În fiecare an, pe data de 28 iulie, România marchează Ziua Națională a Ambulanței, un moment de recunoaștere publică a celor care, de peste un secol și jumătate, intervin zi și noapte pentru a salva vieți. Este o zi de respect și recunoștință pentru medici, asistenți, ambulanțieri, dispeceri și voluntari – toți parte din sistemul de urgență care nu cunoaște pauză.
Istoria unei misiuni vitale
Ziua Națională a Ambulanței a fost stabilită prin lege în anul 2015, dar are rădăcini adânci în trecutul medicinei românești. În 28 iulie 1906, la inițiativa profesorului Nicolae Minovici, a fost înființat Serviciul de Ambulanță București, primul de acest fel din România și printre primele din Europa. Dotată inițial cu o trăsură trasă de cai și echipaj medical, Ambulanța românească a devenit în scurt timp un simbol al modernizării serviciilor de sănătate.
Ambulanța astăzi: între urgență și speranță
În prezent, Serviciul de Ambulanță din România este parte esențială a sistemului medical de urgență, alături de SMURD, UPU și alte structuri specializate. În fiecare zi, mii de intervenții sunt realizate în întreaga țară, de la cazuri minore până la coduri roșii care fac diferența între viață și moarte.
Pe 28 iulie, în multe județe sunt organizate ceremonii, parade ale autospecialelor, exerciții demonstrative și activități dedicate publicului – în special copiilor, care pot descoperi universul fascinant, dar exigent, al salvatorilor în alb.
Provocări și recunoștință
Cu toate progresele, serviciul de ambulanță se confruntă constant cu lipsa de personal, epuizarea fizică și emoțională a echipajelor, precum și cu presiunea imensă generată de solicitările numeroase, multe dintre ele nejustificate medical. Cu toate acestea, echipajele continuă să răspundă, să intervină, să transporte, să aline.
Ziua Națională a Ambulanței este un bun prilej de a reflecta nu doar la importanța serviciului medical de urgență, ci și la nevoia de respect, susținere și investiție în oameni și echipamente.
