Numele său a intrat și în GuinessBook și este legat de primul plan de împădurire națională, fixat la suprafața de 100.000 ha.
Aurora Gruescu s-a născut în familia învățătorului Chiriac Dragomir. În 1933 a fost admisă la Facultatea de Silvicultură, care pe atunci aparținea Politehnicii. Era singura persoană de sex feminin studentă la acea facultate, alături de 130 de băieţi. A stârnit, astfel, admirația, dar și controverse, mai ales că cei din jur o îndemnau să renunțe. Într-o perioadă marcată de prejudecăți misogine, o astfel de carieră era considerată tipic bărbătească. De aceeași desconsiderare a avut parte și în timpul regimului comunist, când a fost expropriată, fiind considerată „dușman al poporului”. A fost, însă,și decorată, apreciată și lăudată.

A practicat meseria din 1938 până în 1973, când s-a pensionat. A condus lucrările de combatere avio-chimică a dăunătorilor din pădurile infestate din jurul Capitalei, a făcut inovații legate de lucrările de mecanizare în combaterea dăunătorilor și a publicat în acest sens mai multe articole în „Revista Pădurilor”.

A fost membru de onoare al Societății „Progresul Silvic”, filiala Prahova, membru de onoare al Asociației Generale a Inginerilor din România, al Ministerului Apei, Pădurilor și Protecției Mediului și a fost nominalizată de «The American Biographical Institute» pentru titlul de personalitate a anului 1997. A obținut Medalia de Argint la Expoziția filatelică binațională România-Israel.

„Aurora Gruescu a fost cea care a deschis și altor femei drumul în silvicultură – spunea Alexandru Beldie, primul doctor în silvicultură din România. Dar nu numai atât, a fost, ca inginer silvic, un specialist foarte bun. A făcut lucruri bune și și-a lăsat astfel amprenta peste tot pe unde a trecut”.

A trecut la Cele Veșnice în anul 2005.

Alte articole