Sunt un locuitor al acestui oras cu pretentii de citadela europeana. In fiecare dimineata trec spre serviciu pe langa Casa Cancicov, asa cum imi place mie sa numesc acea superba cladire din centrul orasului, si pe care vajnicii nostri conducatori liberali au mutilat-o cu o firma luminoasa, ce bate de departe firmamentele localurilor din jur cu luminozitatea sa albastra, numind-o ingrat si abuziv Casa Liberalilor Bacauani (apropos – pe noi, bacauanii, cine ne-a intrebat?).
Pe strada despre care va povestesc, nu mai mare decat o hacienda spaniola sau un domeniu privat, sau hai sa-i spunem nu mai lunga de trei stalpi de iluminat, sunt postate trei cosuri de gunoi, lucru absolut laudabil si admirabil.
Insa, la o aruncatura de bat, asa cum ne place noua sa povestim, incepe str. V. Alecsandri, o strada intens circulata, marginita de o gradinita, o scoala generala, doua colegii nationale si institutii publice de interes major.
Surpriza este ca pe toata strada sunt postate doar doua cosuri de gunoi – unul unde incepe strada si unul cam pe la jumatatea circuitului mentionat anterior.
Nu-mi da pace un gand: fie copiilor si elevilor, in candoarea si puritatea lor, nu le trebuie astfel de dotari deoarece nu au ce arunca la cosul de gunoi, fie gunoiul liberal care se aduna este insemnat sau trebuie imprastiat ca sa i se piarda urma.
Bratianu declara ca liberalii reusesc “prin noi insine” si nu a gresit deloc, insa edilii nostri nu mentioneaza si pentru cine se irosesc atatea resurse si posibilitati.
Halal oras european Bacaul!
Simona L.
Paradoxuri edilitare
