interviu cu Mihai (Milu) Solomon, patron al Mixtsolagrip Valea Mare, comuna Faraoani, investitor in cultura

– Domnule Mihai Solomon, Milu cum va stie toata lumea in Valea Mare, de câtiva ani, a luat fiinta un ansamblu folcloric format din copii si tineri, totul cu sprijinul si cu banii dumneavoastra, alocând sume importante in fiecare an, ca un adevarat Mecena. Sunt astazi aici, sa vorbim despre “Ecoul din Vale”.

– Mecena! Nu sunt un Mecena, sunt un om simplu, nascut si crescut in Valea Mare, care, in viata, a facut de toate. Este simplu. M-am intors in sat in 1993. Am venit cu autobulzul, cu o sacosa de plastic. Am plecat de la fosta IMU, incepusera restructurarile. Atunci am hotarât ca ar fi bine sa incerc sa-mi vad de drumul meu. Am pornit o afacere, am dezvoltat-o, profitul l-am reinvestit. Restul este munca.

– Prin ceea ce ati facut se confirma, si la Valea Mare, ca “Omul sfinteste locul”, ca acolo unde este vointa, initiativa, dragoste fata de locurile natale, fata de comunitatea in care ai vazut lumina zilei, se pot face lucruri minunate.

– Eu ma simt puternic legat de sat. Dupa un timp am realizat ca trebuie sa ma implic si in viata locala. Am inceput, din 1994, sunt 20 de ani de atunci, cu premierea elevilor din scoala din Valea Mare cu rezultate bune si foarte bune. Eu am fost si am ramas singurul care acorda aceste premii. Au urmat apoi zilele de Craciun cu cadouri in scolile din Valea Mare si din Faraoani. Mi-am spus atunci ca si copiii de la tara trebuie incurajati, cu un premiu cât de mic. Au urmat, de la an la an alte actiuni pentru copii. Acum vreo 10 ani am inchiriat o vila la Predeal, un autocar si i-am dus 10 zile intr-o vacanta pe cei merituosi, 20 de copii. Acum sapte ani le-am organizat o excursie in Grecia, 20-25 de copii, cei mai buni elevi ai scolii, impreuna cu directorul si profesorii lor. In acelasi timp, i-am sprijinit la olimpiade, la competitii sportive, in alti ani am organizat aceste premieri in scoala, impreuna cu familiile, cu toate cadrele didactice.

– Sunt gesturi singulare in scolile din mediul rural, ceea ce da noblete initiativei dumneavoastra. Cum s-a nascut, totusi, “Ecoul din Vale”?

– Prin 2009, la Faraoani s-a lansat Monografia comunei, insa la nivelul localitatii nu aveam nimic reprezentativ pentru a organiza o manifestare, nicio formatie artistica. Trebuie sa va spun ca la noi nu este o traditie in acest domeniu, muzica si dansuri populare. Atunci am zis ca am sa fac eu ceva. Am pus pe hârtie un proiect, l-am discutat si am pornit la treaba cu 12 copii din clasele V-VI, pentru partea de orchestra si cu 25 de tineri, din clasele a VIII-a si a IX-a pentru formatia de dansuri, toti din satul Valea Mare. N-aveam instrumente, am cumparat viori, contrabas, de sufltat, tobe, acordeon, numai tambalul l-am inchiriat. Primul instructor si dirijor a fost Marcel Badurla, l-am adus de la “Doina Vrancei”,il cunoasteam de la Masini Unelte, cânta in formatia uzinei, la sindicat. Instructor pentru dansuri este Robert Costrovanu, din Bacau. Am trecut apoi la achizitionarea de costume populare, trei rânduri, cu specific local, osenesti si ardelenesti, pentru baieti si pentru fete. Patru ani am lucrat cu orchestra, trei-patru zile pe saptamâna, câte trei-patru ore pe zi, apoi cu formatia de dansuri, grupul vocal (format din dansatori), solisti vocali si instrumentisti. Asa a ajuns ansamblul la nivelul la care este acum. Cât priveste repertoriul, am avut incredere in cei doi instructori, care au facut o treaba foarte buna, pe talentul copiilor, copii extraordinari. Acum avem mai multe suite de dansuri din Valea Mare, moldovenesti, din Ardeal, din Tara Oasului. Instructorii erau platiti de mine, 1500 unul, 1000 de lei celalalt de la dansuri. In fiecare luna.

