Interviu cu Elena-Nusa Antohe, taximetrista

– Pe Vulturului, va rog!
– Vulturului este undeva pe lânga blocul turn de pe Mioritei. Este o strada cu case. La ce numar?
– Am vrut sa va testez, acolo este strada. Cum invata un taximetrist incepator toate strazile din Bacau?
– Nu-i chiar simplu. Inveti in trafic, te ajuta colegii, dispecerul, clientii. Sunt niste harti, in miniatura, in statiile unde stam noi, care circula printre taximetristi. Când te ia clientul de la “bordura”, te indruma, mai greu este când ai comanda prin statie. Trebuie sa ajungi la fix, acolo unde te asteapta clientul. Eu, la inceput, am avut si un GPS, dar m-a ajutat si sotul meu, cu care fac echipa, pe aceeasi masina. El are vechime, lucreaza in aceasta bransa de vreo 10 ani. Acum stiu strazile, mai greu este cu numerele, stiu insa ca numerele pare sunt pe dreapta si cele impare sunt pe stânga. Am mai avut un avantaj, taximetristii il cunosteau pe sotul meu si au fost si sunt amabili, am patruns mai usor in rândul lor. Multumit?
– Doamna Elena, va mai amintiti primul client?
– Da, da. Eram in statia Bancii, pe Bancuta, cum zicem noi. A venit o doamna, s-a uitat si apoi a deschis portiera, am dus-o pâna la Casa Grande. Nu cred ca si-a dat seama ca sunt la prima cursa. M-am comportat normal, insa, de ce sa nu spun, avem emotii. Nici nu mai stiu daca am vorbit ceva, cred ca banalitatile zilnice, vreme, starea strazilor…

Statul nu este prietenos cu noi, cere prea mult si nu da aproape nimic.

– Va mai ocolesc clientii?
– Observ ezitari, insa este alegerea clientului, el poate sa ia a doua sau a treia masina din coloana. Au fost domni, mai ales, care mi-au spus ca nu am ce cauta ca taximetrist. Am insa si beneficii ca sunt femeie, doamnele si domnisoarele se urca si imi spun ca au mai multa siguranta cu mine.
– Soferia era cu ani in urma o meserie exclusiv pentru barbati. Vedeam rar, mai ales pe santiere, femei la volan. Ne-am emancipat, acum drumurile sunt pline de soferite. Ma gândesc ca de la sofer amator la taximetrist mai sunt etape de parcurs. Care este diferenta?
– Se face o scoala, dai examen cu o comisie si obtii atestatul pentru Taxi. Trebuie sa ai minimum 21 de ani si trei ani vechime de când ai permisul. Eu am atestat din noiembrie 2010.
– Fetele, femeile isi cauta o slujba mai usoara, secretara, in comert, in sectorul servicii, cum v-a venit ideea de a deveni taximetrista, nu v-a fost teama, nu au existat retineri?
– Nu. Eu am lucrat si inainte cu publicul, meseria mea de baza este lucrator in alimentatia publica, ospatar, bucatar, cofetar. Am lucrat ca ospatar sase ani, am intrat in concediu prenatal, am un baietel de sapte ani, am fost secretara la o firma, daca tot spuneati de meseria asta, insa firma a dat faliment. Am depus CV-uri, m-au si mai chemat la interviu, insa salariul si timpul de lucru propuse nu mi-au convenit. Copilul avea cinci ani, mi-am zis ca acum este dragalas, nu pot sa-l las singur, trebuie sa fiu lânga el. Meseria asta imi da aceasta posibilitate, imi fac programul dupa programul lui. Atunci il duceam la gradinita, il luam la ora cinci. Acum este mai complicat, il duc la scoala, il iau la 12, stam impreuna o ora-doua, dupa care ies iar la munca.
– Lucrati si noaptea?
– Nu, nu am lucrat niciodata noaptea. Stau pâna la patru-cinci, dupa care intra sotul pe masina si sta pâna la 9-10, doar sâmbata si duminica lucreaza pâna mai târziu. Avem o colaborare cu o societate de specialitate, este masina noastra, dar suntem conectati la dispeceratul lor. Platim lunar o taxa de dispecerat, plus anual taxele catre Primarie si la Fisc. Sotul se ocupa de aceasta parte a activitatii noastre, el are o firma si sunt salariata lui. Suntem in regula cu Statul, insa el nu este prea prietenos cu noi, cere prea mult si nu da aproape nimic, ba te mai baga si cu capul la fund, sa vada cât rezisti. Cum politica nu-i domeniul meu cel mai tare, ma opresc aici cu aprecierile.
– Se poate trai din aceasta activitate, mai ales ca amândoi depindeti de o masina, de starea vremii, de puterea economica, de timp?
– Câstigul depinde cum ati spus de multi factori, sunt zile si zile, depinde si de noroc, de cum te plasezi in statii, sunt diferite secrete, cutume, experienta, când se dau salariile, pensiile etc. Cu munca, 8-12 ore pe zi, cu rabdare, mai ales cu rabdare, poti sa traiesti, poti sa câstigi, dupa ce scazi toate cheltuielile, un salariu minim pe economie. Marele avantaj este ca avem masina noastra. Astazi a plouat de dimineata, a mers foarte bine. Important este sa nu stai mult in statii, sa circuli, suntem multi, insa este loc pentru toata lumea. Numarul celor care se vor deplasa cu taxiul va creste, avem noi aceasta intuitie, datele noastre. Si acum sunt clienti permanenti, multi fac servicii cu taxiul, creste numarul elevilor care apeleaza la taxi. Sunt familii care fac comanda, urca copilul in masina si iti spune sa-l duci la scoala, de multe ori ma angajeaza sa-l si aduc acasa la prânz. Mai sunt urgentele, 60 la suta din comenzi, din solicitarile de la bordura, fac parte din aceasta categorie.

