Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

1


Colectionarii impatimiti sunt, cel putin pentru mine, oameni misteriosi. Sigur si pentru altii. Ne imaginam „comorile” pe care le detin, adica piese de diferite origini si categorii, lucruri care, de regula, tin de un trecut la fel de misterios. Daca vei cunoaste, insa, cu adevarat un colectionar, vei constata ca toate acestea au o alta conotatie, ca „misterul” incepe abia odata cu munca de sisif a colectionarului in a cerceta amanuntele legate de colectia lui.

Un astfel de om este bacauanul Mihai Ceuca, romascan, de fapt, prin origine, bacauan prin adoptie profesionala, un colectionar care a ajuns, doar cu putin timp in urma, la jubileul pasiunii lui. „24 august 2015, zi istorica în viata mea de colectionar – scria, pe un canal de socializare Mihai Ceuca. În urma cu exact 50 de ani am achizitionat prima carte postala ilustrata, piatra la fundamentul întregii mele vieti dedicate cartofiliei. Prima ilustrata ramâne si cea mai draga mie. Când a trecut o jumatate de secol?!?”.

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

Aceasta jumatate de secol – imi spunea colectionarul – a inceput tocmai când terminase liceul si a mers la Clubul de schimb filatelic din Roman. Era pe 24 august 1965. Din tot ce era prezentat acolo, expozitia fiind ceva asemanator târgurilor actuale (pe vremea aceea se numea schimb filatelic, nu târg), cu piese de la de la toti colectionarii din zona Moldovei, i-au atras atentia cartile postale ilustrate. „Am simtit o emotie speciala când am vazut Romanul intr-o carte postala de la 1900, o imagine luata din Turnul Episcopiei – spune Mihai Ceuca. De atunci am tot cumparat carti postale, dar preturile nu m-au interesat niciodata. Alaturi de acestea, am cautat amanunte despre ceea ce vedeam in imagini, in monografii. Am fost romascan pâna am terminat studiile liceale, apoi, dupa facultate, am ajuns in Bacau. Dar pasiunea pentru cartile postale a fost, pentru mine, o reala relaxare, chiar si când ma pregateam pentru facultate. Baza intr-o colectie este, insa, studiul asupra elementelor pe care legasesti in piesele colectionate. Nu esti colectionar daca te bazezi doar pe un numar cât mai mare de piese. Ai fi doar un depozitar. Important este sa te apuci sa le studiezi.”

Astfel,pe Mihai Ceuca il gasesti, deseori, in arhive, in biblioteci, calator pe urmele câte unei informatii, pentru a lamuri ceea ce vede in colectiile sale.
Pentru el, colectionarul este un custode de muzeu privat, al unui muzeu cu portile deschise publicului. De aceea, cartile postale ale lui Mihai Ceuca pot fi vazute, la liber, pe internet, pe DVD-uri, in expozitii, oriunde.

A patruns, prin pasiunea sa, intr-o lume cu adevarat mirifica, unde a cunoscut personalitati mari, din tara si din strainatate, precum filatelistul Dumitru Passalega, de la care a primit si indemnul care i-a jalonat toata viata de colectionar: „Orice piesa poate fi obiect de istorie postala”. De la unii a invatat elemente esentiale ale vietii de colectionar. A devenit filatelist si maximafilist, a dat substanta unor istorii reale, bazate pe documentare, cu care a cucerit premii speciale. Premiile sunt ele insele o colectie, dar cel mai mult s-a simtit onorat de un Vermeil obtinut in Portugalia, pentru un exponat de maximafilie, in 2010 („Oameni celebri ai lumii in raport cu masoneria”).
Dar, despre Mihai Ceuca vor vorbi, aici, pasionati colectioari si cercetatori bacauani care l-au cunoscut sau care il cunosc si ii apreciaza munca: Vasile Doros, Constantin Amâei, Ioan Micu, Mihai Semenov, Lucian Serban si Ioan Danila.

Crescut în umbra stejarilor filateliei

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

În filatelie, ca în oricare alt domeniu al vietii, important este sa faci corect primii pasi. Reusita primilor pasi depinde de parinti, apoi de profesori. Au trecut 50 de ani de când, înca fiind copil, Mihai Ceuca a pornit pe drumul catre bucuria de a colectiona. Primii pasi în filatelie s-au dovedit nesiguri si descurajanti; toate timbrele erau frumoase, cartile postale ilustrate îi faceau cu ochiul, întregurile postale il cucereau cu parfumul de epoca si, pentru ca deruta sa fie totala, mai existau si ilustratele maxime… Caietele, clasoarele, cutiile erau depozitarele micii lui agoniseli “de o viata de copil”.
În anii ’70 ai secolului trecut, a avut sansa de a fi acceptat, la Bacau, într-unul dintre cele mai valoroase grupuri de filatelisti ai tarii. Faptul ca la Bacau preocuparea prioritara a coordonatorilor activitatilor filatelice era promovarea colectionarilor tineri care sa devina ulterior din sperante, certitudini ale viitorului filatelic a fost pentru el o mare sansa în corectia pasilor învatati pâna atunci. “Nea” Petre Huica, Geo Vaduva, Ioan Arghir, Valeriu Zamfirescu sau “domn’ profesor” Ioan Micu l-au învatat ca important este nu „sa aduni” ci, „sa expui”, adica sa studiezi, sa selectezi, sa muncesti la aranjatul în pagini si apoi sa explici ce ai vrut sa faci. „Rolul asociatiilor noastre filatelice este sa organizam actiuni prin care sa aratam participantilor de ce este frumoasa filatelia” – îi spunea presedintele Ioan Micu.

In preajma Patriarhului filateliei românesti

Cei mai grei pasi i-a facut în preajma celui care urma sa fie unanim declarat de confrati, „Patriarhul filateliei românesti”, neuitatul inginer Kiriac Dragomir. Prima întâlnire cu viitorul sau mentor a avut-o în casa de pe strada Ghiocei. L-a primit cu caldura, ca pe un con-moldovean din tinutul Bacaului si a ascultat povestea visului sau filatelic. Replica exprimata cu blândete caracteristica l-a îngenuncheat imediat si a lipsit doar sutul care sa il arunce definitiv de pe drumul sperantei sale filatelice: „Tinere, e frumos ce spui dar trebuie sa stii ca filatelia nu se face numai cu pasiune. Ai nevoie de bani! Multi bani!” Realizând repede ca vorbele sale l-au facut sa cad în genunchi, ca un parinte grijuliu, i-au întins imediat si o mâna sa il ridice: „ Ai pornit pe un drum bun dar, priveste spre orizont catre stejarul falnic care a crescut cu efort si nu cauta sa te cateri în el repede, folosind agoniseala lui. Multumeste-te cu ce cade din stejar, cultiva, dezvolta si poate vei reusi sa cresti frumos fara a fi stejar. Sunt mii de specii de arbori utili chiar daca nu sunt falnici…”.

Singur pe drumul filateliei

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

În drumul lung de întoarcere acasa a privit catre stejarii ce alergau prin fata ferestrei trenului si, pentru prima data, cauta cu privirea si alti arbori care sa sparga mitul stejarului, copacul falnic si de neclintit de vânt. Ramasese „singur pe drum” si trebuia nu doar sa mearga, ci sa mai si alerge pe drumul filateliei. În alte întâlniri, surprins ca nu a renuntat la pasiune si la vise, „Patriarhul” l-a sfatuit, parca jenat ca il bruscase psihic, sa se apropie de grupul sperantelor din „arboretul filatelic” în care mugurii ramurilor care urmau sa-i faca falnici erau doar porniti. Asa i-a cunoscut si apoi a prins putin soare în comun cu colegii Razvan Popescu, Leonard Pascanu, Emanoil Savoiu, Adrian Miutu si Cristian Scaiceanu. Printre aceste vlastare ale filateliei i-au crescut si lui ramurile, si-a stabilit ferm echilibrul si a început sa spere ca poate ajunge pâna la Soare. Dar, soarele sau filatelic s-a dovedit a veni de la un alt falnic stejar al filateliei românesti, omul la a carui pronutare de nume tremura si acum: avocatul Dumitru Passalega. Sa fii primit în apartamentul avocatului din vila de la Craiova, „templu al filateliei”, era un act de curaj dar si o victorie de palmares. În vizita sa, a întâlnit un faraon al filateliei care se pregatea sa-si sigileze piramida care va ramâne, probabil, una dintre minunile filateliei mondiale. S-a bucurat ca vede înca un tânar pasionat de filatelie, i-a explicat ce riscuri si-a asumat venind acasa la un om supravegheat si i-a lansat provocarea vietii.

