Am fost elev in Italia, dar am ales sa fac facultatea in Bacau. Sunt foarte pasionat de informatica, mai ales de programare. Sper ca, la finele facultatii, sa pot profesa in acest domeniu.

Când aveam doar sapte ani, parintii mei au fost nevoiti, ca multi români, sa plece in Italia, pentru un trai mai bun. Asa am inceput si eu clasa I acolo. Am facut toate studiile gimnaziale si liceale pe tarâm italian, iar dupa terminarea examenului de bacalaureat, am hotarât sa ma intorc in România, in Bacau, pentru a urma aici o facultate. Eram curios cum voi fi primit de colegii care au studiat primele douasprezece clase in tara si cum va fi noul mediu educational in care voi intra. Eram interesat sa-mi compar cunostintele si competentele cu cele ale viitorilor mei colegi.

Temerile unui nou inceput

In Italia am absolvit Instituto d’Instruzione Superiore „Jean Monnet” din Mariano Comense, Provincia Como. In timpul liceului am invatat foarte multe lucruri legate de algoritmi, programare, limbaje de programare, deoarece liceul este specializat pe informatica si telecomunicatii. In vara lui 2013, am depus dosarul la Informatica, la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau si am fost admis. A trebuit sa dau si un test de limba româna si sa rezolv niste formalitati. Inainte de inceperera cursurilor, imi imaginam facultatea ca pe un loc misterios, plin de persoane care au cunostiinte deosebite, cu care nu m-am mai intâlnit. Nu ascund faptul ca imi era teama de facultate – teama ca nu ma voi descurca sau ca nu o sa fiu in stare sa pot tine pasul cu nivelul exigentelor la care profesorii urmau sa ne supuna in orele lor de curs. Atmosfera, in sine, era destul de infricosatoare, dar totusi atragatoare, pentru ca doream sa-mi testez cunostintele, sa cunosc viitorii colegi, care puteau sa devina chiar prieteni, intr-un viitor nu prea indepartat.

Primele zile de studentie in Bacau

Apoi a venit prima zi de scoala, iar un lucru ciudat pentru mine era faptul ca noi, studentii, ne mutam dintr-o clasa intr-alta, in loc sa ramânem intr-o singura sala de clasa, iar diferitii profesori sa vina in acea clasa. Chiar si bancile si scaunele mi se pareau foarte diferite de felul in care erau la liceul pe care l-am frecventat in Italia. Dar m-am obisnuit.
Totusi, dupa prima zi de scoala, am observat ca si colegii mei erau la fel de retrasi si tacuti ca mine. Am presupus ca asa trebuie sa fie prima zi in orice scoala. Profesorii erau foarte prietenosi si incercau sa scoata o vorba de la noi, sa ne ajute si sa ne relaxam in mediul respectiv, sa fim activi la lectie si nu doar sa ne uitam si sa scriem. Dupa o saptamâna, gheata s-a spart. Colegii au inceput sa fie prietenosi, sociabili, dispusi sa vorbeasca, sa schimbe pareri si sa discutam in pauze sau intre orele de curs, seminar si laborator. Nu a trecut mult timp pentru a observa ca si profesorii de la Informatica trateaza studentii cu respect si prietenie incercând sa creeze o atmosfera relaxanta. A fost usor ca si noi sa participam mai cu pasiune si chef la lectii. Desi acest mediu m-a ajutat mult sa ma obisnuesc mai repede cu facultatea, nu au lipsit motivarea si provocarile din partea profesorilor, care incercau sa ne testeze capacitatiile si abilitatile dobândite pâna am devenit studenti cu adevarat. Este uimitor cum putin respect, educatie si disponibilitate pot sa ajute un student sa-si recapete increderea in sine, sa creada in ceea ce face si, mai ales, sa se simta bine in scoala, in relatia cu profesorii.

Relatia elev-profesor

La liceu, in Italia, lucrurile au fost diferite. Nu m-am simtit atât de bine. Nu am simtit niciodata ca vorbesc cu o persoana disponibila sa ma asculte, cu profesori prietenosi. Simteam ca profesorii italieni ni se adresau cu aroganta si superioritate. Aici, la facultate, in Bacau, ma simt bine când discut cu un profesor. Stiu ca sunt mai priceputi decât mine, stiu ca sunt profesorii mei si, ca atare, ii respect, dar comportamentul lor este asa incât nu ti-e teama si nu te simti inferior, te simti ca un prieten mai mic al profesorului. Simti ca interactionezi cu un dascal care tine la profesia sa, care e dornic sa ne invete si sa ne ajute. Pentru mine, personal, atmosfera scolara s-a schimbat mult in putin timp, iar scoala nu mai este un loc de care sa-ti fie teama de profesori sau de esec, ci unul atragator, in care vrei sa fii si sa participi la lectii, in care esti tratat cu respect, unde are cine sa te ajute, unde te duci cu placere, chiar daca se numeste scoala.

O altfel de educatie

Dupa câteva zile, lucrurile au intrat in normal, iar mersul la scoala devenise o rutina placuta. De fiecare data când lasam cladirea facultatii in urma, simteam ca doresc sa ma intorc inapoi, doream ca a doua zi in care aveam ore sa vina mai repede, sa ma duc la ore sau, mai bine zis, sa ma duc sa interactionez cu profesorii si cu colegii mei, sa discutam despre subiectele predate. Desi uneori mai sunt si greutati si exista persoane mai putin sociabile, retin ca multi profesori stiu cum sa se comporte cu studentii, cum sa vorbeasca cu ei si cum sa-i ajute in rezolvarea problemelor. Multi abordeaza practic propriul subiect, lasând studentii sa invete prin descoperire, folosind informatiile furnizate de profesor. Alti profesori prefera teoria incepând de la zero, inaintând incet-incet si provocând studentii cu niste probleme, iar altii se axeaza pe povestiri din lumea reala, ca sa incerce sa pasioneze studentii. Toate acestea sunt metode utile si bune pentru a invata mai bine, pentru a ne imbogati mintea, fara ca asta sa fie un cosmar sau o greutate, fara sa ne simtim obligati, ci atrasi de cunostintele oferite de catre profesori.

Sanse de viitor

In final, pot spune ca Facultatea de Stiinte a
Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau, specializarea Informatica, mi se pare un loc foarte frumos, unde poti gasi ajutor si profesori disponibili, care sunt acolo pentru studenti. In aceasta facultate gasesti si alti studenti ca tine, de care poti lega prietenii puternice si pe care te poti bizui, pentru un ajutor sau pentru o colaborare. Astfel ai multe posibilitati si sanse pentru viitorul tau.

Liviu Sociu, student la Informatica, Facultatea de Stiinte, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau