Am cunoscut-o pe Anastasia Ciobanu la un spectacol organizat, de 8 Martie, pe scena Ateneului, de Ansamblul „Busuiocul”, unde a recitat o poezie şi a cântat o melodie care a impresionat publicul prin mesaj, dar mai ales prin voce. Am invitat-o la redacţie, împreună cu tatăl ei, Remus Ciobanu, şi am vorbit ca doi oameni mari despre muzică, concursuri, spectacole, profesorii ei, dirijorii şi orchestrele cu care a cântat, despre cum a început aventura Anastasiei pe marile scene ale muzicii populare. A avut norocul şi şansa să cunoască o mare artistă, Mihaela Gurău, solistă a Ansamblului „Ciocârlia” din Bucureşti, să cânte împreună pe acceaşi scenă. De aici şi-a luat zborul, îndrumată şi sprijinită de cea care i-a devenit „mamă de suflet”. Elevă a Şcolii Gimnaziale „Al.I. Cuza” din Bacău, în clasa I D, Anastasia Ciobanu a început călătoria spre cunoaştere cu învăţătoarea Monica Creangă, iar canto muzică populară face cu prof. Claudia Vasilache şi Oana Creţu. A câştigat deja un premiu internaţional şi alte şapte trofee naţionale, a cântat cu mari orchestre, a cunoscut mari dirijori, de la fiecare a învăţat câte ceva. Este deja o mică vedetă, despre care, cu siguranţă, vom mai auzi.
Astăzi, Anastasia împlineşte opt ani, este o fetiţă foarte frumoasă, sinceră şi fără trac, cu un glas de privighetoare, care-şi construieşte viitorul, iubită şi îndrumată cu dragoste de părinţi, profesori şi prietenii ei, soliste şi solişti de muzică populară.
La mulţi ani fericiţi, Anastasia! (G.B.)

„La început am cântat muzică uşoară, cântam prin casă melodii de Delia, Connect-R, Smiley, Carla’s Dreams, însă, într-o zi, când am deschis televizorul, cânta o doamnă muzică populară şi, pur şi simplu am început să dansez. M-a văzut mami şi s-a bucurat. După aceea am învăţat o melodie, «Ca moldoveanca nu-i nimeni», m-am dus la părinţii mei, ei vorbeau de-ale lor, şi le-am spus că vreau să le cânt o melodie.

Au rămas surprinşi, le-a plăcut şi lor, iar când m-au întrebat a cui este melodia le-am spus că a doamnei Mihaela Gurău. După un timp, mama a căuta-o, i-am cântat la telefon şi a rămas foarte impresionată, nici nu a crezut că am patru ani. Mihaela Gurău este din Oneşti şi este solistă a Ansamblului «Ciocârlia» din Bucureşti, este poliţistă. Acum ne cunoaştem, m-a invitat la Bucureşti, alături de care am urcat pentru prima dată pe o scenă profesionistă. Îndrumată de «mama mea de suflet», așa cum îmi place să o numesc pe dna Mihaela Gurău și cu sprijinul d-rei profesor de canto Claudia Vasilache, de doi ani fac canto cu ea, am reușit ca la șapte ani să câștig un trofeu internațional «Mărul de Aur», în 2017, și alte șapte trofee naționale. Melodia cu care am câștigat aceste premii se numește «Ca moldoveanca nu-i nimeni», melodie din repertoriul artistei Mihaela Gurău. După aceea am cântat la Iaşi, Bucureşti, Suceava, Chişinău, Tecuci, am fost peste tot, în multe oraşe şi concursuri, unde am câştigat numai Marele Premiu şi Trofeul concursurilor, doar la Iaşi am luat Premiul I. Dar până acolo, am cântat cu ansamblul «Muguraşii» din Săuceşti, eu locuiesc în Săuceşti, tati este fermier şi mama lucrează la o societate în Bacău. În acelaşi timp sunt şi elevă în anul întâi la Şcoala Populară de Artă, la clasa doamnei profesoare Oana Creţu.

Îmi place mult să cânt, iar în 2017 am debutat la Ansamblul «Busuiocul», este un ansamblu profesionist, acolo i-am cunoscut pe dl Petre Vlase, pe dl Mihai Gherghelaş, dirijorul ansamblului, oameni care ştiu muzică, iar eu le mulţumesc mereu pentru sprijin. Acum cânt numai melodii ale doamnei Mihaela Gurău, cred că i-am terminat aproape tot repertoriul, însă ştiu şi alte melodii. Vreţi să ştiţi cum am ajuns la Chişinău? V-am spus că am câştigat Marele Premiu la concursul internaţional «Mărul de Aur», care s-a ţinut în Bacău, iar prin contract, trebuia să cânt la următoarea ediţie, în deschiderea Festivalului. Cum următoarea ediţie s-a desfăşurat la Chişinău, am mers acolo şi am cântat pe scena Filarmonicii Naţionale, cu Orchestra de Muzică Populară, dirijată de dl Petre Neamţu, care mi-a spus că am talent şi să continui să învăţ şi să cânt.