Primele exponate, primele expozitii

Riscul asumat prin vizita la avocatul D. Passalega a fost compensat de marele impuls primit. Atunci si-a facut curajul de a realiza exponate si de a sustine orice initiativa de a organiza expozitii filatelice la Bacau. Si initiativele au urmat. Inimosii filatelisti din Bacau au organizat câteva expozitii specializate, de nivel national, si dupa descoperirea potentialului de spatiu în sala de atletism si acceptarea utilizarii acelei sali pentru expozitii a fost organizata nationala de întreguri postale cu 400 de panouri si, apoi, expozitiile internationale „Socfilex ’89” si „Balcanfila ’91”, cu utilizarea a câte 600 de panouri. Onoranta misiune de coordonator tehnic al expozitiilor a putut fi îndeplinita cu succes recunoscut datorita reverberatiei permanente a îndemnurilor avocatului D. Passalega. Printre expozitiile importante organizate s-a numarat si Nationala de Maximafilie din anul 1986. Echipa de montare a expozitiei era în criza de timp datorita sosirii cu întârziere a multor exponate. Era în preziua vernisajului si ii prinsese miezul noptii înca în sala de expunere. Invitatii de onoare erau la „sedinta de protocol”, unde se pregatea si programul simpozionului de maximafilie.

Cu Valeriu Neaga, un „stejar” al maximafiliei românesti

La ora unu din noapte, au primit vizita stejarului maximafiliei românesti, doctorul Valeriu Neaga. Marea surpriza pentru Mihai Ceuca a fost ca, pentru prima data de când coordona astfel de actiuni, un oficial al unei expozitii a venit sa multumeasca echipei de montaj, recunoscând si apreciind contributia voluntarilor. A descoperit atunci omul care se considera coleg cu ei toti, începatori în ale maximafiliei. Zilele urmatoare i-au oferit sansa de a discuta mai mult pe tema maximafiliei si doctorul Neaga l-a încurajat sa realizeze exponatul de maximafilie proiectat. Dupa aproape doi ani, a primit un telefon de la Bucuresti. Doctorul Valeriu Neaga studiase exponatul sau intitulat „Energii”, care a participat la o expozitie, în Capitala. I-a transmis aprecieri dar, l-a invitat ca la prima prezenta în Bucuresti sa-l contacteze, pentru a purta o discutie pe marginea exponatului. Era o sansa rarisima de a benficia de consilierea unui expert în maximafilie si, ca urmare, i-a facut rapid o vizita. Dupa o discutie în care doctorul Neaga se comporta ca un frate mai mare, cu o tactica impecabila de a prezenta observatiile fara a deranja sau irita, a înteles ca sansele de promovare a exponatului erau foarte reduse. Argumentele au fost convingatoare. Ele au constituit o veritabila lectie de maximafilie si au devenit criterii pentru exponatele care au urmat. Cu mult tact i-a explicat ca tema era prea vasta, ca utilizarea aproape exclusiva a maximelor românesti relativ recente si absenta pieselor valoroase vechi îi blocheaza orice acces la punctaje mari. Remarcabil era cu cât tact i-a explicat ca noi, românii, nu avem acces la piesele din tarile occidentale, tocmai cele care sa dea valoare colectiei. A continuat cu recomandarea de a transforma exponatul din unul de maximafilie în unul de filatelie tematica, pastrând planul.
Anii de dupa 1989 au schimbat conditiile sociale si bucurându-se de liberul acces la piata mondiala de ilustrate maxime a constatat câta dreptate avea mentorul sau maximafil. Câteva consultari telefonice cu doctorul Valeriu Neaga i-au consolidat proiectele privind colectiile de maximafilie dar, din nefericire, acesta s-a mutat la cele vesnice si Mihai Ceuca nu a mai avut sansa de a-i multumi atunci când juriile au apreciat foarte bine exponatele sale. În „parcul dendrologic” al filateliei, stejarii falnici au devenit simboluri în peisaj. Lianele s-au catarat pe tulpinile lor, fara eforturi, sa straluceasca în soare. În umbra stejarilor cresc, însa, si arbori care-si fac propriile coroane. Fara acestia, „biotopul” filatelic nu ar fi complet si omogen.

„Tinere coleg, astazi nu mai poti obtine piese valoroase oricâti bani ai avea. Multumeste-te cu ce gasesti! Orice piesa filatelica este o clipa din istoria postala si ea trebuie descoperita, studiata, pusa la locul ei pe coordonatele istorice si, mai ales, pusa în valoare prin prezentarea ei în exponat. Daca nu sunt expozitii, provoaca asociatia ta sa le organizeze”.

Dumitru Passalega

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

Filatelia, act de educatie si de cultura

Colectiile filatelistilor de prestigiu au trezit întotdeauna curiozitatea publicului avizat, dar si a celor care vad în ele adevarate comori misterioase. Membru în Asociatia Filatelica Româna de peste 30 de ani, inginerul bacauan Mihai Ceuca, unul dintre colectionarii cei mai cunoscuti, sustine, intr-un interviu public, publicat cu circa trei ani in urma in presa bacauana, rolul cultural al filateliei.

Filatelia este, conform dictionarelor, actiunea de a colectiona si de a studia timbrele postale. Asadar, filatelia este privita ca fiind o preocupare pentru colectionarea timbrelor dar, si un domeniu stiintific de studiu al acestora. As sublinia în mod special ca obiectul colectionarii si al studiului îl constituie timbrele postale. Istoria timbrelor a început în anul 1840 si primele timbre emise în diverse tari sunt raritati dovedite prin studii filatelice si de istorie postala. Valoarea unui timbru este determinata de vechimea si raritatea lui, elemente care trebuie sa fie argumentate si sustinute stiintific. Primele timbre, valori filatelice autentice, au ramas putine si odata intrate în clasoarele colectionarilor sunt greu de obtinut de colectionarii zilelor noastre. Setea de a colectiona a condus la extinderea notiunii de filatelie spre obiecte postale colaterale precum întregurile postale, care au timbrul imprimat si nu atasat prin lipire, sau spre cartile postale maxime care sunt vederi cu timbrul lipit pe fata ilustrata.

– De ce filatelia si de când?

– Eram elev în “scoala generala” si m-au provocat colegii sa colectionam si sa facem schimb de timbre postale. Pastram timbrele între paginile cartilor beletristice pentru a nu le plia. Primul meu clasor, unul mic, l-am câstigat ca premiu la loteria plicurilor filatelice. In plicurile cu timbre se aflau si tichete cu câstiguri în materiale filatelice sau cu “mai trage un plic”. Parintii au remarcat ca aveam o ocupatie extra-scolara interesanta si, mai cu seama, utila si mi-au facut cadou (nici nu mai stiu daca parintii sau Mos Gerila, ca Mos Craciun nu ajunsese în România) un clasor foarte mare. Timbrele erau frumoase si ne atrageau, iar valoarea pentru schimburile dintre colegi era determinata de marimea timbrului si de distanta pâna la tara de emitere. Îmi amintesc cu emotie câta dezbatere faceam, noi pustii, pe atlasul de geografie pentru a descoperi tara si a stabili distanta fata de România. Tot cu emotie, îmi amintesc de câteva timbre “mari”, cu elefanti, emise de Laos, timbre care erau vedetele clasorului. Au urmat anii de liceu, filatelia era o activitate prea statica si energia era orientata spre sport, iar în facultate, în loc de plicuri cu timbre preferam sa cumpar carti tehnice. Samânta de filatelie era, însa, în germinatie si cumparam toate materialele filatelice emise pentru a marca, la Iasi, aniversarea unor evenimente culturale si tehnice. Sunt convins ca filatelia a facut sa încolteasca si, apoi, mi-a întretinut placerea de a admira frumosul din viata, de a studia, de a fi ordonat, de a aprecia valoarea lucrurilor si de a stabili relatii colegiale bazate pe reciprocitatea sentimentelor. Nu-mi pare rau ca am dedicat filateliei multe zile din viata! A meritat!

– Sunteti atestat ca membru de juriu national în filatelie din 1988, distins cu diplome de onoare si de excelenta si cu Insigna de aur a Federatiei Filatelistilor din România si cu medalia de excelenta a maximafilistilor francezi. Aveti 64 de expuneri de colectii si 12 participari internationale, vi s-au decernat medalii în rang aur – nationale, de aur – internationale si vermeil de la Federatia Internationala de Filatelie, ati fost si sunteti coordonator tehnic general pentru expozitii internationale si nationale. Va considerati unul dintre marii filatelisti ai României?

