Cotidianul Haaretz a publicat, marți seară, un comentariu extrem de acid al editorului său american, Chemi Shalev, intitulat «De la Natalie Portman la Iran, semnele spun că Israelul ar putea avea o doagă lipsă». Bine, expresia sa în engleză vorbește de un șurub slăbit, dar esența este aceeași.
El pornește de la știrea cum că Twitter a suspendat temporar contul parlamentarului israelian care a spus că adolescenta Ahed Tamimi, recent condamnată de o instanță militară la opt luni de închisoare pentru că a pălmuit un soldat IDF, ar merita să fie împușcată.
«Dacă Twitter nu i-ar fi blocat contul, comentariul deputatului Bezalel Smotrich ar fi putut trece practic neobservat. Lipsa totală a reacției politice la chemarea unui legiuitor israelian ca soldații forțelor armate să comită o crimă de război nu a fost doar rușinoasă; a oferit încă un semn – unul dintre multele – despre răspândirea accelerată a smintelii în domeniul public israelian», scrie Chemi Shalev. El aduce în discuție ceea ce numește “reacția isterică” la decizia Nataliei Portman de a boicota ceremonia de decernare a premiului Genesis, reacție pe care o consideră o manifestare a nebuniei în masă.
Autorul articolului spune că israelienii pot trece peste declarațiile oficialilor care cereau retragerea cetățeniei actriței sau care au acuzat-o de antisemitism pentru că a refuzat să apară pe aceeași scenă cu premierul Netanyahu, însă, pentru observatorii externi, acestea sunt semne care arată că șuruburile Israelului slăbesc (have a screw loose = to be or seem particularly silly, eccentric, crazy, or mentally unstable, cf. Farlex Dictionary of Idioms).
Într-un astfel de mediu nu este clar dacă se mai poate presupune că deciziile privind problemele critice sunt luate rațional, consideră Chemi Shalev.
«Este logic ca Netanyahu, obsedat de Iran, să-l facă pe Trump să renunțe la acordul nuclear, în ciuda opoziției internaționale și în ciuda riscului de război regional? Este normal ca ministrul israelian al apărării să amenințe în mod direct Rusia, așa cum a făcut Avigdor Lieberman, ca și cum Vladimir Putin ar fi un nimeni din punct de vedere militar, precum Hamas sau Mahmoud Abbas?», se întreaba autorul articolului.
«Singura întrebare rămasă este dacă avem de-a face cu un virus colectiv sau cu o maladie care este răspândită intenționat. Nebunia este, în fond, una dintre premisele pentru impunerea unui regim totalitar, așa cum scria Hannah Arendt. “Mișcările totalitare conjurează o lume a coerenței, care este mai adecvată nevoilor minții umane decât realitatea în sine”, a observat ea».
Hannah Arendt este autoarea unei monografii monumentale numită «Originile totalitarismului» în care a analizat mecanismele care au făcut posibilă instaurarea unor regimuri totalitare, fasciste sau comuniste.
Concluzia lui Chemi Shalev este teribilă: «Arendt elimină iluzia, atât de răspândită în stânga israeliană, că va veni o zi când publicul va deveni inevitabil obosit și va respinge demența impusă de regim. Chiar dacă este clar că un lider răspândește fantezii și falsuri, Arendt a remarcat cu jumătate de secol înainte ca fanii lui Bibi (Netanyahu) să-l considere infailibil, că publicul nu-l va respinge, ci, dimpotrivă, îl va admira și mai mult.
Pentru fanii săi, distorsiunile, iluziile, falsurile liderului lor oferă doar o confirmare suplimentară, a “inteligenței tactice superioare” a dictatorului». Trebuie să recunoaștem că articolul este extrem de curajos; dacă ar fi fost scris de un român, autorul ar fi fost, fără îndoială anchetat de autorități pe baza recentelor inițiative legislative conform cărora critica politicii israeliene este echivalată cu antisemitismul.
