Interviu cu prof.univ.dr. Vasile Patrut

„Contabilitatea a fost intotdeauna judecatorul nepartinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului si consilierul indispensabil al viitorului in fiecare intreprindere”. (Fr. Schor)

– Domnule profesor, sunteti ca formatie de baza economist, specialist in contabilitate si v-ati dedicat aproape jumatate de secol invatamântului economic bacauan, mediu si superior, ca profesor de contabilitate, contribuind la formarea a foarte multi specialisti in domeniu. Ce este, in definitiv, contabilitatea?
– Buna intrebare, cu atât mai mult cu cât se constata, de ceva vreme, utilizarea eronata a termenului si in cazuri in care mai potriviti ar fi alti termeni, cum ar fi cei de evidenta sau inregistrare. Asa se intâmpla foarte frecvent, de pilda, in jurnalismul sportiv. Contabilitatea reprezinta in plan teoretic, o disciplina stiintifica, respectiv stiinta evidentei, calculului, analizei si controlului intr-o anumita ordine si pe baza unor principii normative, a circuitului valorilor economice delimitate patrimonial. In plan actional, contabilitatea, ca activitate practica reglementata social, este un sistem informational organizat pentru fiecare entitate patrimoniala.
– Domnule profesor, spuneati intr-o alta discutie ca singurii ani care v-au apartinut sunt cei „sapte ani de acasa”, restul de peste 60 au insemnat scoala, studii, catedra, cercetare. Ce au insemnat acei ani pentru viitorul dascal, profesor universitar, creator de scoala, doctor in stiinta ordinii, aceasta creatie minunata a mintii umane, cum o denumea Immanuel Kant?
– Ma duceti departe, as fi preferat sa incepem cu prezentul, insa eu sunt acum elev si ma conformez. Cei sapte ani de acasa, fara ghilimele, au insemnat si inseamna amintiri, unele neplacute, dure. Era razboi, tata era pe front, a si murit in 1944, am ramas orfan. Au urmat ani grei de foamete, ’46-’47, cotele obligatorii etc. Imi amintesc insa cu placere de sarbatorile de iarna, de obiceiuri, de frumoasa Moldova, in care am invatat sa inot. In minte mi-e mereu chipul mamei, ea a crescut singura doi copii. De mici am fost nevoiti sa muncim, sa ne intretinem. Pe la 12-13 ani am inceput sa lucrez la cooperativa de consum, eram ajutor de contabil. Am fost apoi printre putinii copii care au urmat ciclul II de invatamânt, dupa care Cooperativa m-a trimis la Scoala tehnica de contabilitate de patru ani de la Buzau. In vacante lucram tot la cooperatie, pentru a-mi cumpara haine si caiete pentru scoala. Au fost sapte ani grei pentru familia noastra, insa am reusit pâna la urma, cu munca multa, sa ma ridic. Am terminat ISE, actuala ASE, am predat un an la Buzau, la scoala pe care o absolvisem, dupa care am venit in Bacau, chiar daca eu imi doream sa ramân in Bucuresti, in invatamântul superior, vis care mi s-a indeplinit abia in 1991. 26 de ani am predat in invatamântul mediu economic, la fosta Scoala Comerciala, apoi la actualul Colegiu Economic. Mai multi ani am fost director de specialitate al aceluiasi colegiu, iar 18 i-am dedicat invatamântului universitar la Universitatea „Vasile Alecsandri”, la catedra de Contabilitate, sef de catedra si titular de cursuri. O viata de om dedicata meseriei pe care am iubit-o, am slujit-o cu pasiune, cu dragoste.
– Zeci de generatii de elevi si studenti au invatat de la profesorul Vasile Patrut cum se aduna si cum se scad banii, cum se gestioneaza o afacere, cum se obtine profit. Este contabilul garantul obtinerii profitului?