– Nu exista o unitate de masura care sa stabileasca valoarea unui filatelist si, ca urmare, nu se pot face ierarhizari valorice ale filatelistilor. A te considera un mare filatelist este, fie o dovada de impolitete fata de colegii filatelisti, fie un simptom evident de paranoia. Cred ca se impune sa lamurim problema recompenselor acordate pentru participarea la expozitiile filatelice. Exista tentatia, alimentata cu buna stiinta de cei interesati, de a considera ca o medalie de aur este echivalenta cu primul loc într-o competitie sportiva. O expozitie filatelica nu este un concurs atletic în care toti participantii pornesc de la linia de start si primii ajunsi la linia de sosire primesc medaliile în ordinea sosirii. Expozitia filatelica este o prezentare a unor colectii filatelice care trebuie sa fie organizate dupa câteva criterii foarte precis stabilite în regulamente acceptate de toti participantii. Membrii juriului expozitiei nu sunt arbitri cronometrori, ci filatelisti instruiti, care cunosc regulamentele si apreciaza exponatele conform criteriilor stabilite, acordând puncte precum notele la scoala. Fiecare membru al juriului completeaza câte o fisa de apreciere, se face o medie a punctajelor acordate si, în final, exponatul obtine o nota de la 1 la 100. Toate exponatele cu note cuprinse între 90 si 100 primesc câte o diploma ”în rang” de medalie de aur si, treptat, în descresterea valorica a notelor, în rang de argint-aurit (vermeil), argint, bronz-argintat si bronz. Rezulta, asadar, ca la marile expozitii se acorda zeci de diplome în rang de aur, sute de vermeil, argint si asa mai departe. La o expozitie nu exista un singur câstigator, deci nu exista “cel mai bun”! O chestiune de logica ne conduce spre ideea ca un exponat care a primit la o expozitie un anumit numar de puncte va primi cel putin acelasi punctaj si la viitoarele participari expozitionale. De regula, un exponat care a fost apreciat de trei ori cu punctaj pentru medalia în rang de aur nu mai este acceptat în competitie si este invitat sa participe la o clasa speciala, ”de onoare”, pentru a-si îndeplini rolul de vector de instruire.

Este filatelia un act de cultura si de educatie?

În anii socialismului exista un slogan care motiva oficial aceasta pasiune: “filatelia, act de cultura si de educatie!” Eu consider si acum ca era o exagerare. Cultura presupune cunostinte vaste care sa asigure progresul spre un nivel ridicat de dezvoltare intelectuala, iar educatia implica un ansamblu de masuri aplicate în mod sistematic în vederea formarii si dezvoltarii însusirilor intelectuale, morale sau fizice, ale cetatenilor, ale societatii. Filatelia poate fi considerata doar un vector de raspândire a culturii, doar un mijloc de instruire. Nu poti ajunge un om de cultura practicând numai filatelia. Exagerând importanta filateliei, riscam sa pierdem adevarata masura a lucrurilor.

In noianul de informatii si tentatii mediatice de astazi, mai au expozitiile filatelice un rost?

Salile în care sunt expuse colectiile sunt adevarate amfiteatre ale instruirii. Vizitatorii admira piesele filatelice, frumusetea timbrelor, receptioneaza mesajul instructiv al timbrelor. Vizitatorii nu sunt fanii expozantilor, ci admiratorii exponatelor. Ei gusta din placerea unei pasiuni fara sa stie, la început, ce punctaje si medalii vor primi exponatele. Într-o comparatie neacademica, e ca la vinuri: exista vinuri medaliate, dar marele consum e la vinurile de masa! Orice expozitie filatelica este parte a unui ansamblu de actiuni cu caracter cultural si comercial. Se desfasoara simpozioane pe teme filatelice, administratiile postale lanseaza serii de timbre si materiale filatelice, comerciantii folosesc oportunitatea prezentei unui numar mare de simpatizanti ai filateliei pentru a deschide standuri de vânzare. Expozitiile exista datorita colectionarilor si este firesc ca acestia sa beneficieze, prin participare, de satisfactia muncii apreciate de vizitatori, dar si de certificarea calitatii exponatului de catre juriu pentru o eventuala valorificare comerciala a acestuia.

Va supravietui filatelia marilor provocari ale epocii informatizarii?

Cei peste 160 de ani de filatelie cred ca au creat impulsul care sa asigure ca, macar si numai din inertie, filatelia sa mai reziste înca 150 de ani, dupa care, vor vedea stranepotii ce vor face… Activitatea filatelica, dependenta de viata sociala, a avut o evolutie sinusoidala, cu perioade de dezvoltare alternând cu perioade de stagnare, de conservare. Prezentul confirma afirmatia. În anii ’70, când se înregistra o stare de progres social în întreaga lume, precum si în România, filatelia româneasca avea tendinta de a deveni activitate de masa. Era un hobby placut si instructiv dar, în acelasi timp, si o speranta de conservare a investitiei financiare. Alterarea situatiei economice si politice ca urmare a crizei energetice din deceniul al noualea a favorizat derapajul catre exagerarea preocuparilor pentru “filatelia angajata”. Actuala tranzitie politica si social-economica din România s-a dovedit a fi nefasta pentru filatelie. Pasiunile nu mai au proritate în viata românilor, numarul filatelistilor a scazut drastic, iar filatelistii activi si cotizanti se numara pe degete în fiecare judet. Noroc ca actuala legislatie permite legalizarea unei asociatii cu numai trei membri activi, pentru ca, altfel, nu ar mai fi nicio asociatie filatelica în Bacau. Pentru supravietuire, asociatiile se organizeaza, acum, cu extindere nationala, având ca liant o ramura filatelica, de exemplu, maximafilia. Eu sunt optimist! Timbrele sunt, înca, tratate ca simboluri nationale si progresele incontestabile ale tehnicii comunicatiei nu vor putea anula rolul de patrimoniu national al colectiilor din orice ramura a filateliei.

Credeti ca generatiile viitoare vor citi despre filatelie doar în cartile de istorie a culturii?

Cartile de istorie a culturii vor avea, neîndoielnic, si capitole despre filatelie dar, eu am convingerea ca filatelia nu va deveni “istorie”. Spiritul de conservare a valorilor va dainui cu siguranta si colectionarii vor fi tratati ca proprietari de mici muzee filatelice. Administratiile postale vor continua sa editeze emisiunile postale deoarece acestea au devenit de mult timp simbolul institutiei si chiar logica existentei lor. Rolul instructiv al colectiilor filatelice este incontestabil si, mai nou, s-a dovedit si rolul terapeutic al filateliei, aceasta fiind o activitate adecvata pentru suferinzii de boli locomotorii, diabet si altele care necesita lipsa eforturilor fizice. Taberele pentru copiii cu diabet s-au dovedit laboratoare utile pentru sustinerea ultimei afirmatii. Nu-mi permit sa fac profetii dar, filatelia nu se va stinge niciodata! Întretinerea existentei acestei pasiuni nu necesita cheltuieli foarte mari iar efectele sunt inestimabile!

Misiune indeplinita

Revista constanteana de specialitate, „Magazin de Cartofilie, Filatelie si Numismatica” a publicat, în anul 2014, articolul „Misiune îndeplinita” , în care autorul, Mihai ceuca, si-a prezentat conceptia si bilantul activitatii sale cartofile.

„Colectionarii, indiferent de domeniul abordat, transforma colectiile lor într-o lume a viselor proprii, a meditatiei, linistii si satisfactiei oferite de acumularea pieselor, studierea lor si clasarea dupa propriile idei si gusturi. Privita prin prisma rolului civic al pasiunii, colectionarea devine însa, si o fapta de conservare a istoriei vietii sociale. Rezulta cu usurinta si rolul de „muzeograf amator” al colectionarului, depozitar al unei surse documentare utila colectivitatii careia îi apartine. Obiectele supravietuiesc doar daca cineva are grija de ele, daca le conserva fizic dar si ca imagine, daca cineva evidentiaza valoarea lor istorica si sadeste în semeni sentimentul de pretuire a valorilor trecutului.

Calauzit de aceasta convingere am colectionat timp de câteva decenii un numar impresionant de carti postale ilustrând imagini surprinse în Bacau, Slanic-Moldova, Târgu-Ocna si alte localitati ale judetului Bacau începând cu finele secolului al XIX lea. Ilustratele au fost prezentate la numeroase expozitii de cartofilie si reactiile de apreciere din partea vizitatorilor m-au determinat sa amplific efortul de prezentare prin tehnici editoriale sau cai expozitionale neconventionale.

În aceasta conjuctura, intentia de a oferi imaginile pentru ilustrarea naratiunilor unor lucrari monografice realizate de remarcabili oameni de litere bacauani a devenit un ideal. Prima lucrare care a folosit pentru ilustrare cartile postale de epoca din colectia mea a fost monografia „Biblioteca publica Bacau centenar 1903–1993.” ed.1993.

