Am luat-o de la capăt. Cu aceleași sloganuri, aceleași manipulări, același circ penibil. Protestele nici nu mai merită comentate. Pur și simplu, argumentele postate într-una pe Facebook și care au scos câteva mii de persoane în stradă au fost rapid demolate.
Toate desenele alea frumoase care ne spuneau că fata violată va fi nevoită să dea ochii cu violatorul în fața procurorului s-au dovedit a fi doar niște invenții ale unor politruci dornici să câștige puncte electorale.
Problema este, însă, alta: că o mulțime de oameni care se pretind a fi educați și aparținând elitelor României neagă dreptul la legiferare unui Parlament ales în mod democratic. În același timp, aceiași oameni consideră acceptabil ca președintele țării să ignore o decizie a Curții Constituționale. Mai mult, toți acești cetățeni educați nu au nicio reacție față de demisia unui consilier prezidențial după ce acesta a fost acuzat că a încercat să șantajeze un judecător al Curții Constituționale.
Judecata cu dublă măsură este un semn al radicalizării; cei care protestează împotriva modificării Codului Penal, în numele, evident, al apărării binelui public, nu văd ce se întâmplă în propria tabără, unde politicienii sprijiniți de ei încalcă prevederile Constituției.
De fapt, în lupta dintre cele două forțe politice, nu mai contează nici argumentele și nici cine are dreptate; contează doar rezultatele. Să nu ne amăgim: nu e nici o luptă pentru democrație sau pentru legalitate. Ceea ce se urmărește este obținerea controlului.
Pentru aceasta se apelează la orice metodă. Dacă e necesar, vor fi hăituiți sau bătuți bătrânii pentru că, se pare, din cauza lor nu mai au loc să se desfășoare tinerii. Singura problema este că, pe măsură ce crește gradul de violență, șansele ca partidele care sprijină această mișcare să câștige alegerile în mod democratic scad vertiginos.
Dar, oricând se poate pune în scenă un scenariu de genul celui din Ucraina. Păi nu cer cei din #rezist scoaterea în afara legii a partidelor din coaliția de guvernământ?