Am cântat o dată şi cu Orchestra «Lăutarii» din Chișinău, condusă de Maestrul Nicolae Botgros. E o poveste frumoasă. Am apărut și la diverse emisiuni Tv și anume: la «Neața cu Răzvan și Dani», la Antena 1, «Tezaur Folcloric» la TVR1, «Vatra căntecelor noastre», «Matinali și populari» la Etno şi Favorit Tv, precum și la diverse spectacole și festivaluri. Cel mai mult cânt melodii de suflet, care plac publicului, am o melodie care se cheamă «Nu da Doamne suferinţă» şi una foarte frumoasă «Mama-i glas de înger sfânt», pe care am cântat-o şi pe 4 martie, la Spectacolul de la Ateneu, cu Ansamblul «Busuiocul», la care sala a fost plină-plină, m-am bucurat foarte mult, mai ales că o doamnă a plâns şi mi-a spus că ea nu a mai spus cuvântul «mamă» de mult timp. Trebuia să vină şi doamna Gurău, dar a fost vremea urâtă şi s-a întors de la Buzău. Pot să vă cânt o melodie? Numai prima strofă. «Pe un deal, pe o colină/ Un copil stă şi suspină/ O rugăciune îngână şi lui Dumnezeu se-nchină/ Te rog Doamne du scrisoare/ La părinţi în depărtare/, Ofo, Of/ Eu cu fraţii am crescut/ Cu bunici cum am putut.»

Nu cânt încă doine, mai încolo, când o să mai cresc, îmi plac şi cele mai vesele, de joc, dar cel mai mult melodiile de suflet. Mai cânt, cum v-am spus, «Ca moldoveanca nu-i nimeni», «Ca pe la Oneşti», «Corăgheasca din Bacău», toate ale doamnei Gurău, «Nu da Doamne suferinţă», «Măritată nu-i uşor», «Dragul mamei, scump fecior», «Moldovenii ies la joc», care nu are videoclip, ei, şi multe altele. Eu, dacă vreţi să ştiţi, am costume foarte frumoase, cel mai frumos şi la care ţin foarte mult, îl am de la străbunica mea, Maranda Haidău. L-a ţinut pentru nepoate, dar cum n-a cântat niciuna, mi l-a dat mie, era costumul ei de sărbătoare. Străbunicul meu, tătuca, îl chema Nelu Haidău, a cântat la Ansamblul «Ciocârlia», de la el am un brâu, e de bărbaţi, dar este foarte frumos şi îmi place.

Alte costume le cumpără părinţii mei de la un domn care ştie să facă costume tradiţionale. Unul bun şi frumos, îmi spunea tata, costă mult, bani mulţi. Dar ei mă iubesc, mă încurajează, mă sprijină, mă ajută, merg cu mine la concursuri, de aceea eu îi iubesc şi le mulţumesc şi o să le spun şi când îmi sărbătoresc ziua de naştere, eu împlinesc 8 ani pe 12 martie, nu aşa cum aţi scris dumneavoastră în ziar că am şase ani. Se mai întâmplă… O să cânt mereu, vreau să ajung o solistă cunoscută, să cânt melodii care să facă lumea fericită, să aplaude şi să vină la spectacole cu drag.

Nu v-am spus că la şcoală îmi place româna şi desenul. Zilele trecute am cântat în amfiteatrul şcolii, într-un spectacol de 8 Martie, la care au fost mulţi profesori şi profesoare, cele de Religie, Engleză, doamna Camelia Lambru, naşa părinţilor mei, doamna Monica Creangă, învăţătoarea mea, o doamnă pe care o iubesc şi ţin foarte mult la ea. Şi acum să vă spun costumul meu pe care îl port pe scenă: ie, poale, opinci, ciorapi de lână, catrinţă, brâu, bundiţă, coroniţă, îmi împletesc o codiţă într-o parte, cum am şi acum, mai pun floricele în păr. Nu am telefon mobil, dacă asta vreţi să mă întrebaţi, o să vină, am însă o tabletă, pe care o folosesc mai rar, îmi place viaţa la ţară, îl mai ajut pe tati, că el este fermier. L-am ajutat o dată la repararea unei combine, avea pedala stricată, am stat aproape toată ziua cu el.

În tot acest timp alături de mine îmi sunt oameni dragi, profesorii mei, dar în mod deosebit familia mea, părinții, bunicii, naşii, toți împreună mă îndrumă pe acest frumos drum pe care l-am ales. Pe toţi îi iubesc şi îi îmbrăţişez cu drag.”