„Colectia” de lucrari despre Bacau

Colectivul de autori coordonat de doamna Marilena Donea a ilustrat istoria orasului cu numeroase ilustrate si initiativa sa a fost bine primita de cititori. Imaginile vederilor au fost folosite apoi pentru ilustrarea lucrarilor „Istoria municipiului Bacau” de Eugen Sendrea , ed. I, 2007, si ed. II, 2012, „Istoria Universitatii din Bacau”, Eugen Sendrea 2009, „Din istoria orasului Bacau 1900-1930”, prof. Alin Popa si „Bacaul în tranzitia de la sat la oras din perioada 1864 – 1938”, prof. Alin Popa, ed. 2010, „Sala de asteptare – monografia garii Bacau”, Florin Filioreanu , ed. I, 2005, si ed. II, 2009, „Enciclopedia judetului Bacau”, Emilian Drehuta (coord.), ed. I, 2006, si ed. II, 2008, „Memoria vie a Bacaului”, album-foto realizat de Mihai Ceuca, Doina Cmeciu si Madalina Manolache în anul 2011. În orasul Târgu Ocna, reputatul istoric al Vaii Trotusului, profesorul Corneliu Stoica este autorul câtorva lucrari monografice de exceptie.

Dupa cum au mentionat criticii literari, valoarea documentara a fost amplificata de efectul special dat naratiunii volumelor de imaginile bine împanate în text, imagini pastrate datorita cartilor postale ilustrate reproduse. Istoria ilustrata a orasului Târgu-Ocna, ed. 2009 este o împletire de documente de arhiva cu adevarate documente fotografice, cartile postale. O monumentala „Enciclopedie – Valea Trotusului”, de peste 700 de pagini cuprinzând si peste o mie de imagini, a fost tiparita în doua editii 2006 si 2008 datorita cererii crescute de pe piata, provocate de premierea lucrarii de Academia Româna. Monografia „Bicentenar Costache Negri” prezinta viata si activitatea unuia dintre fauritorii statului modern român. Monografia cladirii primariei Tg. Ocna, mareata opera arhitecturala, a fost prezentata în cartea „Centenarul Palatului administrativ”, ed. 2012.

Apogeul utilizarii ilustratelor ca documente istorice a fost atins de ultimile doua albume ilustrate realizate de profesorul Corneliu Stoica: „Târgul anilor romantici – un secol de istorie ilustrata a orasului Târgu-Ocna”, ed. 2013, si „Valea Trotusului de odinioara în carti postale ilustrate 1899 – 1939”, ed. 2014. Este imposibil sa nu fie remarcat si faptul ca rolul de documente istorice al cartilor postale a fost perfect evidentiat de calitatea ridicata a reproducerior realizate si puse în pagina de editura Magic Print din Onesti.

Reproducerile de mari dimensiuni

Parfumul de epoca emanat de cartile postale ilustrate, oferit în doze mici prin intermediul albumelor si al monografiilor ilustrate poate fi amplificat printr-o metoda mai putin uzitata dar, cu siguranta, de mare efect vizual: reproducerile de mari dimensiuni. Merita toate aprecierile si recunostinta acei întreprinzatori dispusi sa cheltuiasca sume, pentru ei nesemnificative, în scopul realizarii unor adevarate expozitii, ocazionale sau permanente, cu reproduceri de mari dimensiuni.

Primaria municipiului Bacau expune cu regularitate reproduceri de câtiva metri patrati ale ilustratelor vechi în locatiile actiunilor cuprinse în programele dedicate zilelor orasului. Impactul asupra vizitatorilor de orice vârsta este remarcabil si constituie motiv de meditatie asupra istoriei urbei lor. În anul 2013, primaria orasului Târgu-Ocna a fructificat ideea realizarii fotocopiilor de mari dimensiuni pentru expunerea lor în expozitia dedicata zilelor orasului pentru ca apoi, tablourile sa-si gaseasca permanenta gazduire pe culoarele si în salile cladirii centenare a Primariei, spre deliciul cetatenilor aflati cu probleme pe la administratie.

Colectivul profesoral al Liceului „Ferdinand” din Bacau a îmbratisat la rându-i sugestia folosirii în scopuri didactice a imaginilor marite ale cartilor postale cu tematica „familia Regala” si expozitia permanenta montata pe unul dintre culoarele intens circulate ale cladirii liceului a devenit punct de interes permanent pentru liceeni. La Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, clipele de visare provocate de stilul retro sunt perpetuate de o impozanta expozitie permanenta care sta în calea oricarui student trecator pe culoarul principal al cladirii. În toate aceste actiuni expozitionale inedite am avut bucuria de a fi putut contribui cu imaginile ilustratelor de epoca, imagini pe care le-am pus la dispozitia distinsilor sustinatori indirecti ai cartofiliei cu tot devotamentul meu pentru cauza disiparii cât mai largi a „martorilor” istoriei locale printre concetateni.

„Nu cred sa existe pentru un colectionar cartofil, multumire mai mare ca recompensa pentru efortul de gasire si de conservare a ilustratelor, decât încununarea acestui efort cu satisfactia utilitatii publice. Doar astfel, misiunea colectionarului în societate poate fi considerata îndeplinita!”.

Ing. Mihai Ceuca

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

Domn’ profesor de filatelie

De câte ori trebuie sa povestesc despre bunul meu prieten Mihai Ceuca, sunt tentat sa folosesc apelativul „domn’ profesor de filatelie” si, sigur, nu ar fi o exagerare. Stiu ce înseamna o pasiune extraprofesionala din propria mea experienta de viata dar marturisesc ca inginerul Ceuca este mai mult decât un pasionat de filatelie si cartofilie, el este un focar de pasiune. Din acest focar se revarsa pasiunea care contamineaza pe oricine se afla în preajma, copil, tânar sau vârstnic.

Colaborarea noastra în interes de serviciu ne-a adus de multe ori în situatia de a discuta mult timp împreuna; în pauze povesteam despre pasiunile noastre, eu despre chitara si muzica, Mihai despre ilustratele vechi si cartile postale si mai vechi, despre timbre si maxime. Discutia despre Bacaul bunicilor chiar ma relaxa si recunosc, ma pasiona si pentru ca atingea coarda sensibila a arhitectului din mine. Aducea ilustratele de epoca si privind imaginile surprinse altadata de aparatele fotografice, faceam comparatii cu aspectul actual al locurilor. Nu lipsea mult sa încep si eu sa colectionez
ilustrate vechi si ca sa ma linistesc, ma multumeam cu reproduceri la scara mare dupa ale lui.

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

Am devenit în anul 1995, colegi în asociatia Lions Club International din Bacau si atunci am constatat ca exponatul sau filatelic care trata tema asociatiilor umanitare mondiale ilustra rolul lionismului în viata civica mai bine decât multe alte prospecte utilizate în asociatie. Oaspetii nostri priveau colectia expusa la club si parca nu mai erau necesare alte prezentari si explicatii. În stilul caracteristic, Mihai Ceuca devenea ghidul în prezentarea lionismului si atunci aveam senzatia ca avem printre noi un profesor de filatelie. Tabara organizata de noi, sub egida Lions Club, pentru îndrumarea copiilor diabetici în faurirea unui stil de viata specific starii lor, devenise si un câmp de educatie filatelica. Se ajunsese la o adevarata „terapie prin filatelie”, o pasiune potrivita acestor copii. Prelegerile despre filatelie, concursurile dotate cu premii filatelice pentru toti participantii, excursiile pe traseele prezentate în ilustratele de epoca, devenisera puncte de interes si atractie în programul taberelor anuale. La fiecare festivitate de închidere a taberei, copiii acordau în semn de pretuire si recunostinta, diplome de excelenta celor pe care i-au simtit aproape de ei. Cu evidenta emotie acordau la fiecare editie a taberei câte o diploma si „domnului profesor de filatelie”.

Promisiunile lor de a nu abandona filatelia nici atunci când vor deveni maturi dadeau satisfactie bunilor nostri prieteni Mihai Ceuca numit „profesorul” si Ioan Micu numit „tata Pac”. Recunosc ca dupa câtiva ani, daca am fi scos filatelia din programul instructiv al taberei am fi simtit si noi, colegii de club, absenta ei. La un moment dat propuneam demersuri pentru generalizarea terapiei prin filatelie la toate taberele Lions Club si chiar aderarea la Asociatia internationala de filatelie tematica „Lions Club”. Surpriza mare am trait-o cu totii atunci când, dupa câtiva ani, am primit vestea ca unul dintre copii, un onestean participant la tabara noastra primise o medalie de argint la o expozitie filatelica pentru copii si tineret. Roadele actiunilor noastre sustinute si de „profesor” se vedeau si satisfactia era colectiva.