– Când a avut loc debutul oficial?

– Dupa un an, aici, in sat. Au urmat participari la spectacole la nivelul comunei, organizate cu diferite ocazii, la Hramul Bacaului, la alte concursuri din tara, in fiecare an participam la Festivalul Slanicului, am fost invitati la Vaslui, Constanta, dar si in strainatate. La orice nivel te-ai afla, artistii, fie ei elevi, mici artisti, pe lânga talent au nevoie de spectacole, de competitie, acolo vezi unde te afli, care este nivelul si unde ar trebui sa ajungi. Toate acestea presupun munca si bani.

– Am vazut fotografii, imi spuneati la inceput ca Ansamblul “Ecoul din Vale” a reperezentat România la mai multe festivaluri internationale.

– Am fost invitati la un festival lânga Lyon, in Franta, in 2012. Au participat ansambluri din sapte tari, România fiind reprezentata de “Ecoul din Vale”, din Valea Mare. Au fost 30 de copii, plus insotitori, dirijori. Daca priviti fotografia nu vedeti nicaieri numele meu, nici macar Valea Mare, este drapelul României, alaturi de drapelele celorlalte tari. Copiii s-au bucrat, au purtat drapelul tarii prin tot orasul, inclusiv pe scena. Noi suntem români!, spuneau peste tot. Aproape toate cheltuielile au fost decontate de societatea noastra, de Milu Solomon, iar o parte au fost suportate de Primaria Faraoani. A fost un mare triumf, cum de succes ne-am bucurat si la Chisinau sau Italia. Trebuie sa va spun ca la fiecare iesire peste granita am facut program de vizitare, turism cultural. Eu am fost si ghid, cu ani in urma, am facut scoala de turism. De exemplu, când au plecat in Franta le-am facut program, au stat o zi in Budapesta, au inchiriat un vaporas, au mers pe Dunare, o zi la Torino, la intoarcere au ramas o zi la Salzburg: au vizitat muzee, piete celebre, monumente. Le-am organizat tabere, i-am dus, in fiecare an la sky, la patinaj, la inot. Aici este si o scoala, copiii invata cum se traieste intr-o colectivitate, cum sa se poarte, cu aceste ocazii intra in contact cu alti copii si tineri din alte localitati, din alte tari, invata multe lucruri pe care nu au de unde sa le afle.

– Ati vrut, mi-ati spus, sa va opriti la un moment dat. Ce s-a intâmplat?

– La sfârsitul anului 2012 si inceputul anului 2013 s-a terminat un ciclu. Initial imi propusesem un proiect de patru ani. Eram multumit. Am vrut sa ma opresc, poate preia altcineva ceea ce am facut noi pâna aici. Multi copii au plecat la studii in alte orase, aveam orchestra, dar nu mai aveam dansatori. Au venit copii din clasele a VI-a, a VII-a si m-au rugat sa mergem inainte. N-am rezistat, hai sa mai incercam, le-am zis. Acum lucram cu o noua generatie, 12 copii in orchestra, 30 la dansuri si doua soliste de muzica populara, Andreea Bulai si Diana Ciuraru. Andreea a inceput la noi in clasa a VIII-a, a urmat Liceul de Arta, la clasa de canto, si vrea sa urmeze Conservatorul. Acum este in ansamblu si sora ei mai mica. La ansamblu a venit si Victor, baiatul fratelui meu, Adrian, nici nu stia sa tina acordeonul in brate, iar acum cânta in formatie. De anul acesta a venit si fratele lui mai mic, Paul, care vrea sa se faca tambalist, a si evoluat in primul spectacol. Si un aspect foarte important, foarte multi din ansamblu sunt copiii angajatilor. Dansatorii lucreaza cu acealsi instructor, iar la orchestra l-am adus pe Cristi Nastase, il stie toata lumea, vestit dirijor, acum la “Rapsodia Vasluiului”. Este un artist si un bun pedagog.

