DE LA IUBIREA DE CARTE SE TRAGE. În noiembrie 2017, aflându-mă în Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, am remarcat o obişnuinţă a personalului de acolo: la mulţumiri se răspundea invariabil „Cu mare drag!” Revenit în urbea lui Alecsandri şi Bacovia, în ambianţa bibliotecii judeţene locale, am primit acelaşi răspuns, pe care altă dată îl treceam cu vederea. Aşa o fi peste tot, iar confirmarea o putem avea odată cu Conferinţa Naţională a Bibliotecilor din România (Bacău, 17-18 mai), cu colaborarea Societăţii Bibliotecarilor Bucovineni din Cernăuţi şi a Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova. Rânduială românească, adică, la Centenar.
UN NOU JURNALISM. Radioul public ne anunţă că o interesantă poveste deţine „jurnalistul gastronomic” (nu astronomic!) Simona Lazăr, care vorbeşte apoi, aplicat, despre sintagma „bucătărie română”, datată încă din secolul al XIX-lea. Exemplul şi l-a luat din biografia lui Vasile Alecsandri, cel care a adus din Franţa andiva („plantă erbacee din ale cărei frunze albe, cărnoase, comestibile se pregătesc salate; cicoare de grădină” – DEX) şi a cultivat-o „la moşia lui de la Iugani”. Publicista – cunoscută de la suplimentul „Jurnalului naţional” destinat bucătăriei – a ţinut să cunoască la faţa locului dacă andivele se cultivă şi azi.
INAMICUL PUBLIC NUMĂRUL 1. „Prefer să fiu antipatic, dar măcar să îndepărtez cu un pas (cu o ediţie a DOOM-ului…) căşuirea limbii române”, spune academicianul Gheorghe Păun în editorialul „În luptă cu «ca şi»-ul” din revista sa „Curtea de la Argeş”. Întru totul de acord cu atitudinea activă a fostului discipol al lui Solomon Marcus (şi acesta, un luptător pentru drepturile limbii române), numai că invenţia lexicală ar trebui, după părerea noastră (scuzaţi cacofonia /pă-pă/!), să primească un i, al conjuncţiei „şi”: „căşiuire”.
LA NOI ŞI LA ALŢII. Ce poţi face stând la o coadă care se mişcă enervant de încet? Devenind hipercritic, vezi doar greşeli în jurul tău. Un anunţ scris cu litere mari şi aşezat într-un loc vizibil spune: „La acest ghişeu nu se primesc «atenţii»”. Opusul lui „acest(a)” este „altul”; deducem că la ghişeul alăturat nu este valabilă restricţia…
ESCAMOTARE… ARTISTICĂ. Din dialogul purtat la Radio-România Cultural cu o poetă de 21 de ani am reţinut două idei care nu mai trebuie comentate: 1. „Nu citesc poezie tânără pentru că nu are punctuaţie, majuscule, ceea ce poate arăta incultură gramaticală”; 2. „Profesorului de română îi datorez începutul carierei mele de poet. Am auzit pe cineva care spunea: «Ce, te faci profesor? Vrei să ajungi muritor de foame?» Numai un prost poate spune aşa ceva”.
RAVAGIILE CELUI DE-AL DOILEA i. „Lucian Pintilie rămâne prin regia unor spectacole importante, cum ar fi «Proşti sub clar de lună»” (TV, 15 mai). Ştim cu toţii că titlul piesei lui Teodor Mazilu este „Proştii sub clar de lună”, dar de vreme ce redactorul a rostit primul cuvânt într-o silabă, e limpede că l-a scris cu un singur i. Bine că nu a dat de vreun pseudocuvânt, ca în precizarea că un anume medicament este interzis *copilor sub 2 ani.
MODEL? NU CREDEM. Într-o instituţie frecventată de multă lume am citit un „model” de completare a fişei de acordare a ajutorului social. Situaţiile avute în vedere se numeau „ŞOMAJ, CONCEDIU MEDICAL, E.T.C.” Că s-a pus virgulă înaintea intuitului etc. nu ar fi mare nenorocire, dar a izola o abreviere cu puncte obligă pe cititor la decodificări bizare sau imposibile.
LIBER LA… *PROPIU. „Tinerii spuneau că au cultivat canabisul pentru consumul *propiu, dar de fapt îl comercializau” (TV). *Propiu, de la opiu, nu?