O noua surpriza am trait-o atunci când prietenul Mihai Ceuca m-a rugat sa-i acord consultanta ca arhitect pentru realizarea noului sau exponat cu carti postale maxime pe o tema de arhitectura pe care am categorisit-o ca fiind spectaculosa: coloane si colonade. Priveam cu admiratie ilustratele si timbrele cu imagini concordante si de aceasta data i-am marturisit direct ca-l consider un profesor.
Tema era pretentioasa prin prisma arhitecturala dar, modul ingenios în care erau ilustrate elementele coloanelor si marile monumente arhitecturale ale antichitatii si epocilor istorice care au urmat îmi creau impresia ca ma aflu într-un laborator al unei scoli de arhitectura. Sfaturile mele deveneau doar corectii de detalii iar receptivitatea cu care au fost primite de autorul exponatului m-a convins ca pasiunea se poate transforma cu adevarat în arta. Ulterior am împartit cu Mihai satisfactia de a afla ca exponatul sau fusese premiat cu una dintre medaliile de aur ale unei prestigioase expozitii filatelice internationale.

Rememorând câteva dintre amintirile traite în compania prietenului meu mi-am consolidat parerea ca pasiunile înnobileaza pe cei ce le practica, le cizeleaza caracterul si le ofera satisfactii pe care doar ei stiu sa le traiasca. Atunci când pasiunea colectionarului este difuzata si catre societate, când este sustinuta argumentat si convingator încât devine aproape un „morb social”, ea demonstreaza ca acel colectionar poate fi considerat un „profesor în materie”. Sa ne bucuram ca printre noi exista si astfel de oameni!

Arhitect Constantin Amâiei, past-presedinte al filialei Bacau-Neamt a Ordinului Arhitectilor din România, past-presedinte al Lions Club Bacau

Omul, oglinda faptelor sale…

Pentru a-l caracteriza în doar câteva cuvinte pe prietenul meu Mihai Ceuca, pot spune: „personalitate completa si complexa”. Daca ar fi sa reinventez pentru el titlul celebrului roman a lui Marcel Proust l-as numi „un om în cautarea propiului trecut”. Pe anumite paliere ale timpului a parcurs traseul a doua lumi diferite. Un evantai foarte larg al celor doua lumi: rasare si se dezvolta în orasul Roman de Neamt dar îsi transplanteaza si apoi, fixeaza finalmente radacinile în Bacau. In anii de plina efervescenta a vârstei se remarca prin profesie ca un tehnocrat, specialist în mentenanta utilajelor, apreciat la cote superioare într-o unitate industriala de prestigiu din municipiul Bacau. Dupa evenimentele din 1989 va trece bariera în cea de a doua lume sociala si politica, evident diferita. Se reprofileaza pe noi joburi, inexistente anterior, pe care le practica cu competenta, cu daruire si resposabilite.

Destinele noastre s-au apropiat în anul 1979 gratie unei pasiuni comune: FILATELIA. In acele vremuri filatelia bacauana se situa cu mult deasupra altor judete din tara. Mihai Ceuca pusese bazele si dezvoltase un cerc filatelic remarcabil. Se numea cercul filatelic „stiinta si Tehnica” si reunea prin acelasi hobby oameni deosebiti de la Universitatea din Bacau si de la Întreprinderea de Masini-Unelte, fabrica de elita în peisajul industrial al municipiului. si pe acest plan, al pasiunilor filatelice Mihai a trecut prin doua arealuri diferite. Preocupat initial de cartofilie si de filatelia tematica a excelat în sfera întregurilor postale devenind un specialist în bransa, de prima marime la nivelul României.

A coordonat tehnic numeroase expozitii filatelice în Bacau. Dintre expozitiile nationale si internationale, “BALCANFILA 1991” persista si astazi în memoria expozantilor si a numerosilor vizitatori de atunci.

Dupa anul 1990, ca urmare a numeroaselor noastre întâlniri si a îndelungilor conversatii, s-a nascut si s-a amplificat o reala prietenie. Am pornit impreuna într-o noua lume, aceea a maximafiliei care se defineste ca fiind sora cea mai mica dar si cea mai frumoasa vechilor specialitati ale filateliei. Impreuna cu alti câtiva entuziasti am mobilizat maximafilistii de marca din întreaga Românie pentru a fonda Societatea Româna de Maximafilie “Dr.Valeriu Neaga”, asociatie care relationeaza astazi cu numeroase asociatii de maximafilie din Europa. Au urmat ani de mari satisfactii, în care tandemul nostru a polarizat energiile mai multor bacauani si am realizat renumitele expozitii de maximafilie de la Bacau: “Trepte spre performanta” în 2003, “BacauMax 600” în anul 2008, “Arta si Religie” în 2010 si, in fine, “SibiuMax 2015” ultimile trei, expozitii nationale cu participare internationala. In toate acestea, Mihai s-a implicat cu pricepere si daruire suprema în organizarea lor, în machetarea materialelor de publicitate si de premiere.

Mihai Ceuca a creat un stil personal de realizare a exponatelor de maximafilie, stil adoptat ulterior de foarte multi colegi. Juriile, carora Mihai le-a asigurat suportul tehnic de desfasurare a activitatii de jurizare operativa si eficienta, au avut în componenta lor jurati-maximafilisti din Cipru, Franta, Italia sau Luxemburg, personalitati cu reputatie recunoscuta international, cu responsabilitati de prim rang în maximafilia mondiala. Colectiile sale de maximafilie au abordat o tematics variats, cu un pronuntat demers stiintific si cultural, ceea ce i-a adus numeroase premii si medalii, inclusiv de aur, la expozitii nationale si internationale. Gratie aportului sau la reusita manifestarilor maximafile internationale, Mihai Ceuca a devenit cunoscut, apreciat si îndragit de lumea maximafiliei europene, fiind recompensat cu distinctii, medalii si premii speciale ale unor asociatii din Franta, Cipru sau Portugalia, cu renume în maximafilie. Ultima distictie care i-a fost acordata, diploma de excelenta cu medalia de bronz a asociatiei “Les Maximaphiles Français” pentru colaborare sustinuta, confirma ideia exprimata.

Colegul si prietenul Mihai Ceuca s-a adaptat rapid noilor tehnologii de comunicare si a intuit rolul viitor al retelelor de comunicare si socializare în raspândirea principiilor filateliei si în consolidarea extinsa a relatiilor dintre filatelistii de pe mapamond. Lansând pe Internet doua bloguri filatelice care au obtinut în scurt timp zeci de mii de vizualizari, Mihai a materializat conectarea maximafiliei românesti la comunitatea de profil internationala. Este o modesta dar eficienta contributie la promovarea imaginii României in lume.

Concluzionând, sa subliniez ce însemna în cazul Mihai Ceuca a fi o personalitate completa si complexa. Inseamna ca Mihai nu este numai un inginer, om al stiintei si tehnicii, el este si un împatimit filatelist. Este un intelectual demn de toata admiratia si pentru faptul ca în vederea realizarii cercetarilor sale de istorie postala si filatelica si-a extins aria de cunoastere spre domenii diverse ale stiintelor sociale, lingvisticii, ale artei si culturii. Am admirat la Mihai respectul pentru valorile familiei si ale comportamentului civic, demn de urmat de orice cetatean. Omul Mihai Ceuca daruieste prietenie si prefera sa întretina relatii de colaborare numai cu oamenii de caracter. Exigent dar, si foarte cooperant. Nu admite minciuna si este greu sa-l poti minti. Detesta impostura si machiavelismul din relatiile inter-umane. Prefera acuratetea în activitatea sa si în relatiile cu semenii sai.

Acestea fiind spuse, mi-as dori în viata numai prieteni ca el!

General de brigada (r) Vasile Doros, presedinte fondator al Societatii Române de Maximafilie “Dr.Valeriu Neaga”, membru fondator al asociatiei Academia Mondiala de Filatelie, membru în biroul “Comisiei de maximafilie” a Federatiei Internationale de Filatelie.

Nasul asociatiei filatelice „Grigore Pascu”

Filatelia bacauana este cunoscuta si recunoscuta în întreaga tara si peste hotarele ei datorita abnegatiei cu care s-au dedicat acestei pasiuni multi cetateni ai orasului. Ne putem mândri cu faptul ca filatelia româneasca s-a nascut si cu contributia unui concitadin al nostru, telegrafistul Grigorie Pascu nascut în anul 1853. Generatii succesive de bacauani au contribuit la evolutia pe treptele dezvoltarii filateliei si, indiferent de conditiile socio-politice oferite de societate, pasiunea filateliei nu s-a stins nicicum.

