Dubla fractura
Treptele sunt incomode. Destul de greu de coborat. „Mai ales pentru unul ca mine, care in 1952 a suferit o dubla fractura de tibie si peroneu”, zambeste Iosif Deti Melnic, unul dintre pionierii fotbalului bacauan. Are 81 de ani si un sac plin de povesti, pe care il duce in spate. Prima poveste incepe chiar acolo jos, la capatul treptelor ce duc spre terenul de joc al stadionului „Letea”. „Acum vreo saizeci de ani” este echivalentul lui „a fost odata”.
Parfum de toamna
Acum mai bine de 60 de ani nu era nici FCM Bacau si nici FC Stiinta. Nu exista nici macar Dinamo Bacau, bunica „galben-albastrilor” de astazi. Totusi, la Bacau se juca fotbal. Letea, ARLUS si Flamura Rosie sunt tot atatea borne in fotbalul de pe Bistrita. Iosif Melnic le-a parcurs pe toate. „Aici sunt cateva documente. Poate va intereseaza. Iar aici e o sticla de vin din productie proprie”, spune batranul cu parul alb, care ciocneste in cinstea vremurilor de odinioara. Vinul are parfum de toamna. Ca si amintirile.
Cereri de transfer
Pana la amintiri, documentele. Mai intai, o taietura dintr-un ziar. Din vara lui „68. „Steaua Rosie” saluta promovarea letenilor antrenati de instructorul sportiv Deti Melnic. Titlul e de acolo: „Bravo baieti, bravo Melnic!”. Celelalte hartii sunt mult mai vechi si reprezinta cereri de transfer pentru fotbalistul Melnic, legitimat la FH Letea. ARLUS este interesata de un imprumut al lui Iosif Melnic, „tanar plin de talent a carui prestatie intr-o echipa divizionara B ar putea fi si lui de folos”. Uzinele Metalurgice Cugir il vor definitiv pe jucatorul bacauan si anunta, in adresa din 12 august 1947, ca ii ofera 6000 lei salariu net si „masa amiaza si seara”.
Oferta prefectului
„Am ales Arlusul, cu conditia sa raman salariat la Letea. Au acceptat imediat”, povesteste nea” Deti, care explica motivul alegerii: „N-am facut-o pentru cele doua costume si sapte camasi pe care le puneau la bataie. Am facut-o pentru tata. Era deportat in URSS, iar Arlus nu era altceva decat Asociatia Romana pentru strangerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica”. Tanarul Melnic ii impresionase pe cei de la Arlus in urma unui meci direct, pe care il castigase cu Letea cu scorul de 3-1: „Atunci m-a invitat la masa, la el acasa, directorul Bancii, Gheorghe Crivat. Si tot atunci, m-a ofertat presedintele Arlusului, nimeni altul decat prefectul judetului”.
In obor, baietica!
Membru in conducerea Arlusului era Petre Dinu, tatal lui Cornel Dinu. „Noi ii spuneam atata judea pentru ca era de profesie judecator. Om de mare calitate. Cand jucam in Bucuresti, ne dadea la fiecare cate 200 lei pentru barbierit si tigari”, isi aminteste nea” Deti. Pufneste in ras: „Tin minte ca, prima oara am refuzat banii. aPai eu nici nu ma barbieresc si nici nu fumeza i-am spus lui tata jude. aNu-i nimic, mi-a replicat, te duci si iti iei prajituri de la Capsa, ca sa ai cu ce te lauda cand te intorci acasaa. M-am dus la Capsa, dar m-am facut de bafta. Am cerut bomboane umplute, ca erau singurele pe care le stiam. Cand a auzit, fata care servea mi-a zis: „Baietica, aici e Capsa, daca vrei umplute, du-te frumusel in obor”.
Tuica direct din halba
La Arlus, Deti Melnic i-a avut colegi de echipa pe Ticuta Rugiubei si Ioan Cretea. „Jucatori de prim rang”, ii caracterizeaza Melnic. „Ticuta avea un sut de senzatie. Si mai avea o calitate: stia sa bea”. E loc pentru o alta istorioara hazlie: „Prin „48 eram la mare, la Carmen Sylva, actualul Eforie Sud. Ajung in statiune si ma apuc sa-l caut pe Ticuta. Imi promisese ca ma asteapta. Fac turul tuturor carciumilor, Ticuta ioc. La ultima crasma, il intreb pe chelner, iar astuia ii cade fisa: aIncercati la debarcader ca am auzit ca sunt doi acolo care consuma la greua. Cand am ajuns la debarcader, fratele meu Ticuta era cu atacantul Rapidului, Bazil Marian. Stateau sub salcami si beau tuica direct din halba de bere”.
Ceasul lui Cretea
Nea” Deti are o memorie de elefant si un umor teribil: „Hai sa va spun una si cu Cretea. L-a luat Brasovul, de fapt Orasul Stalin cum se numea pe atunci. Ion al nostru a facut un sezon excelent, la capatul caruia a cucerit ceasul de golgeter. S-a intors in Bacau, iar cand ne-am intalnit, l-am intrebat, ca tot omul: aCum a fost la Brasov, Ioane?a. Raspunsul: aE opt si un sfert, Detia. A doua zi, ne-am reintalnit. aCe mai faci, Ioane?a. Raspunsul: aE sase fix, Deti”. Bietul Cretea nu avusese ceas pana atunci si profita de ocazie sa se laude cu orologiul castigat pentru golurile marcate”.
In cautarea timpului pierdut
Acele ceasului se invart cu repeziciune, iar aici nu mai e vorba de orologiul lui Cretea. E tarziu, asa ca ne ridicam de la masa. Mai e timp insa pentru o intrebare: „Nea” Deti, nu-ti pare rau ca ai ratat transferul la Dinamo Bucuresti?”. Fostul centru inaintas despre care se spunea la un moment dat ca il va inlocui la echipa nationala pe Dumitrescu lll, se sprijina in baston: „Nu pot zice ca regret. Imi pare rau insa daca v-am facut sa pierdeti timpul cu povestile mele”. Mai zambim o data, gandindu-ne ca vinul lui Iosif Melnic are gust de madlena: bei un pahar si retraiesti fotbalul ce se juca pe vremea bunicilor.Scris de Dan Sion
