Valeriu Atudorei, din comuna Brusturoasa, se află la primul său mandat de primar, dar se mândrește că este membru al PSD din 1990 și nu a părăsit nici o clipă această formațiune politică. Are o experiență de 16 ani în administrația locală, în calitate de consilier local. De profesie este electrician, absolvent de liceu, dar și al unei școli de maiștri, însă după 1989 s-a dedicat comerțului și se simte această experiență în modul în care abordează realitatea. Familist convins, este foarte mândru de cei doi copii realizați pe care îi are și pe care îi descrie într-un mare fel, fata fiind avocat, iar băiatul, informatician. Copiii își fac rosturile, acum, prin alte zone ale țării, dar primarul este convins că drumul spre Europa civilizată trece și prin Brusturoasa.

– Ați parcurs, domnule Valeriu Atudorei, aproape un an din cei patru ai mandatului de primar. Cum a fost primul an și ce perspective se întrevăd pentru următorii trei?
– Din primele zile ale mandatului am dat de greutăți, pentru că am avut în comună, chiar înainte de alegeri, inundații catastrofale. Am muncit, deci, în forță. Dar, sunt o fire curajoasă și optimistă și am rezistat. Am avut poduri rupte, drumuri distruse. În plus, nici în primărie nu aveam tot personalul necesar. Însă, m-am adaptat situației, iar acum, după un an, sunt mulțumit de evoluția lucrurilor. Fac cu plăcere ceea ce fac și am speranțe pentru următorii ani. Avem deja, trimise pentru finanțare, proiecte de 4,7 milioane de euro.

– Ce vizează aceste proiecte?
– Construirea unui pod pietonal peste Râul Trotuș, amenajarea unui drum local pe 7,2 km, reabilitarea Școlii Generale „Ioan Radu Rosetti”, amenajarea școlii din satul Cuchiniș, construirea unui cămin cultural cu un proiect de circa 500.000 de euro și achiziționarea unui microbuz pentru asistență socială. Am drămuit astfel banii încât acum avem cât ne trebuie. Am pus deoparte vreo 1,6 milioane de lei.

– Cum ați reușit să faceți așa economii, când toți se plâng de sărăcie?
– Am avut ceva bani rămași de anul trecut și avem și alți bani numai din fonduri proprii. Am renunțat la unele cheltuieli, la unele acțiuni, dar nu de tot, vom reveni la ele în funcție de câți bani avem.

– Deci, întâi munca și apoi distracția! Iar pentru majoritatea proiectelor sperați la fonduri europene.
– Avem depuse, de exemplu, proiecte pentru reabilitarea a 4,2 km de drum cu astfel de bani. În comună avem cam 50 km de drumuri. Iar modernizate, puse la punct, avem pe vreo 12 km. Vorbim totuși de o comună cu șase sate și 3.132 de locuitori, în scădere față de 2004, când avea 3.532.

Cămin cultural, școli și drumuri bune

– Un primar trebuie să lase ceva în urma lui, după fiecare mandat. Ce ați vrea să vedeți realizat în comuna Brusturoasa în acești patru ani. Evident, și cu ce bani?
– Prioritară pentru mine este construirea unui așezământ cultural, pentru că avem formații artistice, dar care fac activități în condiții improprii. Noi nu avem nici un cămin cultural. Se dau bani pentru refacerea unor cămine culturale vechi, dar cheltuielile acolo sunt cât pentru construirea de cămine noi. Însă, cam 80% din discuțiile avute până acum în acest sens ne dau speranțe. Apoi, prioritară este și asfaltarea drumurilor din satele Șugura și Camenca, dar și a altor drumuri din comună. Vreau să mai văd, însă, și dotarea școlilor cu mobilier nou, pentru că avem încă relicve în clase, pentru a ajunge cât de cât la nivel de oraș.

– Dar copii mai sunt? Satele și orașele s-au depopulat mult, natalitatea este și ea în scădere. La dumneavoastră cum e?
– Avem pentru cine face astfel de modernizări, de dotări, pentru că sunt destui copii. Natalitatea e bună în Brusturoasa. Desigur, sunt destui săteni care au plecat la muncă în străinătate, iar unii chiar definitiv, în Spania, în Italia, în Anglia. Dar sunt și care pleacă numai pe anumite perioade, la muncă sezonieră mai ales în agricultură. Din păcate, oameni care să se întoarcă acasă cu ceva bani și să-i investească aici nu prea sunt. Nu avem construită și deschisă măcar o pensiune în comună, ca în alte localități. Cineva din Maramureș care a venit pe la noi spunea că ce e la noi și la ei e o mare diferență, ca de la cer la pământ.