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

Ajunsesem la Bacau, capitala de regiune pe atunci, cu microbul filateliei bine cuibarit în fiinta mea dar un ghinion, cum nu-l doresc nimanui, mi-a lasat familia cu sufletul si ochii în lacrimi, privind la scrumul ramas din casa incendiata. Am pierdut atunci si întrega mea colectie filatelica mostenita de la bunici dar, focul nu mi-a distrus si pasiunea din suflet iar relatiile amicale cu colegii filatelisti m-au ajutat sa trec peste marele necaz. Printre amici se numara si doctorul Valeriu Neaga, cel care înfiintase la Bacau, în anul 1957 prima grupa de maximafilie (o ramura frumosa a filateliei) din tara. Dupa anul 1958 când a fost aniversat oficial centenarul aparitiei primei marci postale moldovenesti, „Capul de bour”, filatelia fusese însusita de autoritatile vremii ca mijloc important de „educatie si culturalizare”. Posta devenise tutelarul activitatii filatelice. Finantarea masiva a emiterii de marci filatelice dar si a activitatilor expozitionale a avut ca urmare o pronuntata evolutie calitativa a filateliei.

Generatia care initiase activitatea filatelica organizata în municipiul nostru s-a completat în deceniul al optulea al secolului trecut cu câtiva tineri pasionati de filatelie, printre acestia si cel ce urma sa-mi devina un foarte bun prieten si colaborator, tânarul (pe atunci) inginer Mihai Ceuca. Bacaul îl adoptase ca inginer stagiar dar, în foarte scurt timp, beneficind si de o minunata familie întemeiata si consolidata în acest municipiu, crea impresia ca e de-al locului de câteva generatii. Studiile lui de istorie postala a Bacaului l-au înradacinat solid în societatea locala si dupa ce a realizat si prima etapa a studiului monografic asupra primului filatelist bacauan aveam impresia ca poate fi chiar „nepotul” acestuia.

Nu mai aveam colectie dar traiam revelatia ca filatelia nu este numai colectionare de marci si efecte postale ci si calea prin care oamenii pot evada din cotidian pentru a se refugia într-o lume fascinanta, a expozitiilor si simpozioanelor filatelice. Întreaga mea capacitate organizatorica s-a reorientat spre activitatea filatelica atunci când, încredintându-mi coordonarea filialei judetene a Asociatiei Filatelistilor din România, colegii filatelisti s-au reunit în jurul meu pentru a contribui împreuna la consolidarea prestigiului filateliei bacauane.

Bacau – centru expozitional filatelic

În deceniul al noulea, orasul nostru devenise un renumit centru expozitional filatelic. Anii 1983, ’85, ’86 si urmatorii au ramas în istoria filateliei românesti drept ani în care la Bacau au fost organizate câteva dintre cele mai mari si mai valoroase expozitii nationale. Au urmat, în mod firesc, expozitiile internationale. Au fost mai întâi câteva expozitii bilaterale organizate cu filatelistii din tarile vecine apoi, la fel de firesc, filatelistii bacauani au obtinut cu rezultatele lor, dreptul si onoarea de a organiza cele mai mari expozitii internationale ale acelor ani.

În anul 1989, Bacaul a gazduit cea mai mare expozitie de pâna atunci, aceea a filatelistilor din tarile CAER. A fost ultima de acest gen dar desfiintarea grupului tarilor socialiste nu a însemnat si desfiintarea filateliei, nici în tara, nici în lume. La bilantul etapei istorice încheiate în anul 1989, filatelia româneasca se prezenta cu mândrie în fata nou-createi societatii civile deoarece contribuise cu mijloacele ei specifice utilizate cu maiestrie de filatelisti, la difuzarea culturii si traditiilor românesti în toata lumea.

Echipa

Salasluia la Bacau o echipa de filatelisti dispusa sa împataseasca concetatenilor si tuturor românilor bucuria pasiunii, satisfactia activitatilor extraprofesionale utile societatii, modele de urmat de catre noile generatii. Împartaseam cu colegii si prietenii mei filatelisti toate elogiile vizitatorilor, ale conducatorilor asociatiilor participante si ale reprezentantilor mass-media. Exista o lista lunga de colegi carora le datorez succesele si, fara a supara pe cineva ca nu-i pot nominaliza pe toti, gândul se îndreapta catre cel din capul listei, coordonatorul tehnic general devenit mâna mea dreapta, colegul Mihai Ceuca. Experienta lucrului în echipa, capacitatea de a-si atrage colegii de serviciu catre activitatile filatelice, faceau din Mihai omul pe care te puteai baza în orice actiune si daca obtineam acordul si promisiunea lui de implicare, puteam fi linistit, stiam ca totul va iesi bine.

Am trait cu totii schimbarea de regim socio-politic începând cu anul 1990 si în mod natural, schimbarea a influentat si viata filatelica. Multi colectionari au renuntat din considerente financiare la actualizarea si completarea colectiilor adunate în zece-cincisprezece ani de activitate în asociatie. Libertatea de gândire si manifestare s-a întronat si în lumea filatelistilor. S-au decantat rapid activitatile de studiu si cercetare filatelica de cele de activitate expozitionala si, mai cu seama, de activitatea comerciala specifica.

Filatelia îti cauta independenta fata de influentele politice si economice. Noile legi adoptate în regimul democaratic au determinat reorganizarea asociatiilor filatelice în plan local si national. Fostele filiale judetene au devenit asociatii cu independenta juridica si regruparea lor într-o federatie nationala devenise o necesitate a supravietuirii filateliei. În acest context istoric, filatelistii bacauani au initiat, în premiera nationala, omagierea marilor filatelisti ai urbei prin atribuirea numelor lor unor asociatii filatelice. Era gestul suprem de recunoastere a valorilor filatelice locale dar si de consolidare a prestigiului în plan national si, asa cum s-a dovedit ulterior, în plan international.

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

„Nasul” noii asocialtii filatelice

A fost cadrul favorabil ca cercetarile prietenului Mihai Ceuca în scopul descoperirii activitatii primului filatelist bacauan sa fie amplificate si valorificate. Autorul cercetarilor a devenit „nasul” noii asociatii filatelice independente sugerând si insistând în fata colegilor ca Grigorie Pascu, primul telegrafist si filatelist din Bacau, sa fie acceptat drept mentor al asociatiei filatelice care urma sa-i poarte numele. A fost o mare bucurie sa aflam ca „nasul” descoperise o mare parte a arborelui genealogic al familiei Pascu si astfel am ajuns sa o cunoastem si pe nepoata în viata a filatelistului, doamna profesoara Corina Târnaveanu-Pascu stabilita la Târgu-Mures. Declararea dumneaei ca „Membru de onoare” al asociatiei noastre a fost încununarea actiunii de respectare a traditiilor filatelice românesti.

Ideea a fost repetata si câtiva ani mai târziu atunci când, din considerente de crestere a potentialui valoric al filateliei, la Bacau a fost constituita si o asociatie specializata în domeniul maximafiliei cu extindere organizatorica la nivel national. Un nume de prestigiu al maximafiliei bacauane, devenit ulterior un exponent al maximafiliei mondiale, a fost adoptat sa defineasca noua Societate Româna de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” cu sediul la Bacau. Unul dintre nasii acestei noi asociatii a fost (cum putea sa fie altfel?) Mihai Ceuca, membru fondator si secretar al acesteia.

Timpul a trecut cu bune si cu rele. În anul 1991 filatelistii bacauani au acceptat, în virtutea bunului renume obtinut, sa organizeze o noua expozitie internationala de prestigiu, expozitia filatelistilor din tarile balcanice, „Balcanfila ’91”. A fost prima expozitie în care nu s-a mai impus tutela Postei si sponsorii din tinerele firme private s-au dovedit speranta pentru supravietuirea unei pasiuni pentru suflet si gând, filatelia. Luminile si umbrele au decorat scena filateliei românesti dar filatelistii din Bacau duc în continuare flacara nestinsa a pasiunii.

M-a luat valul amintirilor din cele câteva decenii de filatelie si am impresia ca am piedut cam des din obiectiv pe cel caruia îi dedic aceste rânduri. Pentru a corecta deviatiile de la subiect si pentru a va convinge cât de mult înseamna pentru mine si filatelie acest om, va rog ca la fiecare câteva cuvinte citite sa considerati ca, printre rânduri, este scris numele Mihai Ceuca!