– Depinde de pozitia pe care o are intr-o societate, intr-o entitate economica. Contabilul, cel veritabil, nu “tiitorul de registre” este, trebuie sa fie, principalul consilier al administratorului, managerului, in gestiunea eficienta a afacerilor unei firme. Acesta, contabilul, in baza informatiilor pe care le procura prin evidenta, calcul si control, stabileste, prin analiza de specialitate, diagnosticul financiar pentru organismul social-economic si il ajuta pe manager in adoptarea deciziilor, a “terapiei” necesare pentru ameliorarea sau consolidarea sanatatii acelui organism, intreprindere, institutie publica sau, dupa caz, organizatie nonprofit. Supraveghind gestionarea cu eficienta a valorilor economice, contabilul poate si trebuie sa contribuie la realizarea scopului respectivei organizatii: obtinerea de profit sau incadrarea in bugetul propriu. Spun uneori elevilor si studentilor ca economistul, contabilul sunt un fel de paznici ai patrimoniului firmei, impotriva furturilor, a neglijentei, dar si impotriva celor care nu stiu sa gestioneze eficient o afacere. Noi suntem paznici mai rafinati, nu cu pusca sau cu bâta, ci cu mintea si calculatorul.
– Se vorbeste in breasla ca un contabil bun iti asigura jumatate din profit. Tinând cont de importanta misiunii lui, se intelege ca acesta trebuie sa se bucure de onoare, de deplina incredere din partea managerului si nu numai a acestuia? Cum stau lucrurile in acest sens?
– Este adevarat ce spuneti, cu o conditie: contabilul, economistul sa nu fie doar de decor in firma, sa nu fie doar un socotitor de date primare. Mult timp caricaturizati prin lipsa de imaginatie si pentru comportamentul lor rigid, nu de putine ori profesionistii contabili au devenit contrariul, având imaginatia de a dezvolta practici de contabilitate creativa. In acest sens, raportarile contabile pot fi folosite fie pentru a-i informa corect pe utilizatorii lor, fie pentru a-i induce in eroare. In primul caz, creativitatea este pozitiva si corecta in proliferarea procedurilor contabile – politici contabile si decizii de gestiune – ca urmare a fenomenelor de financializare a economiilor, iar in al doilea caz, creativitatea este negativa, constând in inducerea in eroare prin cosmetizarea imaginii relevate prin conturi. Fata de cele enuntate, trebuie sa spun ca profesionistii contabili trebuie sa respecte un cod deontologic, sens in care, la fel ca medicii, depun un juramânt, iar deviza lor este „Stiinta, independenta, moralitate”. De la aplicarea in mod creator a principiilor contabilitatii, pâna la asa-numitele inginerii financiare este o distanta, una mare si nu este recomandabil a fi parcursa.
– Domnule profesor, se poate vorbi de talent in aceasta meserie? Este contabilitatea o profesiune vocationala?
– Contabilitatea, in acceptia mea, este o profesie vocationala, sa ai vocatie, aptitudini, sa ai in gena corectitudinea, spiritul ordinii (contabilitatea este o stiinta a ordinii), curiozitate, rigoare, dar mai ales inteligenta. Da, pentru a fi un economist bun si foarte bun, pe lânga studii aprofundate trebuie sa fii daruit de la Dumnezeu si cu talent. Th. Stefanescu, un mare economist, afirma: Ordinea este lumina, unde se administreaza fonduri fara contabilitate, acolo nu este decât intuneric, am citat din memorie.
– Ce rol joaca politicul in aceasta disciplina? Se vorbeste mereu de o anume cosmetizare a realitatii de cei aflati la putere. Este sau nu este contabilitatea o stiinta? Ministrul este si economist si om politic.
– Economistul trebuie sa fie corect in raport cu adevarul. Spuneam despre contabilitate ca este reglementata social. Este posibil ca anumite structuri sa incerce o asemenea interventie. Eu fac apel mereu la cursuri, la seminarii, in cartile pe care le-am publicat, la deontologia economistului. Mai devreme sau mai târziu, asemenea interventii isi vor arata fata, rezultatul.
– Cu doar 20 de ani in urma, in tara erau doar 3-4 centre universitare care pregateau specialisti in acest domeniu. Cum explicati atât de puternica extindere pe care a cunoscut-o invatamântul in domeniu dupa decembrie 1989? Este asigurata calitatea actului educational in aceste conditii?