In aceasta meserie ai nevoie de rabdare. Viata este dinamica, iar viitorul iti poate oferi surprize.

elena-antohe-taximetrista2– Care ar fi dezavantajele acestei meserii?
– Sunt destule. In primul rând, nu ai un salariu fix, nu vin banii la intâi si la cinspe, trebuie sa te gospodaresti altfel. Intervin apoi pericolele din trafic, mai sunt si cele provocate de unii clienti. Revin, insa, si repet: in aceasta meserie ai nevoie de rabdare. Rabdare cu clientul, rabdare sa stai in statii, rabdare sa asculti, rabdare la alimentare, in trafic etc.
– Ce faceti in timpul de asteptare, când aveti masina “la bordura”?
– La inceput nu stiam ce sa fac cu timpul. Am inceput sa completez integrame, vorbeam la telefon, eram atenta la posibilii clienti, acum citesc. Urmez o scoala postliceala de asistent de farmacie, am cursuri de trei ori pe saptamâna. Citesc cursurile, ma pregatesc, imi prinde bine, acasa ma ocup de copil, de casa, pregatesc masa pentru familie. Nu cred ca taximetria va fi pentru mine o ocupatie permanenta. Sunt adepta unei alte alternative, sa nu ma cantonez intr-un singur loc, viata este dinamica, iar viitorul iti poate oferi mereu surprize, iar eu vreau sa fiu pregatita. Nu se stie niciodata. Mi-ar place sa lucrez in acest domeniu. Mai am doi ani de studiu, apoi voi decide impreuna cu sotul ce este mai bine pentru noi.
– Imi spuneati la discutia preliminara, ca ati vrea sa promovati aceasta meserie in rândul tinerelor, a femeilor. In acelasi timp, va pregatiti sa o parasiti.
– De ce nu. In Bacau sunt acum vreo 10 taximetriste, avem si o decana, doamna Mariana de la Piata, asa o cunoaste toata lumea, deoarece ii place sa stea mai mult in statia de la Piata Centrala. Lucreaza de vreo 15 ani. Este un exemplu pentru noi. Trebuie sa ne deschidem, sa ne oferim mereu o alternativa. N-am gasit de lucru in meseria noastra, de baza, ne inchidem in casa si ne lamentam? Intervine rutina, suficienta, depresia: copil, mâncare, spalat rufe, copil, mâncare… O femeie trebuie sa fie mereu activa, sa se simta utila, asta nu inseamna ca rolurile asumate de sotie, mama, gospodina nu sunt onorabile, insa eu cred ca nu-i de ajuns. Orice meserie iti poate aduce satisfactie, important este sa vrei, sa ai curaj, sa accepti noi provocari, iar eu cred ca taximetria este o solutie.
– Ce satisfactii aveti, care pot sa contribuie la decizia de a lua serios volanul in mâna?
– Sunt la tot pasul, in fiecare zi, niciuna nu seamana cu alta. Mereu alti clienti, alte trasee, alte mici povesti de viata, un pic de adrenalina, un multumesc sincer din partea unui client, banii câstigati prin munca. Am avut numeroase cazuri in care am simtit ca am ajutat un om, am contribuit prin serviciul meu la o bucurie, am reusit poate sa alung un necaz, sunt bucuroasa ca pot ajuta pe cineva, de multe ori mai las de la mine când vad ca omul este la necaz, nu suntem roboti, sclavii aparatului de taxat. Sunt clienti, mai ales cei din alte localitati care imi cer informatii despre Bacau, ce pot vizita, ce pot vedea. A trebuit sa ma informez, am mers la muzee, am luat pliante, am gasit un ghid al Bacaului, citesc presa, mai intru pe internet, este instructiv. Este si in interesul meu, daca nu stiu, clientul poate alege un alt taxi.

