Ieri s-au implinit 24 de ani de la accidentul de la Cernobîl. Dezastrul nuclear a fost comemorat si in Bacau de voluntarii Green Peace, care au strans semnaturi in centrul orasului pentru a opri constructia a doua noi reactoare nucleare la Cernavoda, amintind cetatenilor ca la explozia din 1986 aproximativ 90.000 de oameni au decedat.
“Am strans semnaturi deoarece exista aceste planuri de a construi reactoarele nucleare Cernavoda 3 si 4. Deja avem doua reactoare si nu vedem sensul unui astfel de proiect, mai ales ca banii ar putea fi investiti in energia regenerabila”, ne-a spus Andreea Rujan, voluntar. Un studiu al Institutului pentru Studierea Resurselor si Securitatii din Statele Unite arata faptul ca reactoarele care urmeaza sa fie construite in tara noastra sunt de acelasi tip cu cel care a provocat explozia de la Cernobil. Actiuni de comemorare similare au avut loc simultan in alte sase orase ale tarii: Bucuresti, Alba-Iulia, Iasi, Bistrita, Arad si Cluj-Napoca. Se pare ca bacauanii au rezonat la initiativa tinerilor. “Au fost foarte receptivi. Unii ne-au abordat chiar ei ca sa semneze petitia. Am ramas surprins dar tinerii sunt mai bine informati”, ne-a spus si Vlad Vrinceanu, voluntar. Pentru a opri lucrarile, voluntari din toata tara au strans 20.000 de semnaturi. De la bacauani s-au strans ieri aproximativ 300 de semnaturi.
Efecte nebanuite
Pe 26 aprilie 1986, reactorul numarul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl, din nordul Ucrainei, a explodat, contaminand o mare parte a Europei. Incendiul la reactor a fost stins abia dupa zece zile, timp în care a fost eliberata în atmosfera o cantitate foarte mare de material radioactiv, cu o concentratie de peste 100 de ori mai mare decat bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki. Sapte milioane de oameni sufera înca în fiecare zi de pe urma tragediei nucleare.
Umbrele impotriva radiatiilor
Dintre angajatii Directiei de Sanatate Publica Bacau, pe baricade dupa explozia de la Cernobil, doar doi mai sunt in activitate. Unul dintre acestia, Petru Irimia, isi aminteste ca lucra pe atunci la serviciul Igiena Mediului din DSP. “Cea mai mare incarcatura de radiatii s-a inregistrat in depresiunea Slanic Moldova. Am recoltat atunci probe din aer, apa si alimente. La vremea aceea nu aveam o baza de referinta. Nu mai fusesera astfel de evenimente. Imi amintesc ce incarcatura radioactiva mare aveau alimentele, in special laptele, leusteanul si nucile. Am luat o bucata de cas, cu o mare incarcatura radioactiva. Am pus-o la congelator.” Radioactivitatea a scazut la jumatate dupa 19-20 de zile. Petru Irimia o masura periodic. “Pe atunci au venit sa lucreze la noi fizicieni de la URA. Nu erau speriati de radiatii. Au zis ca daca am o bucata de paine mananca tot casul.” Dintre masurile profilactice, specialistii de la DSP isi amintesc despre administrarea pastilelor cu iod la copii, de spalarea strazilor de praf. “Pentru a nu se depune substanta radioactiva pe praf si sa fie apoi inhalata, ne-a declarat dr. Marin Bustuc, director adjunct al DSP. Eu nu lucram pe atunci aici, dar un fost director al DSP spunea ca au fost trimisi sa se apere de radiatii cu umbrelele.” In lunile de dupa accident, laboratorul de radiatii din DSP a fost luat cu asalt de bacauani. Nu se mai gasea loc pentru depozitarea alimentelor. Oamenii aduceau la analize tot felul de alimente. Carnea de miel si de oaie erau cele mai contaminate. Dupa 2-3 luni, nivelul radiatiilor scazuse mult, iar lumea s-a linistit. O angajata care a iesit la pensie povestea ca se lucra in 3 schimburi. Nici de Paste nu a plecat acasa. I-au gatit vecinii. In cele din urma a clacat. A fost transportata la Iasi cu hemoragie pe nas si gura.
Doina Mincu
