ca am facut ceva acolo. Dar nu e neaparat o tinta apropiata, este o dorinta.