Ca taximetrist, am facut-o si pe detectivul particular.

– Se spune ca atunci când vrei sa afli ce s-a mai intâmplat in oras, intrebi un taximetrist, un can-can, un divort, chiar politica, o arestare…
– Ei, aflam multe, stim multe, auzim prin statie, vorbesc colegii, vorbesc clientii, insa, domnule, orasul este mic, nu se intâmpla zilnic ceva extraordinar. Eu stiu sa ascult, insa am invatat ca discretia, bunul simt dau o nota buna unui taximetrist. Eu sunt comunicativa, dar nu agresez clientul cu problemele mele. Si, se stie, traseele in Bacau sunt scurte, de la Gara la Metro sunt vreo 12 kilometri, cel mai lung traseu, nu ai timp de prea multa conversatie.
– Ce va enerveaza la clienti, ce nu va place?
– Gasesc formule sa nu iau clienti in stare de ebrietate, sa nu plec in cursa fara o destinatie clara. Mai sunt barbati care sunt si soferi, urca in fata si fac observatii, ba ca n-am schimbat la timp viteza, ca nu am trecut pe galben, ca aveam timp, chestii din astea, ca merg prea incet, mai sunt unii care imi reproseaza ca am ales un traseu prea lung, ceea ce nu-i adevarat, unuia i-am demonstrat pe banii mei ca nu a avut dreptate. Unii imi spun sa opresc unde este interzis, se mai enerveaza. Cu politete, cu rabdare, reusesc sa rezolv problemele ivite in relatiile cu clientii mei.
– Ati luat vreo amenda de când sunteti taximetrista?
– Am luat. Am luat una aproape gratuita, insa politistul avea dreptate. Sunt statii unde locurile sunt limitate, iar eu am stationat peste acest numar. Am luat si avertismente, dar, in general, m-au mai iertat. Sa stiti ca nu-i adevarat ce se spune despre politisti ca ies in strada si trebuie sa te amendeze. Vad acum politisti tineri, educati, iti dau sfaturi, sunt chiar intelegatori, te mai dojenesc, dar nu se reped cu procesul verbal pentru orice greseala. Evident, sa nu faci greseli inpardonabile, grave.
– Care a fost cea mai frumoasa intâmplare sau cea mai putin placuta din activitatea de trei ani pe taxi.
– Sa stiti ca nu am avut intâmplari neplacute, doar mici neintelegeri. Insa va spun una care mi-a ramas in minte, atunci i-am cerut sfatul si sotului. A urcat o doamna pe bancheta din spate, s-a lasat intr-o parte si mi-a spus sa urmaresc o masina din fata. Am ramas surprinsa, am mers, am mers, opream unde oprea si respectivul de la volan. Eram ca in filme. Masina a oprit in fata unui restaurant. Doamna imi zice ca nu o intereseaza cât o costa, cât dureaza, dar ma roaga sa ma duc in restaurant sa vad, sa observ cu cine se intâlneste barbatul, ce se intâmpla acolo, pot sa consum ce vreau, ca plateste tot. Intre timp, a vorbit cu altcineva, s-a dus persoana aceea in restaurant, iar eu am asteptat vreo trei ore. Am fost detectiv particular. A platit, mi-a multumit si nu stiu cum s-a sfârsit povestea. Acum avem un Logan, inainte aveam un Renault Symbol, o masina mai joasa in spate, pâna apucam eu sa le spun clientilor sa aiba grija la urcare, multi se loveau la cap. Unii rabdau, altii exploadau, isi varsau durerea asupra mea. Intâmplari.

Fiul meu este foarte interesat de cursele mele, de clienti si de banii câstigati.

