În şedinţa solemnă a Academiei Române, din data de 12 decembrie, ora 11.00, au fost decernate premiile pentru pentru cele mai reprezentative creaţii ştiinţifice şi culturale realizate în anul 2017, care recompensează performanţa culturală şi ştiinţifică românească.

La Secţiunea I, Filologie şi Literatură, Premiul “Lucian Blaga” a fost acordat volumului “Dosar Bacovia III. Triumful unui marginal” (Editura BABEL, Bacău, 2017), autor: dr. Constantin Călin, profesor, scriitor, critic şi istoric literar, autor a peste 20 de volume.

Premiile au fost înmânate de acad. Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române, în prezenţa Biroului Prezidiului şi a membrilor Adunării Generale. Prezentarea şi susţinerea lucrării premiate a aparţinut adac. Eugen Simion, preşedinte al Secţiei Filologie-Literatură, a Academiei Române. Din secţie mai fac parte acad. Grigore Brâncuş, acad. Nicolae Breban, acad. Nicolae Manolescu, acad. Dumitru Radu Popescu.

Volumul premiat este ultimul din cele trei care formează „Dosarul Bacovia” şi este încununarea muncii de peste 50 de ani de cercetător, critic şi istoric literar a profesorului dr. Constantin Călin, personalitate remarcantă a culturii băcăuane şi naţionale. „Dosarul Bacovia” debutează editorial în anul 1999, cu „Eseuri despre om şi operă”, Editura Agora, urmat de „Dosarul Bacovia II. O descriere a operei”, Editura Agora, 2004, şi se încheie cu „Dosarul Bacovia III”, volum premiat.

S-au scris nenumărate critici literare, cronici de eveniment, interviuri despre „Dosarul Bacovia” şi autorul lui, însă am considerat ca acum, să menţionez doar ceea ce a afirmat Adrian Jicu, tânăr critic literar băcăuan:
„Cele trei volume (1682 de pagini!) ale «Dosarului Bacovia» sunt cea mai completă exegeză bacoviană «all times», nimeni în critica şi istoria literară românească nu a făcut mai mult decât Constantin Călin pentru cunoaşterea şi promovarea, în amănunt, a poetului, a operei sale şi, implicit, a Bacăului, a ideii de provincie şi a «ţării Bacovia». Prin acest triptic avem, în sfârşit, răspunsul, pertinent şi convingător, la întrebarea fundamentală: De ce Bacovia este Bacovia?”

Şi aş mai adăuga un fapt: Nimeni nu va mai putea scrie despre George Bacovia, fără a face trimitere, a-l cita sau menţiona pe profesorul Constantin Călin şi al său monumental „Dosar Bacovia”.
Reîntors acasă, de la festivitatea de premiere, i-am solicitat profesorului Constantin Călin, proaspăt posesor al Premiului “Lucian Blaga” al Academiei Române, să-şi exprime impresiile, opiniile de la cest important moment din viaţa dumnealui. Iată răspunsul:

„Un premiu te obligă la şi mai multă responsabilitate şi aplicaţie”

„Neîndoielnic (chiar dacă uneori e discutabil sau e contestat de tagma invidioşilor), un premiu acordat de Academia Română e important prin reverberaţiile lui şi contează în biografia oricui îl deţine. Nu-i «gaură în cer», dar se cuvine respectat. Important e însă şi ca posesorul său şi cei ce-i cunosc activitatea să aibă certitudinea că-i meritat. Premiul pe care l-am obţinut recompensează o muncă de câteva decenii pentru cunoaşterea intimă a operei lui Bacovia şi a mediului local.

Norocul meu (căci trebuie şi aşa ceva) s-a numit, de data aceasta, d-na Ileana Mălăncioiu, cea la ale cărei insistenţe Bacovia figurează acum printre academicieni. Formulată convingător, propunerea sa de a fi premiată cartea mea despre poet a fost – mi s-a relatat – votată de toţi cei ce stabilesc premiile în Secţiunea Filologie-Literatură, fapt care pentru mine a reprezentat un motiv de deplină satisfacţie.

Premierea – o spun pentru cei curioşi – s-a făcut în Aula mică a instituţiei, după următorul protocol: Un anunţ succint a d-lui Eugen Simion, preşedintele secţiunii, apoi, în aplauzele celor prezenţi, o strângere de mână cu preşedintele şi vicepreşedinţii înaltului for ştiinţific, între care era prezent şi un fost coleg de la Liceul Militar «Ştefan cel Mare» din Iaşi, şeful promoţiei mele, medicul farmacolog Victor Voicu, de a cărui revedere de aproape, după 63 de ani, m-a bucurat.

Un premiu înseamnă o situare în ierarhia valorică a grupului din care ai făcut ori faci parte. În ceea ce mă priveşte, nici între cei de la Revista ATENEU, nu sunt primul. L-au luat, înaintea mea, George Bălăiţă şi Radu Cârneci (în perioada lor bucureşteană). În anii ‘90, un premiu al Academiei i-a revenit profesorului de filosofie Ştefan Munteanu. În fine, ca semn de modestie, merită să adaug şi că eu sunt abia al treilea care primeşte un astfel de premiu chiar şi dintre intelectualii din satul natal, Udeşti – Suceava, predecesorii mei numindu-se Eusebiu Camilar şi Haralambie Mihăescu, autorul – pe lângă o serie de studii capitale – unei vaste opere de traduceri din latină şi greacă.
Odată ce-l primeşti, un premiu obligă la şi mai multă responsabilitate şi aplicaţie, dar despre acest aspect sper să ne întreţinem altădată…”

Ce spune Regulamentul de acordare a Premiilor Academiei Române:

(…) Propunerile pentru acordarea premiilor anuale se fac de către institutele de cercetare ştiinţifică, de către universităţi sau de către membrii Academiei Române până la data de 1 septembrie a anului calendaristic următor prezentării publice a lucrării şi se înaintează secţiilor ştiinţifice ale Academiei Române, care desemnează membrii juriului.
(…) Durata întregii proceduri de propunere, evaluare, dezbatere şi decizie este de doi ani. Decernarea premiilor are loc în luna decembrie a fiecărui an, în şedinţă solemnă a Adunării Generale a Academiei Române.