Conflictul militar dintre țara vecină și Federația Rusă a ținut prima pagină a ziarelor la nivel mondial și a modificat consistent grilele de emisie ale celor mai importante televiziuni. Pe lângă știrile din „tranșee” au apărut și povești ale unor oameni care au fugit din calea războiului și au luat drumul străinătății. Mulți dintre aceștia au trecut granița României, o parte plecând mai departe, dar sunt și mulți care au rămas aici. Majoritatea dintre refugiați sunt femei, mame cu copii.
Nu de puține ori, băcăuanii au întâlnit pe stradă familii de ucraineni și de cele mai multe ori îi privesc cu duioșie cu gândul prin ce clipe de coșmar au trecut. Astăzi vă aducem o poveste, cazul unei ucrainence care a rămas în Bacău și chiar desfășoară anumite activități. Ea se numește Oxana Chechelnytska, este profesoară de dans în orașul ei natal și a venit în Bacău cu fiica ei Alisa de 11 ani și nepoata Alona de 17 ani.
„Am venit din orașul Brovary pe 1 martie. Pe 24 februarie, la 5 dimineață, orașul nostru a fost bombardat. Toți ne-am speriat foarte tare. Orașul meu natal este la 15 km de Kiev”, a început să ne povestească Oxana care a spus că are mai mulți prieteni de mulți ani în România, prieteni care au fost foarte îngrijorați atunci când au auzit de razboi.
„Imediat cum am plecat din Ucraina am ajuns la Iași unde am locuit la niște prieteni. Apoi am găsit un apartament aici, în Bacău, unde am venit pe 11 martie. Sunt profesoară de dans, cu o experiență de 23 de ani și mi-am făcut de-a lungul timpului mai multe echipe de dansatori. Sunt profesor coregraf și organizator de festivaluri și competiții de dans în Ucraina iar cu formațiile mele am participat la o mulțime de competiții în țară și în străinătate”, a mai povestit Oxana, care a precizat că deține clubul de dans Oxamyt din orașul ei natal.
„Din păcate, războiul ne-a împrăștiat în toate părțile, mai ales peste hotare. Soțul meu, Roman, a rămas acasă dar este în siguranță. Vorbim de câteva ori pe zi pe internet, dar tot ne este foarte dor de el”, a mai spus profesoara de dans din Ucraina. Și părinții ei au rămas acasă și deocamdată sunt bine. Oxana mai are două surori, una a ajuns în Italia iar una în Danemarca.
Alisa este fiica ei de 11 ani, iar Alona este nepoata de 17 ani. Amândouă sunt practicante de dans iar în acest timp se antrenează la Adamas. „Înainte am mai fost în România, pentru că am fost invitați, cu formația mea de dans la un concurs la Bistrița, în urmă cu mai bine de doi ani. Și acolo ne-am făcut prieteni iar când a izbucnit războiul au fost foarte îngrijorați pentru noi.
În această situație, când am venit aici am fost îngrijorată tot timpul, dar am întâlnit numai oameni de bine care m-au ajutat și datorită lor sunt bine. Trăiesc aici, printre oameni minunați dar sunt cu inima acasă, în Ucraina”, a mai spus Oxana.
Când a venit aici cu fiica și nepoata ei, Oxana a realizat că ele trebuie să ducă o viață normal, să încerce să facă ceva să uite cumva de ororile războiului.
„Am ajuns în Bacău și am aflat de Academia de Dans Adamas. Am venit aici să vedem cum e iar Romeo, președintele clubului, a fost foarte drăguț și ne-a primit să facem ore în cadrul clubului. Așa am participat și în acel spectacol cu strîngere de fonduri pentru Ucraina, iar eu am făcut o coregrafie pentru o grupă de copii, coregrafie cu care au participat la un festival de dans la Buhuși.
Mi-era foarte dor să lucrez cu copiii și am predate copiilor din Bacău o coregrafie pe care am făcut-o cu copiii mei din Ucraina”, a explicat profesoara de dans din Ucraina care, se pare, prinde bine și în rândul copiilor care dansează la Adamas Bacău. Oxana ne-a mai spus și că sunt câteva locuri în Bacău care îi plac foarte mult. „În primul rând parcul mare (Parcul Cancicov – n.r.) și Insula, dar îmi plac și cele două catedrale și zona din centru de la statuia lui Ștefan cel Mare. Mulțumesc tuturor celor care ne ajută și ne susțin acum.
Când mă voi întoarce acasă, în Ucraina, după încetarea războiului, am să povestesc tuturor ce oameni buni și primitori am întâlnit aici. Cu siguranță voi menține legătura cu toți oamenii de aici și sper ca într-o bună zi să organizăm un eveniment împreună, clubul meu, Oxamyt, și clubul Adamas”, a spus la finalul întâlnirii noastre Oxana Chechelnytska.
„Am fost foarte emoționată să particip la acel spectacol. Mi-a plăcut foarte mult iar la final am fost foarte fericită că am făcut parte din acest show.”
Alisa„Mi-am dorit foarte tare să evoluez pe scena de la Teatrul de Vară în acel spectacol mai ales că știam că este un spectacol pentru sprijinirea Ucrainei. Am fost mândră și fericită după spectacol și mi-ar plăcea să dansez și mai mult aici în România.”
Alona