Prof. Ioan Micu, presedinte fondator si apoi „Presedinte de Onoare” al Asociatiei Filatelice „Grigorie Pascu”, Bacau, Decanul de vârsta al asociatiilor „Lions Club” din Bacau

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

Periplu in lumea filateliei

Probabil ca inginerul-filatelist Mihai Ceuca, om cu aptitudini intelectuale native, cu vocatie spre stiintele exacte, îsi va scrie (rescrie) propria sa viata în multe feluri si de multe ori oprindu-se în zone mai sensibile, fie în drumul anevoios al afirmarii profesionale fie civice.

Totul, de regula, începe cu marci postale, dezlipite de pe scrisori, cu colectionarea de monede fel de fel, cu decupaje din revistele color expuse prin chioscuri în drumul elevului spre scoala.
În cazul adolescentului CEUCa MIHAI, o curiozitate în plus a aparut când a descoperit imagini vechi cu orasul sau natal, Roman, mai apoi, cu târgul aflat la confluenta Biatritei cu Siretul.
De-a lungul vremii a adunat tot ce se putea aduna: documente, foi matricole, illustrate alb-negru si color, manuscrise, frânturi despre oameni care au fost.

Drumul ales, de colectionar, l-a transformat repede într-un cronicar avizat al municipiului Bacau.
Ca orice „cautator de comori” a început cu monografii, cu cataloage ale unor expozitii, cu recenzii si cu fel de fel de „predoslovii”.

Cercetarile l-au pus în fata unei întrebari firesti: cine a fost primul filatelist al orasului Bacau? L-a aflat repede, consacrându-i si un exponat document lui Grigore Pascu, lucratorul de isprava al postei bacauane.

Calea colectionistica i-a prilejuit ing. Mihai Ceuca sa se îndrepte spre documentele Academiei Române referitoare la scrierea slavona întru începuturi, apoi cea latina. Primele carti postale, întregurile editate în Franta sau în Germania, apoi în Principatele Unite au devenit materie prima de descifrat, cu mijloace noi, munca pe care o face si astazi cu minutiozitate si pricepere.
Legile lexicologiei si morfologiei cuvintelor, studiul primelor „gramatici” îl transforma într-un adevarat cercetator de cursa lunga.

Cu timpul, totul apare ca o carte ce trebuie scrisa, marcile, ilustratele, întregurile postale devin caramizile care se aseaza, cladesc un univers care capata sens, pâna la tine nestiut de nimeni.
O emotie naste alta emotie, autorul (de data aceasta) creaza „o lume de miracole si de uimire” (Eugen Ionesco). Totul se transforma în exponate filatelice în premiera: „Grigore Pascu pionierul filateliei bacauane”, „Istoria stampilelor postei din Bacau”, „Ferdinand I, întregitorul României Mari” , „Lumea masoneriei”, „Bacaul vechi si nou”, „Coloane si Colonade”, s.a.
Trairi contradictorii, un univers inedit se poate descifra în planul colectiei, în fiecare notatie ce compune un text pertinent adresat vizitatorului, cititorului care se apleaca asupra unor înscrisuri îndelung elaborate.

Evolutia sa spre marea performanta în acest domeniu refuza, din start, orice conditionare, orice prejudecata, orice obstacol.

Fiecare exponat sau articol de specialitate, notatiile din filele de jurizare completeaza puternica personalitate a inginerului Mihai Ceuca, un spirit creativ, nelinistit, polivalent.
Si totusi, acest solitar al maximafiliei române nu este un imprevizibil.
Medalia în rang de aur obtinuta recent la expozitia filatelica „SibiuMax-2015” îl obliga la noi cercetari si colaborari, la noi initiative.

Prof. Mihai Semenov, „Cetatean de Onoare” al municipiului Bacau

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

Exploratorul Bacaului de altadata

Cu inginerul Mihai Ceuca am luat contact indirect, la fel ca multi alti citadini, asemenea unui vin rar, de colectie, pe care îl admiri în reclamele marilor enoteci regale. Timp de ani buni, dupa 1990, sigla „colectia ing. Mihai Ceuca” a însotit primele imagini ale Bacaului de altadata, surprinzându-ne imagistic cu fizionomii urbane altfel imposibil de reconstituit doar din frânturile cronicarilor. Pasiunea comuna pentru oras dar si o doza de providenta m-au ajutat sa cunosc omul din spatele acelui watermark. Mihai Ceuca nu apartine genului de colectionar vanitos care îsi vegheaza ursuz turnul de fildes.

Bacaul are norocul unui adevarat custode de muzeu în care patrimoniul nostru identitar este deschis non-stop si care are marele avantaj al ofertarii în mediile on-line prin cele mai actuale mijloace (bloguri, retele sociale, reviste în format electronic s.a.). Mihai Ceuca reprezinta un melanj formidabil de explorator si detectiv, care, cu obiectivitate, rigoare inginereasca si meticulozitate descopera si împartaseste rodul cercetarilor sale cu afectivitatea si caldura unui authentic exeget al localismului. Cartofilia, filatelia, istoria postala, geografia si istoria acestor locuri au devenit pe parcursul unei întregi vieti spatii creatoare, repere documentare care ne-au devenit accesibile. Un colt de ilustrata, un detaliu topografic ilizibil, un contur architectural dintr-un plan secund, un „banal” efect postal reprezinta secvente de puzzle care elimina din verigile lipsa ale palimpsestelor urbane bacauane. Casele de paianta, Piata Christoveanu, Biserica Armeneasca, istoria birjelor din vechiul târg, enigmele toponimice sunt doar câteva exemple recente dintr-o fascinanta lista a neobositului explorator, prin intermediul carora am descoperit cu totii parfumul unui trecut ignorat, condamnat la uitare, prea usor categorisit ca vetust. În felul acesta, misiunea colectionarului Mihai Ceuca este pe deplin împlinita de satisfactia utilitatii publice si de bucuria oferirii unei altfel de educatii urbane pentru tânara generatie.

Pentru Bacau, Mihai Ceuca descopera, analizeaza, compara, recupereaza, propune, povesteste, împartaseste, provoaca, raspunde. Cu riscul de a ma repeta*, vin cu propunerea de a trece în dreptul numelui domniei sale titlul de cetatean de onoare al urbei. stiu foarte bine ca în modestia care-l caracterizeaza, nu agreeaza „iesirile la rampa”. Într-o corespondenta recenta, îmi releva principiul propriu, conform caruia rolul cetateanului în societate este acela ca nu trebuie sa existe „cetateni de onoare” ci doar „cetateni onorati” de acceptarea si integrarea lor în obstea orasului. As fi cu totul de acord daca am putea ignora dragostea pentru oras, pasiunea, acribia si altruismul cu care memoria urbanistica si spiritul locului au prins contur aici, pe malurile Bistritei. Gratie polivalentului Mihai Ceuca, am învatat ca nemultumirea – si poate chiar adversitatea – fata de fizionomiile citadine contemporane poate fi tratata nu doar paliativ. Parfumul dulcelui târg nu s-a stins! Acum am aceasta convingere. El poate reprezenta un pas ferm catre ceea ce ne dorim cu totii, cei atasati cu adevarat de aproprierea duratei si istoriei urbanistice bacauane.
Multumim, domnule inginer!

Prof.dr. Lucian Serban

Jubileul unui colectionar

Îi puteti gasi numele pe internet, în relatie cu imagini despre Bacaul vechi, dar si pe holurile de la etajul I al Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau, sub o suita de ilustrate pe aceeasi tema, cu amanunte, desigur, despre începuturile învatamântului superior bacauan. Mihai Ceuca este unul dintre cei mai importanti colectionari din Bacau si din tara, care s-a afirmat într-un domeniu – cel al maximafiliei – deosebit de pretentios. Lui îi datorez prima înfatisare a Casei „Vasile Alecsandri”, într-o ilustrata pe care a pus-o la dispozitia Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” în urma cu mai mult de un deceniu, pentru a sustine, împreuna cu alte imagini, o secventa din trecutul relativ îndepartat al urbei noastre. Emotia pe care am trait-o atunci (ilustrata este datata 1909), când am întrevazut în coloanele constructiei proprietatea lui Rosetti-Tescanu, a lui Dragomir Badiu, dar de fapt a Bacaului sfârsitului de secol XVIII chiar, a fost – zic eu – egala cu aceea încercata de tânarul Mihai Ceuca la cumpararea primei carti postale ilustrate, de la cercul de schimb filatelic din Roman, în 1965.

