Viata de agricultor

In zarva din Piata Centrala aproape ca ii „auzi” tacerea. Nu are nimic din veselia galagioasa a precupetelor. Tace in timp ce mainile ii lucreaza indemanatice si neobosite. Firele de patrunjel se strang in legaturi de parca ar fi sortate si infasurate de o masinarie. Din cand in cand ridica privirea peste multimea agitata. Ochii albastri sunt inlacrimati de nesomn si curent. O cheama Palaghia Ichim (foto) si vine de peste 10 ani in piata bacauana tocmai din Todiresti de Iasi. De ce aici? „Asa m-am obisnuit. Acum am clienti fideli si nu-mi vine sa schimb locul.” Drumul este greu. Pleaca de acasa de la ora 2. Toamna, insa, doarme mai mult in piata „la cinci stele”. Adica in taraba. Cunoste si o gazda, care nu-i ia mult, doar 5 lei pe noapte, dar nu poate lasa marfa inchisa in taraba, fiindca se incinge. Asa ca isi face un culcus in care mai mult isi odihneste oasele, fiindca somnul nu prea se lipeste de gene. Trebuie sa fie atenta la saci, sa nu faca picioare, si sa mai rasfire verdeata, sa nu se ”aprinda”. Viata grea, de producator care tine sa-si vanda roadele muncii, nu sa le dea speculantilor. Palaghia Ichim a ajuns agricultor de nevoie, dupa ce a fost disponibilizata. A lucrat la „Tesatura”, in Iasi, are si atestat de arhivar, dar nu si-a mai gasit loc de munca. „Am facut 15 ani de scoala si a trebuit sa ma intorc la pamant, unde am crescut.” Cand sotul i-a iesit la pensie din armata, si-au construit o casa si s-au reprofilat. Le place munca, desi nu au sarbatori si nici concedii, iar o zi obisnuita incepe la ora 3. Pasarile, iepurii si solarul i-au ajutat sa puna hrana pe masa si sa tina copiii in scoala. Sunt mandri de Irina si Mihai, care si-au facut un rost la Londra. Baiatul lucreaza in constructii, dar nu orice. „S-a orientat spre casa ecologica. La straini este la mare cautare. Irina a terminat la Iasi Antropologie si Literatura comparata, a plecat cu o bursa in Anglia si a ramas acolo. A luat masteratul. A avut nevoie de 10.000 de euro. Cum sa nu fie nevoie sa muncim? Din pensia sotului nu am fi reusit sa o ajutam. Norocul nostru ca o sprijina si baiatul. Acum, fata este la doctorat si nu stiu daca se va mai intoarce in tara.” Vorbind, modest si cu sfiala, nu s-a oprit o clipa din treaba. A cladit gramezi de patrunjel, leustean si telina. Clientii se opresc, ravasesc verdeata, cantaresc in maini gramezile de morcovi si albitura. Femeia nu spune nimic. Marfa e una si una: frumoasa si proaspata. Cu toate acestea, putini sunt cei care se indura sa intinda leul pentru o legatura de verdeata. „Asta e, multi intreaba, putini cumpara. Trebuie sa am rabdare. Speram sa ma pot pensiona anticipat, dar cine stie ce va fi. Iar cu ratele pe care le avem, nu avem incotro. Mai am ani lungi de munca la pamant si multe nopti de dormit in taraba.”