Cotidianul băcăuan s-a obişnuit deja cu prezenţa voluntarilor. Zilnic, îi vedem pe stradă, neruşinat de tineri, împărţind fluturaşe sau alte materiale de promovare, dăruind zâmbete şi îmbrăţişări gratuite, sau pe câmpuri ori în locuri de popas, strângând gunoaiele lăsate de alţii cu mai mulţi ani adunaţi în buletine, dar cu mai puţin bun-simţ la purtător. Gălăgioşi şi politicoşi deopotrivă, ei fac risipă de energie în implicarea lor totală pentru cauza la care au aderat. Dorinţa lor necondiţionată de a face bine oferă nouă, celorlalţi, un sentiment de optimism şi încredere în viitorul altfel sumbru şi opac. Printre aceştia, am descoperit-o pe Andreea Duma, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional de Artă “George Apostu”. (L.M.)

Fac muncă de voluntariat încă din clasa a VII-a, când am participat la o şcoală de vară în cadrul Asociaţiei “Un zâmbet”. Am participat la tot felul de ateliere, în principal la cele de muzică, domeniul în care mă pregătesc pentru viitor. I-am învăţat pe copii să cânte, să facă tot felul de chestii legate de muzică.

În acea şcoală de vară erau foarte multe ateliere care aveau ca scop dezvoltarea personală a participanţilor în diverse domenii precum sportul, arta plastică, muzica ori creaţia literară. Atunci am început să înţeleg ceea ce înseamnă să fii voluntar. Am simţit cum orizonturile mi s-au deschis şi am văzut lumea cu alţi ochi. Cu această ocazie, m-am deprins să lucrez mai bine cu oamenii, cu copiii în special. Mai târziu, am înţeles faptul că a face voluntariat nu înseamnă doar a-i învăţa pe copii, ci şi a-i ajuta pe bătrâni sau a-i încânta pe oameni, a-i face să zâmbească. Prin voluntariat, vezi cu totul altfel lumea, interacţionezi cu ceilalţi mult mai mult decât de obicei. Prin voluntariat, devii un om mai bun.

De obicei, se spune că tinerii participă la acţiuni de voluntariat pentru că dă bine la C.V. atunci când aplică pentru universităţi din afara ţării. Eu zic că nu e doar asta. Nu poţi să fii voluntar cu adevărat dacă nu pui suflet. Trebuie să fii dedicat în ceea ce faci şi să-ţi doreşti asta. Dacă nu-ţi doreşti să faci voluntariat, faci degeaba ceea ce faci, iar cel de lângă tine simte asta.

Lumea voluntariatul în Bacău este activă, dar nu la fel de activă ca în alte oraşe ale ţării. Am luat contact cu activitatea voluntarilor din Iaşi, Bucureşti sau Botoşani şi i-am văzut pe aceştia mult mai dedicaţi şi mai implicaţi decât pe cei de la noi. Poate pentru că e vorba de centre universitare vechi, cu o viaţă studenţească mai închegată, dar asta nu e o regulă. Aici, cei mai mulţi se gândesc la facultate, la viitor, şi nu privesc în jur. Dacă ar privi, ar vedea că sunt din ce în ce mai mulţi bătrâni singuri şi bolnavi care au nevoie să le cumperi o pâine sau măcar o vorbă bună ca să uite de necazuri. E atât de simplu să faci o faptă bună!

Cât despre adulţi, sunt cazuri şi cazuri. Sunt unii care profită de voluntari, dar sunt şi alţii care vin alături de noi. Am avut plăcuta surpriză să văd oameni care, dintr-un impuls, au venit să dea o mână de ajutor voluntarilor. Pe viitor, sper ca voluntarii tineri de azi, adulţii de mâine, să rămână la fel de voluntari şi mai târziu, lucru pe care mi-l doresc şi mie.

Toţi tinerii ar trebui să facă voluntariat pentru că o asemenea experienţă te modelează pentru viitor, vezi altfel lumea. Pe voluntari îi recunoşti printre ceilalţi după felul cum interacţionează, după felul cum se comportă şi sunt o privelişte plăcută în ziua de azi. Aşa că, HAI CU VOLUNTARII!