– Pâna la un punct, aceasta „explozie” a invatamântului economic, in general, a celui de contabilitate, in special, se justifica. Am parcurs si mai parcurgem o perioada de tranzitie spre economia de piata. Daca inainte intreprinderile, economia erau conduse dupa metode administrative, de comanda, se trece la economia de piata, concurentiala, unde rolul pârghiilor economice in economie, in conducerea afacerilor, creste. Cine sunt detinatorii pârghiilor economice? Economistii. Apoi, democratizarea vietii economice, libera initiativa au dus la infiintarea multor entitati patrimoniale, pentru fiecare dintre acestea fiind necesara prezenta contabilului, economistului. Mi-e teama, insa, ca ce este prea mult strica. Ma gândesc la multitudinea institutiilor de invatamânt universitar in domeniu, institutii publice si private. Concurenta pentru atragerea tinerilor si mentinerea lor ca studenti platitori de taxe poate duce la coborârea stachetei, a exigentei si chiar mai mult decât atât, la ceea ce s-ar putea numi prostitutie intelectuala. Apoi riscam sa creasca somajul printre economisti cu studii universitare, ceea ce nu este deloc bine. Exigenta, pregatirea academica, moralitatea sunt termenii in care trebuie sa discutam in invatamânt, fie el la ce nivel doriti. Profesorul trebuie sa predea, elevul, studentul trebuie sa invete, sa se pregateasca. Tara nu are nevoie de inculti cu diplome, nu poate bugeta fabrici de diplome.
– Admitere cu dosar sau pe baza de examen?
– Nu-mi place admiterea cu dosar. Sunt sigur ca se va reveni la admiterea pe baza de examen scris.
– Spuneti-mi cum incepeti cursul, ce le spuneti studentilor in prima ora?
– Nu am formule, nu am avut formule magice. Eu am avut avantajul ca am predat discipline de baza, Bazele contabilitatii si Contabilitatea financiara. Le spuneam ca Bazele contabilitatii, ca materie de curs, este foarte utila deoarece este alfabetul contabilitatii, in ceilalti ani este literatura, nu poti face literatura fara sa stii alfabetul. Contabilitatea are un limbaj, daca nu stii limbajul initial nu poti sa mergi mai departe, finantatorul vostru investeste in voi si in anii urmatori si doreste profit.
– Finantele conduc lumea, iar tehnica, creatia o imping inainte. Ambele au la baza stiinta. Atunci, in aceste conditii, de ce societatile contabilizeaza puseuri de criza? Cum vedeti iesirea din criza economica in care ne aflam?
– Nu sunt specialist in macroeconomie si opiniile pe care le-as exprima nu sunt ale unui om avizat. Totusi, la câteva aspecte vizând economia româneasca m-as opri. Este vorba de necesitatea respectarii legilor economice in politica economica ce se promoveaza; repartitia resurselor bugetare sa se faca in functie de structura nevoii sociale si nu in functie de cine sunt titularii diferitelor ministere; sa nu se mai plateasca nemunca, mai exact spus ajutoare si asistenta sociala sa se acorde numai celor care nu pot munci sub nicio forma; stimularea dezvoltarii unor sectoare ale economiei pentru care sunt premisele necesare, inclusiv cerere pentru oferta lor, cum sunt agricultura, turismul, industria IT; dezvoltarea investitiilor in infrastructura cu efect multiplicator asupra celorlalte ramuri ale economiei.
– Domnule profesor, constat ca alaturi de activitatea didactica, 26 de ani in invatamântul liceal, 18 la catedra universitara, aveti si o insemnata activitate stiintifica, publicistica, concretizata in 16 carti, peste 30 de manuale scolare si cursuri universitare, zeci de articole si studii etc. Cum se explica aceasta constanta preocupare pentru cercetare?
