Incredibil!
Nici gând să împrumut ceva din limbajul persuasiv al vreunei televiziuni care doreşte cu tot dinadinsul să-şi atragă audienţă. Sau, altfel: aş fi vrut să fi folosit trucul respectiv, dar după lectura informaţiei tare bine ar fi fost ca aceasta să se fi dovedit falsă sau măcar să nu-şi fi justificat proporţiile catastrofalului. Din nefericire, cuvântul din intertitlul nostru a fost rostit spontan de un interlocutor căruia i-am adus la cunoştinţă că de vreo paisprezece ani în liceele pedagogice nu se mai predă limba română. Am la îndemână şi alte răspunsuri, deloc departe de oful conţinut în primul: „Nu se poate aşa ceva!”, „Doamne fereşte!”, „Nu cred!”, „E absurd!” ş.a.
S-a tolerat o astfel de situaţie?
Nu ne vine să credem că există în şcolile din România învăţători şi educatoare care nu au urmat o oră de limba română în timpul studiilor de la liceul/colegiul pedagogic pe care l-au absolvit. Ei „predau” însă noţiuni de fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă într-un regim de promiscuitate intelectuală, învăţând practic, alături de şcolari, care este diferenţa dintre o vocală şi o consoană, cum se identifică o categorie semantică, în ce constă specificul unei părţi de vorbire sau cum deosebim subiectul de complement. Inspectorii şcolari, funcţionarii din minister, directorii de şcoli probabil cunosc realitatea, dar dacă acesta e sistemul, ridică din umeri.
Ce fac organizaţiile profesionale?
După ştiinţa noastră, doar Asociaţia Naţională a Colegiilor şi Liceelor Pedagogice (cu sediul în Cluj-Napoca) a luat atitudine pentru mai multe inconveniente, între altele cerând „reintroducerea Limbii române (gramatică, vocabular, fonetică, ortografie, ortoepie, punctuaţie) ca disciplină distinctă în trunchiul comun pe toată durata studiilor liceale” la învăţământul pedagogic. Propunerea face parte dintr-o rezoluţie depusă de 34 de licee şi colegii de profil, membre ale acestei asociaţii, în martie 2017. Logic ar fi fost ca ministerul de resort şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei să îndrepte eroarea. Nu s-a întâmplat însă nimic.
Cum arată planul-cadru destinat învăţământului liceal?
Niciuna dintre cele trei variante puse în dezbatere publică nu include disciplina limba română, iar între oferta de opţionale nu există interes pentru o profesionalizare deplină a viitorilor educatori şi învăţători.
Un licăr de speranţă
Marţi, 23 ianuarie, o echipă de la Ministerul Educaţiei Naţionale (de ce a lipsit Institutul de Ştiinţele Educaţiei?), în frunte cu Liviu-Marian Pop, s-a aflat la Bacău. La remarca mea că „este inadmisibil ca un tânăr de 18-19 ani cu pregătire zero la limba română să predea acest obiect unei clase/grupe de copii”, s-a promis că va fi reparată disfuncţionalitatea. Suntem invitaţi să trimitem la [email protected], până pe 26 ianuarie inclusiv, propuneri privind planurile-cadru. Altfel, vom reedita spusele lui M. Eminescu: „Învăţători, care nu ştiu nici a scrie bine, dau în mâna copiilor cărţi scrise într-o limbă pe care ei n-o înţeleg şi-i pun să înveţe filă cu filă lucruri pe care ei nu şi le pot închipui, încât când băieţii au ajuns la capăt cu învăţătura, rămân cu capul plin de cuvinte al căror înţeles nu l-au ştiut niciodată şi, neputându-se folosi nici într-un fel de aceste cunoştinţe moarte şi fără preţ, rămân cu zilele încurcate şi tăind câinilor frunză, până ce prin intrigi şi umiliri care dărâmă şi restul de caracter ce le mai rămăsese dat de la natură, ajung persoane publice spre a continua asupra generaţiei viitoare sistemul vechi de stricare a minţii şi inimei”.
