Cred ca nu exista revista glossy, si nicio publicatie tip magazin, cu chestii de life style, dar si cu sfaturi de sanatate, care sa nu acorde un spatiu obligatoriu pentru cure de slabire si retete aferente acestora. Silueta ideala e o adevarata obsesie a zilelor noastre. Ce fericite erau femeile pe vremuri, cand se purtau forme mai plinute, mai rotunjoare, ca sa ai ce strange în brate, cum spuneau, si cum vor, de fapt, barbatii! Sex-simbolul, neîntrecut pana acum, si asta nu e doar parerea mea, ramane Marilyn Monroe, cu ametitoarele ei curbe voluptoase, de o ravasitoare feminitate. Si ca sa vezi, sunt unele starlete de mana a doua, ca Elisabeth Hurley (frumusica, nu zic nu, ca ar fi pacat) care declara ritos ca ea s-ar sinucide daca ar avea soldurile mari ca ale lui Marilyn, considerata grasa dupa tiparele draconice ale modei actuale. Si e adevarat ca lui Marilyn Monroe, biata de ea, cu toate nevrozele si frustrarile care o macinau, îi placea sa manance, din simplul motiv ca fusese o fata saraca. Asa ca, odata ajunsa celebra si cu bani, îsi oferea dimineata un mic dejun copios, iar seara dadea gata niste fripturi maricele, însotite de salata de morcovi cruzi. Manca apoi multa înghetata, iar alcoolul nu-i displacea defel. Ca sa-si tina, totusi, corpul în frau, obligata fiind de exigentele profesiei, se spune ca practica si ea ceva gimnastica, dar la modul normal, nu mai mult de vreo zece minute pe zi, cand facea niscaiva exercitii cu greutati mici. Nici pomeneala de chinuitoare ore de sala, de antrenor personal, de diete severe, aproape inumane. În superba ei senzualitate, actrita nu putea si nu voia sa-si refuze nimic, pentru ca îi placea viata traita din plin. Cu spontaneitate, naturalete, cu daruire si bucurie, nepasandu-i de regulile impuse de altii! Revenind la obsesivul laitmotiv cu silueta ideala, ca sa o atingi, din cate am citit si încercat pe propria-mi piele, nimic nu e mai sigur decat înfometare. Ce pilule, minune, solutii, tincturi, ceaiuri, tortura fizica la antrenamente, cel mai simplu este sa nu mananci. Iar foamea, o spun si „stiintificii”, este un adevarat medicament. I-auziti ce sustin unii experti în materie: „o cura de post este mai reconfortanta decat orice vacanta de vis”. Cum e posibil? Cica organismul se înarmeaza împotriva lipsei de hrana si produce, dupa vreo 3-4 zile, o cantitate mai mare de serotonina, zglobiul acela de hormonel care ne aduce buna dispozitie si ne elibereaza de tensiunea stresului. Pai, nu-i asa ca-i simplu de tot? Daca tot e criza mare, mai e si seceta asta crunta si alimentele se vor scumpi, uite ce solutie la îndemana avem! Nu mai mancam, si gata, aplicam terapia postului care ne regenereaza si ne aduce într-o stare de euforie. Pentru noi nici nu e greu, ca doar traim într-o tara trista, plina de humor! Una-doua, intram la euforie daca nu putem merge la Eforie, cura de post tine loc de vacanta de vis, originala, e drept, ne mentine sanatatea si ne revigoreaza psihic. Pai, ce vreti mai mult de atat?
Carmen Mihalache
BRICOLAJE: O vacanta de vis originala