În august, la Târgu-Ocna, când profesorul Corneliu Stoica îsi lansa albumul monografic dedicat Vaii Trotusului (realizat pe baza colectiilor apartinând lui, Mihai Ceuca, Ioan Catana, Aurel Stanciu si a autorului), l-am ascultat pe inginerul bacauan vorbind despre valoarea unei ilustrate. Aceasta nu este doar obiectul pasiunii, ci si o forma de îmbogatire a cunostintelor din variate domenii.

Inginerul Mihai Ceuca se detaseaza de ceilalti colectionari prin interesul aratat întregului, de la format, colorit, imprimare pâna la starea limbii române la cea vreme. În urma cu 6-7 ani, m-a vizitat în mai multe rânduri la Facultatea de Litere din Bacau pentru a-mi demonstra – cu exemple, desigur – cum poate fi urmarita dinamica ortografiei românesti, asa cum apare ea aplicata în cazul primelor carti postale românesti de la sfârsitul secolului XIX. M-am prins repede în hora cautatorilor de subtilitati lingvistice si am cercetat împreuna relatia dintre normele impuse de Academia Româna si prezenta lor în sistemul de tiparituri al vremii. Experienta aceasta m-a determinat sa formulez o concluzie: colectionarul autentic nu este cel interesat de numarul pieselor achizitionate si nici macar de vechimea lor, cât de putinta de a evidentia particularitatile acestora si de a imagina, conduce si încheia productiv un studiu de caz. Mihai Ceuca face parte din aceasta categorie, dovada fiind si desele colaborari la revistele cu profil filatelic.

Mai este ceva: Domnia Sa este cel mai cunoscut cercetator al vietii si activitatii lui Grigore Pascu, filatelist de notorietate, încât aparitia unei lucrari sistematizate despre cel ce a dat numele c bacauan este iminenta. (Am mers împreuna, în 2013, la profesoara Corina Tîrnaveanu, din Târgu-Mures, nepoata lui Grigore Pascu, pentru a-si completa informatiile în acest sens.)
Jubileul primului exponat îl va gasi pe concitadinul nostru în nelinistea inventarierii, catalogarii, evaluarii altor si altor piese, spre binele cartofiliei, filateliei si maximafiliei bacauane si românesti.

Ioan Danila

 Mihai Ceuca: misterul vietii din cartile postale ilustrate

Selena Bacau, primul sponsor al filateliei postdecembriste.

Asociatia filatelistilor bacauani se remarcase înca din anii ’80 ai secolului trecut ca fiind o forta în organizarea marilor expozitii filatelice. La Bacau au fost organizate mari expozitii nationale în 1983, 1986 si 1987 si acestea au devenit cartea de vizita cu care a obtinut pentru anul 1989 organizarea unei expozitii filatelice europene, expozitie care s-a bucurat de un real succes.

Asociatia Filatelica din România avea programata pentru anul 1991 o alta importanta expozitie europeana, a filatelistilor din tarile balcanice, numita „Balcanfila ‘91”. Chiar daca în decembrie 1989 s-a schimbat regimul politic din România, obligatiile filatelice fata de Federatia internationala au ramas valabile, filatelia fiind considerata o activitate apolitica. Valul revolutionar a cuprins si miscarea filatelica, filatelistii s-au reorganizat pe principii democratice, se schimbau structurile de conducere filatelica la toate nivelurile.

Reorganizata si redenumita, Federatia Filatelica Româna, care organiza de regula expozitiile internationale în capitala, s-a vazut în imposibilitatea organizatorica si financiara de a gazdui „Balcanfila ‘91”. Pentru a salva prestigiul filateliei românesti, noua structura de conducere federala a apelat la experienta filatelistilor bacauani cu speranta ca la Bacau sa fie organizata dar si finantata expozitia balcanica. Echipa filatelica din Bacau îsi verificase potentialul organizatoric dar, avea acum de rezolvat dificila problema a resurselor financiare necesare. Toate institutiile publice care-si faceau înainte titlu de glorie din sprijinirea unei expozitii erau acum în curs de privatizare sau nu mai dispuneau de fonduri pentru activitati culturale si ca urmare, singura speranta ramânea la firmele private care rasareau în oras.

Selena – luminile de la capatul tunelului

Curajosii investitori devenisera tinta pentru viitoarele încercari de convingere. Primul pe lista încercarilor noastre era tânarul investitor care cucerise orasul cu originala ideie a magazinelor cu program non-stop din statiile de autobuz. Firmele luminoase ale magazinelor „Selena” devenisera luminitele de la capatul tunelului. Eram vicepresedinte al noii asociatii filatelice locale si, împreuna cu presedintele Ioan Micu, am trecut la atac. Cu ajutorul unui coleg din IMU care era acum angajat la „Selena” am obtinut o audienta la unul dintre primii, daca nu chiar primul, patron de firma din municipiu, Dumitru Sechelariu. stiam din cele câteva delegatii facute în tarile occidentale cam cum arata capitalismul dar, recunosc, nu ma asteptam sa-l vad implementat rapid si consistent în firmele românesti si mai ales, tocmai la Bacau. si totusi, de la primul contact cu firma am fost placut impresionati de modul în care era amenajat sediul „Companiei SELENA”, de comportamentul prietenos si civilizat al colaboratorilor din administratia firmei si în mod special, de amabilitatea si disponibilitatea patronului pentru discutie si negociere.

Negocierea

Fusesem, initial, programati pentru o discutie de maxim douazeci de minute. Ne-am straduit sa prezentam interlocutorului nostru istoria filateliei, realizarile filatelistilor bacauani, rolul filateliei în viata sociala si tocmai orientam discutia spre tema financiara a activitatilor noastre când, deschizând discret usa, doamna asistenta de cabinet a comunicat faptul ca timpul acordat discutiei se apropie de final. Pentru a concluziona întrevederea, patronul Dumitru Sechelariu a întrebat sec: „daca ofer banii, compania mea ce câstiga?”. Raspunsul nostru a fost la fel de sec: „reclama comerciala internationala”. În momentul raspunsului nostru am remarcat în ochii patronului o scânteie care se amplifica si imediat, doamna asistenta a fost rugata sa reprogrameze întâlnirile ce urmau sa aiba loc. În urmatoarele nouazeci de minute cât a mai durat întrevederea noastra, am primit o lectie de management si o demonstratie ca viitorul apartine întreprinzatorilor curajosi si capabili. Potentialul de propaganda culturala dar si cel de vector al reclamei comerciale specific filateliei a fost intuit si apoi înteles perfect de patron si se deschideau perspective largi pentru o viitoare colaborare în folosul ambelor entitati.

În mod aproape nesperat, am obtinut o sponsorizare substantiala pentru activitatile din programul expozitiei si ramâne memorabila remarca regretatului Dumitru Sechelariu, ca am avut succes datorita prezentarii detaliate a intentiilor noastre pe baza unui program documentat, fapt ce a inspirat încrederea necesara în tranzactie. Întelegerea manifestata de patronul Companiei Selena a constituit un etalon de bunavointa cu care am convins ulterior si alti câtiva patroni de firme.

Cum am salvat prestigiul filateliei românesti

Expozitia internationala „Balcanfila ‘91”, Bacau – România s-a desfasurat cu deplin succes. Eram fericiti pentru faptul ca datorita bunavointei câtorva patroni, tigrii tineri ai noii societati economice bacauane, reusiseram sa salvam prestigiul filateliei românesti dar, satisfactia suprema era oferita de faptul ca am onorat cu brio încrederea acordata de viitorul Primar al municipiului. La festivitatea de vernisare a expozitiei, Dumitru Sechelariu promitea sa suporte integral, ca unic sponsor, o viitoare expozitie filatelica punând o conditie vizionara, aceea ca expozitia sa aiba caracter mondial. Din nefericire, activitatea filatelica româneasca si implicit, cea bacauana, a suportat câteva sincope majore si multi ani, expozitiile filatelice au ramas doar amintiri si eventual, dorinte. Acea foame de expozitii, resimtita o lunga perioada, pâna la revigorarea meritata de filatelistii ramasi pe baricadele pasiunii, a marcat mai puternic gestul nobil al businessman-ului Dumitru Sechelariu, omul care va ramâne în istoria filateliei bacauane drept „primul sponsor” din noua epoca, democratica, a României.

Mihai Ceuca



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. Mihai Ceuca , el era inginer la IMU , iar eu un elev oarecare la Bacovia. Cand l-am avut profesor am simtit , fara sa exagerez , ca s-ar putea sa scapam de comunism…Extraordidar ! Catana , apare si el in poze , de asemenea un foarte bun bacauan . Dragi bacauani , avem si oameni valorosi , de-ai nostri , dati-i dracului pe alde Manolache , Stavarache si alti „LACHE” Sa auzim numai de bine !

LĂSAȚI UN MESAJ