De la deal, la munte
Comuna Caşin se mândreşte cu dealurile prietenoase, cu porţile monumentale, cu meşteşugurile străvechi. Între acestea, prelucrarea lânii de către mocani era la mare cinste. Vestea că la iarmarocul de la Caşin (1-15 august) găseşti un fel de mantale ciobăneşti lungi, miţoase, numai bune pentru învelit trupul în vreme de toamnă-iarnă-primăvară, a ajuns până la humuleştenii secolului al XIX-lea, dovadă făcând-o Ion Creangă, descriindu-şi păţania căderii în apa Neamţului, în drum spre Pipirig, pe „un pui de ger […] de crăpau lemnele!” Noroc de bunicul David Creangă, care l-a scos iute, lăudând opincile, în dauna ciubotelor care i-au produs alunecarea. „Şi pănă a vorbit aceste, eram şi învălit într-o sarică ghiţoasă de Caşina, băgat într-o desagă pe cal, purces pe drum şi hai la Pipirig”, însemnează povestitorul în „Amintiri din copilărie”.
Pe urmele lui Ion Creangă
În duminica Lăsatului de sec de carne (19 febr.), am purces la drum spre Pipirig, unde părintele cărturar Mihai Bistricianu mi-a arătat, după slujbă, mormântul lui David Creangă şi, apoi, exemplarul muzeu al Bisericii, cu exponate amintind şi de patriarhul Nicodim Munteanu, născut aici.
Interviu cu Nică
La început de martie, echipa Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bacău a fost invitată de Primăria comunei Caşin şi de Şcoala Gimnazială „Învăţător Neculai Pâslaru” la o întâmplare culturală ocazionată de data naşterii lui Ion Creangă. Ceea ce s-a petrecut a fost mai mult decât un exerciţiu didactic. Profesoara de română, Cristiana Mirica, a orchestrat un interviu (imaginar, fireşte) cu povestitorul, multiplicat cu fiecare răspuns dat de colegii dintr-a VII-a, când se studiază interviul ca formă de comunicare. Ceilalţi dascăli (educatori, învăţători, profesori), dirijaţi de directoarea Elena-Nadia Manea (într-un costum popular din zonă), au pregătit cu elevii o şezătoare cu toate datele ei. Gabriela Comăneci ne-a încântat cu două melodii dedicate căşunenilor (rămâne de studiat drumul de la căşineni, la căşuneni).
Caşinul a avut cândva titlul de şcoală model
A descoperit aceasta Constantin Tudose, într-un document păstrat la Arhivele Statului – Serviciul Judeţean Bacău: în anul şcolar 1868-1869, unitatea de învăţământ (datată 1858) a primit statutul pe când dascăl era Dimitrie Marcu. O adresă de atunci era destinată „Învăţătorului Şcólei Modelŭ Comuna Caşin”. Îndrăznesc să cred că o şcoală model se construieşte cu fiecare generaţie de elevi (şi de părinţi).
Momentul-cheie al „Conexiunilor culturale”
A fost acela când a fost prezentat, în premieră, filmul documentar „Tezaure umane – Neculai Comăneciu”, realizat de Feodosia Rotaru, Amedeo Spătaru şi Ioan Dănilă. Cioplitorul în lemn, invitatul special, este cel de-al doilea tezaur uman viu al judeţului Bacău (alături de oituzeanca Anica Fichioş).
Cuvinte finale
Deputatul Ionel Floroiu a anunţat că „relaţia cu comunitatea din satul natal, Curiţa, este excepţională”, Olguţa Pâţu/Carmen Voisei a „retrăit anotimpurile copilăriei”, iar primarul Cosmin Curelea a subliniat că „patriotismul local e cheia patriotismului naţional”. Florin Zăncescu, managerul C.J.C.P.C.T., i-a încurajat pe căşuneni în efortul de a pregăti o formaţie artistică de amatori.
Ioan Dănilă
Foto: Amedeo Spătaru
