Răzvan Bibire

Știți câți cetățeni are Chișinăul? Cam 700.000, peste 800.000 cu tot cu zona periurbană. Câți manifestanți au fost la adunarea unionistă de duminică? 10.000. Cu alte cuvinte, marea manifestație a fost un eșec și măcar aici are dreptate președintele Dodon: forțele unioniste s-au făcut de râs.

10.000 de oameni într-o piață care a primit, la 27 august 1989, peste 700.000 de manifestanți care au cerut revenirea la grafia latină și proclamarea limbii române ca limbă de stat e foarte puțin.

De ce s-a întâmplat astfel, de unde vine eșecul? De ce chiar și dincoace, în România, publicul este prea puțin interesat de subiect? Oare nu cumva pentru că această pasiune unionistă care i-a cuprins pe unii vine din partea unor figuri politice compromise, a unor formațiuni politice rămase în pană de idei și care încearcă să obțină peste noapte ceea ce nu au reușit în alegeri și în ani de Opoziție?

Mai mult, dincolo, la Chișinău, discursurile au dat impresia că unirea e mai degrabă o metodă simplificată de a ocoli sistemul vizelor impus de Uniunea Europeană.

Unirea este o idee excelentă, mai ales în contextul în care forțe politice importante sunt folosite pentru destructurarea statelor, pentru autonomia unor teritorii, pentru separarea unor provincii.

Dar, în problema unirii cu Republica Moldova nu am auzit să se fi clarificat probleme esențiale. Facem unirea, e ușor de spus, dar ce facem cu marea minoritate rusofonă din republică? La ce discurs au atât politicienii români cât și oamenii de rând vizavi de orice este rusesc, este greu de crezut că această minoritate va privi cu ochi buni unificarea.

Ce facem cu Autonomia Găgăuză? O desființăm? Se vor tulbura apele și vor izbucni conflicte. O păstrăm? O să vrea și maghiarii din România autonomie. Mai important: ce facem cu Transnistria? Cu o problemă nerezolvată de 30 de ani? Nu mai zic nimic de relația cu Rusia care a demonstrat un interes extrem pentru minoritățile rusești din statele foste sovietice.

Politicienii noștri ne vând iluzia că Unirea se poate face doar cu o ștampilă și un vot în consiliul local. Pe hârtie lucrurile sunt foarte simple; însă, în realitate, e puțin mai complicat. Să spunem că votăm în țară unificarea. Ce vom face în momentul în care dincolo de Prut, comunitățile nu vor voi să voteze?

Pentru că în ciuda unor păreri optimiste, care ne arată cât de multe sate au votat Unirea, în realitate, majoritatea localităților nu au votat și, probabil, nu vor vota.

Un sondaj din decembrie 2017 arată că doar 28,8% dintre cetățenii moldoveni ar vota unirea cu România dar, culmea!, 33 la sută ar vota o uniune cu Rusia.

3 COMENTARII

  1. Si de ce ar vota unirea cand vad ce colonie esuata a devenit Romania? Ca sa devina inca o punte de portavion? Culmea e ca ticalosul care-a nenorocit Romania se vrea mare artizan si dincolo mai nou.

  2. Aveti dreptate. Unirea cu Moldova e o gogorita scornita de unii politicieni ramasi fara subiecte de discutii(Basescu in principal). Toata aceasta “vanzoleala”nu are nici o finalitate, e o pierdere de timp si energie, e o tentativa puerila care alimenteaza alte tendinte mult mai solid sustinute(vezi cerintele ungurilor din zona Trei Scaune). Cred ca la aceasta ora noi ar trebui sa facem eforturi pt. consolidarea starii de fapt, intr-o tara cu clare tendinte centrifuge, cu probleme de dezvoltare inegala a diferitelor regiuni ale tarii. Avem un milion de probleme de rezolvat, nu cred ca ne-ar mai trebui inca alte doua milioane care ne vor pune capac la toate !

  3. Daca tot vor unirea cu R. Moldova ar trebui sa inceapa printr-o uniune economica, fara taxe vamale. Celelalte vin de la sine daca se va dori, asa cum a fost la inceput UE si nu cum s-a transformat acum intr-o unealta a bisnitarilor internationali. Atat timp cat aceste idealuri sunt purtate de tot felul de borfasi ajunsi in functii cheie ale statului, totul se va distruge, actuala clasa politica nu mai are idealuri, tinte, o dorinta de mai bine, dovada specimenele promovate in functii foarte importante ale statului roman si care isi arata incompetenta din prima secunda, celelalte institutii se faulteaza singure, ca numirile politice nu au adus niciodata nimic bun, avem 30 de ani de confirmari in care au fost promovate rebuturile in toate functiile statului care au distrus mai ceva ca cutremurele. Ce mare relatie economica avem noi cu R. Moldova in afara de contrabanda de tigari si importul de prostituate pentru oocident? Mai sunt cativa studenti prin universitati care de abia asteapta sa plece in occident, niste buletine tot pentru a pleca in occident, mai semnam o fituica cum ca ne infratim cu nu stiu ce localitate de acolo, ii mai injuram pe rusi ca vor sa fure R.M., in rest absolut nimic, doar gargara de bodega. Orice unire din asta trebuie sa plece de la factorul cel mai important, cel economic dar nici un politician din asta mai rasarit nu vorbeste, ca pe ailalti nu ii duce mintea decat la ciordeli.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here