vineri, 14 noiembrie 2025

Duminica a XIX-a din Timpul de peste An

Fragmentul evanghelic al Duminicii a XIX-a din Timpul de peste An (Lc 12,32-48) începe cu îndemnul lui Isus care ne invită la încredere și la speranță: „Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui să vă dea Împărăția”. Isus le spune ucenicilor aceste cuvinte în drum spre Ierusalim, unde știe ca va avea de înfruntat suferința și moartea.

Cuvântul „turmă” este folosit în limbajul biblic pentru a exprima imaginea poporului ales, pe care Dumnezeu îl conduce în calitate de „păstor”. Dumnezeu își iubește și își ocrotește poporul său.

Chiar dacă avem adesea motive pentru a ne teme și a ne îngrijora, Isus ne încurajează să ne încredem în harul său. Încrederea la care suntem chemați se naște dintr-o experiență: am simțit de atâtea ori cât de mult ne iubește Dumnezeu. Și știm acest lucru din faptul că și-a dat viața pentru noi. De aceea, putem spune, plini de încredere, împreună cu psalmistul: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Ps 23).



În același fragment evanghelic, Isus ne îndeamnă și la veghere: „Fiți și voi pregătiți”. Pentru ce anume? Ca să-l primim pe Isus de fiecare dată când vine la noi în persoana celui sărac, în persoana celui bolnav, în persoana celui singur sau a celui care are nevoie de un cuvânt de încurajare.

Și ne sunt propuse două imagini ce descriu figura ucenicului care veghează: ucenicul are mijlocul încins (este îmbrăcat), și are făcliile aprinse.

Centura de la brâu, sau mijlocul încins, reprezintă ținuta celui pregătit, a celui gata de călătorie, așa cum au fost membrii poporului lui Israel în noaptea în care au celebrat primul Paște în Egipt. Mijlocul încins, cureaua de la brâu, este și ținuta celui care lucrează. Ucenicul este mereu pregătit pentru slujire. De asemenea, lumina aprinsă este semnul celui care se pregătește să petreacă noaptea veghind în așteptarea cuiva.

Domnul ne invită și pe noi la veghere. El vorbește zilnic, prin Cuvântul său, prin evenimente și persoane. Dar mai avem noi cacapitatea de a-l asculta și de a-l întâlni? Dacă intrăm cu el în dialog, prin rugăciune și tăcere, vom fi mereu pregătiți să răspundem la chemarea sa, la misiunea pe care ne-a încredințat-o. 

Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă

 

spot_img