După aproape o săptămână în care o persoană apropiată a fost internată pe secția de Medicină Internă, pentru o problemă renală, sub supravegherea unui medic cu specializare în TBC, simt nevoia să aștern câteva gânduri aici. Nu am avut curajul să o fac în timpul spitalizării — pentru că, se pare, dacă „deranjezi” cu vreo observație, riști ca asistentele sau infirmierele să „uite” să-și mai facă treaba. Responsabilitatea lor, de altfel. Măcar teoretic.
De regulă, ne grăbim să aruncăm vina în sus: sistemul, Parlamentul, președintele, primarul, orice figură publică mai mare care „cu siguranță” poartă întreaga responsabilitate. Dar cum era vorba aia?
„Vezi paiul din ochiul altuia, dar nu și bârna din al tău.”
Hai să discutăm concret, cu exemple din realitate — despre ce se întâmplă în spitalele noastre.
Ierarhia reală din spital – văzută prin ochii unui aparținător
- Infirmierele
Cele mai „importante” și, aparent, cele mai costisitoare persoane din sistem. Se comportă ca niște CEO de corporație cu capital de sute de milioane. Prestația? Condiționată de deschiderea portofelului. Citez cu tristețe:
„Pentru treabă mică, 10 lei. Pentru treabă mare, 20.”
Doamnelor, vă rugăm frumos: ne puteți transmite, chiar și anonim, o copie a fișei postului dumneavoastră? Suntem curioși: partea de îngrijire a pacienților intră la salariu sau la „comision din vânzări”? - Asistentele
În teorie, ceva mai bine pregătite, cu studii postliceale. În practică, adesea la același nivel de dezinteres. Branule ratate de 3-4 ori, lipsă de răbdare, replici acide. Poate și pentru că unii și-au făcut școala „cu pixul și foaia”, cum se zice… - Medicii de gardă
Cei care, dacă pacientul nu este „al lor”, pur și simplu nu se implică. Dacă ai o urgență, dar medicul tău e în concediu, ghici ce: revii când revine și el. Ideal ar fi să anunți din timp: „Vedeți că vin cu o problemă medicală. Vă rog, nu vă faceți planuri.”
Și totuși… cine e vinovat?
Președintele? Parlamentul? Da, poate și ei. Dar nu doar ei. Poate că e timpul să ne uităm și la noi, la fiecare angajat care a uitat de ce a ales meseria asta. Poate că e cazul să ne reamintim că nu totul se cumpără, că umanitatea, empatia și responsabilitatea nu ar trebui să depindă de 10 lei.
Cu recunoștință (încă),
Un tânăr care încă mai speră că fiecare om își va face datoria — nu pentru bani, ci pentru demnitate.
„Bacăul vorbește” este spațiul dedicat pe site-ul Deșteptarea unde vocea comunității prinde glas. Cititorii pot împărtăși opinii despre municipiul Bacău și întreg județul, contribuind la o dezbatere deschisă și relevantă.Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.