– Dacă ar veni un investitor la Brusturoasa, ce ar putea face aici, de ce ar avea nevoie comuna?
– Avem, de exemplu, o fostă fabrică de cherestea, o platformă industrială unde s-ar putea deschide ceva. Pe aici șoseaua e cam rea, dar avem și cale ferată. Cu 600 – 700 de locuri de muncă nou create s-ar rezolva zona noastră.

– Acum se dau bani europeni sau de la guvern pentru dezvoltarea de activități neagricole în mediul rural. Pentru deschiderea de frizerii, de cizmării, de diferite ateliere sau pentru servicii diverse. Ar avea nevoie Brusturoasa de așa-ceva?
– Ar avea, dar pentru asemenea proiecte trebuie să existe și oameni cu ceva curaj investițional. Însă, la noi sunt mulți reticenți. Generațiile tinere care vin din urmă parcă sunt mai moi, mai fără vlagă. Nu știu ce vom face în viitor.

„Sunt cetățean european”

– Și în Brusturoasa lumea se așteaptă la un trai din ce în ce mai bun. Stau și locuitorii de aici cu ochii pe Occident, pe civilizația de acolo. De zece ani România este în Uniunea Europeană. Se simt locuitorii de aici europeni? Dumneavoastră ce simțiți în acest sens? Există deja, în Brusturoasa, o mentalitate de tip european?
– Eu unul mă consider cetățean european. Nici nu avem altă cale, acesta e viitorul până la urmă. Zic că și comuna e mai europeană decât multe altele din țară, precum din zona Vaslui de exemplu. Avem infrastructură de transport, avem elemente de civilizație. Suntem la granița cu Ardealul și se simte ceva aer european și pe la noi.

– Un european adevărat ar vrea oriunde să vadă condiții minime de viață civilizată: infrastructură de transport, rețele de apă curentă și canalizare, un sistem civilizat de colectare a deșeurilor etc.
– Avem așa-ceva. Pe la noi Trece firma Romprest și colectează deșeurile, deși cam avem unele greutăți cu ei, ne cer un minim exagerat de locuitori. Le-am arătat situația concretă de la noi, dar încă nu e clară problema. Oricum, acum e altfel, lumea adună gunoiul în pubele, pe care le scot la stradă în ziua când se colectează. Iar pentru rețele de apă și canal vrem să aplicăm chiar în vara aceasta un proiect. Astfel de servicii mai trebuie și plătite, lumea cam strâmbă din nas, dar încet-încet sper să ne revenim.

– Cu ce se ocupă locuitorii comunei în viața lor obișnuită?

– Înainte mai lucrau pe la fabrica de cherestea. Acum nu mai sunt gatere, fierăstraie măcar, pentru prelucrarea lemnului care e lângă noi. În rest, mai avem câteva magazine. Unii mai cresc ceva animale, mai îngrijesc suprafețele de teren pe care le au și mai primesc ceva subvenții de la stat. (Petru Done)

Brusturoasa
Localnicii din Brusturoasa spun că despre comuna lor nu există izvoare scrise care să-i ateste vechimea reală, dar aceasta din urmă nu poate fi pusă la îndoială. Așezată pe calea de acces spre Transilvania, comuna a fost mereu în calea tuturor celor care treceau din sau spre Moldova cu păcură și sare. Se știe, însă, că în 1467 pe acolo a trecut regele Ungariei, Matei Corvinul, pentru a se lupta cu armata lui Ștefan cel Mare.
Numele comunei Brusturoasa ar deriva de la un anume Brustur, care împreună cu un prieten al său, Țară-Lungă, și-au făcut case în arealul de astăzi al comunei, ocupându-se cu tăierea copacilor și cultivarea pământului.
Situată în imediata apropiere a fostei granițe cu Austro-Ungaria, la numai 8 km, comuna Brusturoasa a avut de suferit în cele două războaie mondiale. În perioada 1916-1918 comuna a fost ocupată de trupele maghiare, dar Al Doilea Razboi Mondial a adus distrugeri mult mai mari, pentru că în retragerea lor armata germană a incendiat satele, iar puținele case rămase au fost distruse de aviație.
Comuna Brusturoasa are, în prezent, o suprafaţă de 10.990 ha și în componenţă șase sate: Brusturoasa, Camenca, Hângănești, Buruieniș, Cuchiniș și Buruienișul de Sus.