– Va fac curte clientii? Sunteti tânara, frumoasa…
– Clientii incearca, fac glume, unii cu decenta, altii de prost gust. Eu am experienta de când am lucrat ca ospatar, stiu cum sa reactionez, sa ies din situatiile jenante. Am si “arma” lânga mine, statia mai tempereaza avântul unora.
– Doamna Elena mai are timp si pentru ea, pentru alte preocupari?
– Imi place sa gatesc, sa pregatesc masa pentru familie, ma uit la televizor, dar nu la stiri, merg la salonul de infrumusetare, vedeti ca pe cartea mea de vizita este o firma de specialitate, facem un barter. Se practica. Am mai avut asemenea colaborari cu o sala de sport, cu o firma care distribuie pizza la domiciliu. Sunt oferte si pentru a purta pe masina siglele unor firme, pe baza unor tarife, este avantajos pentru ambele parti. Daca prinzi asemenea contracte devine mana cereasca. Stam la casa, avem ceva teren, un strat, o floare, pasari. Nu am timp sa ma plictisesc. Ne-am mutat acum 10 ani, la Saucesti, dupa ce ne-am construit o casa, dar n-as mai da-o pentru apartament. Casa iti ofera alte perspective, chiar daca am fost inundati de doua ori. Acum s-au construit doua diguri, sper sa reziste.
– Stefan, baietelul dumneavoastra, stie cu ce va ocupati, pune intrebari?
– Stie si e tare mândru. Mai iau câte un client când este in masina, dupa ce am acceptul persoanei, iar când se da jos, ma intreaba cât mi-a dat, daca sunt multumita. Când vin acasa ma intreaba daca am avut clienti, daca am avut curse, fiind baiat il intereseaza cursele, daca am avut curse mari, lungi.
– Si, ati avut? Acum va intreb eu.
– Da, am avut. O domnisoara, clienta de-a mea, m-a sunat si m-a intrebat daca nu o duc pâna la Tulcea. Am acceptat, i-am comunicat numarul de kilometri, inmultit cu doi. A fost de acord. Sunt rare cazurile si imi iau masuri de siguranta, de cele mai multe ori, asemenea curse i le transfer sotului.
– Care sunt nemultumirile unui taximetrist profesionist in Bacau?
– Voi raspunde doar din punctul meu de vedere. Nu exista toalete publice functionale, frecventabile, mai ales pentru doamne. Nu stiu daca ati incercat sa folositi o toaleta din aceea ecologica! Sunt insalubre, sub orice critica, nu poti intra acolo. Alergam prin oras, pe la restaurante, in diferite magazine, supermarketuri, pierzi timp, pierzi clienti. Nu-i civilizat, cred ca administratia locala ar trebui sa se gândeasca serios la aceasta chestiune, suntem contribuabili, suntem zeci de oameni care oferim servicii bacauanilor. O alta problema ar fi – o stie tot bacauanul – starea strazilor prin cartiere, iti rupi masina zilnic, cum la fel de greu este sa circuli iarna. Oamenii nu stau numai pe strazile principale, pâna se deszapezesc cele de la periferie, nu poti sa raspunzi la comenzi, este zapada, se formeaza troiene, se circula doar pe o singura banda, nu te mai asculta masina. Eu nici nu am iesit primele doua zile dupa fiecare ninsoare.
– Soferul, masina au asigurari, dar clientul este asigurat când se urca in masina?
– RCA, CASCO si asigurare obligatorie pentru pasageri si bagaje. Toate trebuie depuse la dosarul de autorizatie, altfel nu poti practica activitate de taxi.

Nu imi este rusine sa curat masina, sa ajut clientii la bagaje, toate fac parte din meseria noastra.

– O meserie dura, stresanta, dar si cu partile ei bune. Cum au reactionat parintii când au auzit ce vreti sa deveniti taximetrista?
– Parintii! Parintii, ca parintii. Mi-au zis ca poate fi o meserie ca oricare alta si daca eu asa am decis, mi-au urat bafta, sa am grija de mine si de pasageri. Acum, când ma roaga sa-i duc undeva, imi platesc ca orice client: Este munca ta, este serviciul tau, imi zic, de aici iti câstigi banul.
– O ultima intrebare. Cine pregateste masina pentru cursa?
– Amândoi. In statii nu mi-e jena, nu mi-e rusine, sa curat masina, presurile, geamurile, aerisesc. Imi place sa fie curata, sa straluceasca, mai ales ca la volan este o femeie. Port cu mine perii, lavete speciale, bureti, solutii, sprayuri. Ce-ar zice un pasager daca masina ar fi ca vai de ea? Eu nu ma dau in laturi sa ajut clientii la bagaje, nu fumez, nu vorbesc la telefon când conduc, nu manânc de fata cu clientii, ar fi o lipsa de respect. Sunt lucruri simple, pe care pasagerii nostri le apreciaza, vorbesc despre tine si cu alti prieteni, te recomanda. Este bine sa ai o retea de clienti, clientii tai, iti faci un nume, oamenii te respecta si, sunt destule cazuri, când fac comanda cer o anumita masina, o anumita persoana. Ce poate fi mai frumos!
– Va multumesc pentru amabilitate si va rog sa ma lasati la DESTEPTAREA. Stiti unde este!

Alte articole