– Contabilitatea, am subliniat deja, nu se rezuma la simple calcule si inregistrari. Ea implica prelucrari complexe ale datelor si obtinerea pe aceasta cale a informatiilor sub forma unor indicatori financiari-contabili relevanti, analiza acestora si diagnosticarea situatiei financiare a firmei. Or, realizarea tuturor acestor functii ale contabilitatii presupune cautarea si gasirea celor mai potrivite solutii si metode. Apoi, contabilitatea trebuie sa fie o oglinda veridica a realitatii economice, capabila sa ofere o imagine fidela a acestei realitati. Cum realitatea economica este in continua schimbare, este necesar ca si sistemul de contabilitate sa fie continuu adecvat acestei realitati. Numai astfel oferta de informatii a contabilitatii este in masura sa satisfaca cererea de asemenea informatii. Asa se explica permanenta cercetare stiintifica in contabilitate. Intervin apoi noi provocari, cum este alinierea sistemului contabil national la directivele europene in materie si la standardele internationale de contabilitate. Trebuie luate in calcul fenomenele, tendintele si provocarile care stau in fata omenirii: dezvoltarea economico-sociala durabila si in acest context aparitia conceptului de „contabilitate verde”, fenomenele inflationiste si in acest context dezvoltarea conceptului de „contabilitate de inflatie”, internationalizarea activitatii economice si aparitia societatilor multinationale, a „contabilitatii consolidate”. Este un teren vast de cercetare si ea trebuie amplificata, iar ritmul de aplicare a rezultatelor, grabit.
– Spuneti-mi un paradox al disciplinei dumneavoastra.
– Contabilitatea ajuta (pe cai cinstite) pe multi sa se imbogateasca, dar numai arareori pe cei care o practica.
– Prin tot ceea ce ati realizat, v-ati dovedit a fi un maestru al contabilitatii bacauane, dar si un maestru in gestionarea familiei. Aveti doi copii reusiti, realizati, un medic si un informatician. Sunteti bunic. Care au fost invataturile profesorului, parintelui pentru copiii lui?
– Sunt cele pe care le-am primit si eu de la mama. Vedeti ca eu vorbesc de mama. Eu am fost, la fel ca si sora mea, crescuti numai de mama, care era o femeie vrednica, punea la mare pret cinstea, simtul masurii si munca. Noi eram orfani, nu avea cine sa ne apere, banii erau putini, uneori chiar deloc. In acele conditii eu am stiut ca nu am decât o solutie: sa invat, sa fiu cuminte, razbatator, eu eram copil necajit si trebuia sa-mi câstig existenta, sa muncesc sa am bursa, bursa pentru mine era vitala, altfel nu as fi putut pleca din sat. Copilaria mea, tineretea mea au fost o lupta pentru câstigarea burselor, de la gimnaziu si pâna ce am terminat cei cinci ani de facultate. Mi-a mai spus sa imi respect parintii, mosii si stramosii mei, sa-mi pastrez credinta, sa respect legile tarii si sa-mi iubesc tara, sa fiu masurat in toate. Acestea le-am spus si eu copiilor mei si nu m-am ferit sa le spun si elevilor si studentilor mei. Viata nu-i numai o sarbatoare, este dura, nemiloasa cu unii. Asa a fost mereu, la fel este si astazi, insa nu trebuie sa dezarmezi.
– Ce regretati ca nu ati facut in viata, ce nu v-a reusit?
– Le mai spun si studentilor. Viata mea a fost o alergatura continua, sa traiesc, sa muncesc, sa invat, sa invat mereu, sa ma initiez, sa ma perfectionez pe disciplina economica. Viata mea a fost o serie nesfârsita de examene. Ce n-am reusit sa fac? Cred ca nu am trait suficient, nu m-am bucurat suficient de ceea ce iti ofera viata si din partea plina a paharului. Sa nu intelegeti ca regret, am constatat doar, deoarece m-ati intrebat. Eu sunt optimist, incerc sa mai recuperez acum, citesc ce nu am reusit in anii trecuti, scriu, scriu carti de specialitate, memorialistica, am inceput sa calatoresc in lume, particip la diferite manifestari si actiuni la Universitate sau unde sunt solicitat. Eu mi-am facut meseria cu pasiune, nu am avut senzatia ca ma duc la scoala ca asa imi spune orarul sau sa-mi iau salariul. Cred ca am ramas in amintirea studentilor si elevilor mei ca un adevarat educator de la care au avut ce invata. Toata viata am stiut ca daca un profesor, specialist intr-o disciplina sau alta, nu este dublat de un bun pedagog, devotat muncii sale, este ca o soba care arde, dar nu da caldura.
Gheorghe Baltatescu

Alte articole