– Domnule Solomon, de unde vin, totusi, banii. Ce activitati desfasoara firma Mixtsolagrip?

– Am 30 – 40 de salariati, depinde de anotimp, care lucreaza in comert, avem magazine in Valea Mare, in Faraoani, in Nicolae Balcescu, o echipa de constructii civile, avem o ferma legumicola de trei hectare, unde producem legume pentru magazinele noastre. Chiar daca am format ansamblul, chiar daca aveam cheltuieli, am continuat premierea elevilor, am continuat sa oferim daruri de Mos Craciun.
Avem sala de spectacole, de repetitii pentru ansamblu, cabine pentru membrii ansamblului, separat pentru fete si pentru baieti, vestiare, pentru costumele populare, multe realizate in comuna. O frumusete. La etaj este amenajata sala de repetitii pentru formatia instrumentala. Ca la marile ansambluri.

– Am inteles ca si angajatii beneficiaza de asemenea facilitati.

– Da, in fiecare an eu inchid firma, in luna octombrie, 3- 4 zile, tot ce inseamna activitate, pun toti angajatii in autocar si fac turism cu ei, pe banii firmei. Nu mai gasiti, nu mai intâlniti asa ceva in tara Am fost in Ardeal, in Nordul Moldovei, Delta, Litoral, anul trecut am fost la Cheile Gradistei, vizitam muzee, locuri istorice, centrele vechi ale unor orase, exact cum se facea o data turism. La final, undeva, facem foc de tabara, organizam o petrecere. Ne relaxam, incarcam bateriile pentru perioada urmatoare. Asa consider eu ca e bine. Trebuie sa oferim ceva si celor cu care lucram. Nu se poate numai cu hei-rup. Este un paradox, numai ansamblul ma costa 4000 – 4500 de lei pe luna, inmultiti cu cei cinci ani, plus deplasari, cazari, premii, festivaluri, filmari, inregistrari, avem mai multe CD-uri. Adaugati implicarea in scoala, biserica si, cu toate acestea, societatea merge inainte.

– Imi vorbeati de predarea stafetei. Ce fac copiii dumeavoastra?

– Copiii au urmat studii universitare, baiatul a terminat la Iasi ASE, fata a urmat, tot la Iasi, Comunicari europene, dupa care a urmat cursuri de stewardese si a lucrat la o companie din Dubai, trei ani. A vrut sa vada cum se munceste, cum se câstiga banii. Baiatul, dupa absolvire, s-a dus in Bucuresti si a luat in locatie un restaurant studentesc, fiindca pasiunea lui este bucataria. Acum i-am convins pe amândoi sa se intoarca in sat, stiu ce inseamna munca si vreau sa preia firma, ii pregatesc sa le predau toata activitatea. Dupa aceea, ei vor hotari ce vor face si cum vor actiona. Discutiile sunt aproape incheiate. Au trecut peste 20 de ani si consider ca trebuie sa vina o alta generatie. Este nevoie de minte limpede, de alta conceptie, de spirit tânar. Firma are o pozitie buna pe piata, nu are credite, nu are datorii, este cu toate platile la zi. Ansamblul merge bine, are succes, are tot ce-i trebuie. Vreau sa las totul in ordine când voi pleca.

– Aici, lânga sediul dumneavoastra este un impresionant Monument al Eroilor din Valea Mare. Când s-a intâmplat si de unde a pornit ideea?

– Este o alta poveste. Am donat in primul rând terenul si am finantat 80 la suta din costuri. Eu am crescut intr-o familie unde de 24 Ianuarie, de Ziua Nationala, tata, care a fost multi ani dascal la biserica, organist, se scula in picioare, ne ridica si pe noi si ne cânta “Pe-al nostru steag e scris unire” sau “Pui de lei”. Era un mare patriot. Eu tot timpul am avut in minte faptul ca se vorbea de ceangai ca fiind o comunitate filo-maghiara. Nimic mai fals. Ce alta dovada mai trebuie adusa la faptul ca acesti oameni au luptat pentru România, sunt sute care au murit pe front, in cele doua razboaie, iar istoria nu pomeneste vreun nume de ceangau care sa fi dezertat din armata româna si sa treaca de partea cealalta. Când m-am intors in sat, printre primele gânduri a fost si ridicarea unui monument pe care sa fie incrustate, in marmura, numele tuturor celor care au murit pentru România. Am vorbit la Primarie, la Biserica, ne-am apucat si l-am facut. Aici se intâmpla tot felul de manifestari culturale, artistice, de comemorare, se depun coroane, jerbe, organizam spectacole cu ansamblul nostru. Sa veniti o data sa vedeti, este impresionant, seara cu lumânari, cu cântece patriotice românesti, cântece pe care nu le mai aud in alta parte. Frumoase si pline de mesaje, cu steaguri tricolore. Participa tot satul, copii, tineri si maturi. Fara educatie si cultura nu avem viitor. Am aratat ca se poate, ca se poate, si la tara, sa faci lucruri frumoase, trainice, pentru copii in primul rând, deoarece ei sunt zestrea noastra cea mai de pret.

“Am gasit la Valea Mare copii superbi, care, cu dragoste s-au indreptat catre folclor. Au acolo niste conditii extraordinare, cum n-au multe ansambluri profesioniste din tara. Mihai Solomon este un om cu o inima mare, patriot, il admir pentru ceea ce face la Valea Mare. Acum vrem sa mai cumparam instrumente, aducem instructori pentru nai, tambal. De altfel, multi copii din orchestra pot rivaliza, fara lipsa de modestie, cu instrumentisti din formatii profesioniste: gândesc muzica.”
Cristian Nastase – dirijor al Orchestrei “Rapsodia Vasluiului” si al Ansamblului “Ecoul din Vale” din Valea Mare

“Ideea a fost a fratelui meu, Milu. Este pasionat de muzica, de muzica populara, de literatura, de istorie, iubeste copiii. Ansamblul “Ecoul din Vale” este o adevarata scoala, acolo tinerii, copiii, se formeaza ca oameni, cetateni de viitor ai comunei. Ei ne reprezinta acum pe scenele tarii, in lume. Este minunat pentru sat, pentru comuna. Merita toata lauda intregii comunitati. Si sa adaugam ca totul s-a facut si se face pe banii lui.”
Adrian Solomon, primar al comunei Faraoani

“Sunt de aproape cinci ani in ansamblul din Valea Mare. Intotdeauna am iubit dansurile traditionale românesti.Tot aici mi-am descoperit si pasiunea pentru muzica populara, ansamblul fiind pentru mine o rampa de lansare, devenind si solista acestui ansamblu. In prezent, ansamblul continua sa existe cu o noua generatie, dornica sa faca lucruri mari, poate mai mari decat am realizat noi si le urez, in numele seniorilor ansamblului, mult succes si sa ajunga cât mai sus!”
Andreea Bulai, solist vocal

“ Am intrat in ansamblul folcloric “Ecoul din Vale” impreuna cu alti copii dornici de a descifra tainele unui instrument muzical: eu am ales vioara.Pentru mine, a face parte din ansamblu a insemnat a-mi descoperi talentul, pasiunea pentru muzica si implicit pentru vioara. Pe plan local, ansamblul reprezinta mândria comunitatii, multumita domnului Solomon Mihai, care ne-a sprijinit si ne sprijina si domnului Cristian Nastase, actualul dirijor al ansamblului.
Ana-Maria Ciuraru, violonista

Alte articole