Judecătoarea Carmen Simona Panfil (45 de ani) este, de la începutul anului, preşedintele Judecătoriei Bacău, funcţie câştigată prin concurs. A acceptat, practic, provocarea de a conduce una dintre cele mai vitregite instanţe din judeţ.

– Sunteţi de 21 de ani judecător şi aţi mai ocupat cu delegaţie funcţia de preşedinte al Judecătoriei Bacău, dar aţi refuzat până acum să candidaţi pentru un mandat de patru ani. Ce anume v-a motivat să acceptaţi acest post de conducere?

– Am acumulat multă experienţă în această funcţie pe care am ocupat-o cu delegaţie de foarte multe ori. Probabil am ajuns în punctul în care m-am gândit că experienţa mea poate ajuta. Într-adevăr, este greu să fii preşedinte la o instanţă care nu e ordonator de credite şi practic, nu ai la îndemână niciun fel de resurse băneşti. Ai doar resursele umane şi materiale, nu poţi întreprinde niciun fel de demers nici în ceea ce priveşte schemele de personal, nici eventuale investiţii. Toate demersurile pe care le faci se concretizează în diverse adrese, discuţii fie să-ţi ocupi schemele, fie să primeşti resursele de care ai nevoie. Resursele materiale sunt foarte limitate şi e foarte greu să faci proiecte când nu ai resurse la îndemână.

– Instanţa se confruntă de mulţi ani cu foarte multe probleme. Care sunt cele mai grave şi ce soluţii vedeţi?

– În primul rând, sunt problemele legate de infrastructură, de clădire şi de spaţiul de arhivare. Avem acum la dispoziţie un teren, cel de lângă Inspectoratul Şcolar, pe care s-ar putea construi un sediu nou, însă este o cale extrem de lungă. Eu nu sunt pesimistă, ci doar realistă. Foarte curând nu vom vedea realizată investiţia. Cred că din motive financiare şi de organizare, după cum am văzut că stau lucrurile la minister. Nu am văzut o linie coerentă, fiecare să ştie ce are de făcut… Au existat anumite deficienţe, chestiuni care s-ar fi putut rezolva la minister, la nivel înalt. Aşa cum văd eu lucrurile acum, nu cred că se va ridica prea curând clădirea. Nu pot face nicio estimare pentru că nu ştim nici dacă sunt bugetate aceste lucrări. La nivel teoretic, noul sediu ar rezolva problema spaţiului, ca săli de judecată. Nu ştim însă cum se va rezolva problema spaţiului de arhivare pentru că avem experienţa instanţelor noi, construite cu 4-6 ani în urmă, cum este cea de la Iaşi sau de la Fălticeni, care arată foarte bine, sunt foarte mari, însă nu mai au deja spaţiu de arhivare. Nu ştim cum va arăta efectiv proiectul şi nici ce costuri finale vor fi. Încă se lucrează la tema de proiectare.

– În ceea ce priveşte schema de personal, are instanţa suficienţi judecători şi grefieri raportat la volumul de activitate?

– Schema este de 34 de judecători şi 46 de grefieri, dar din punctul nostru de vedere ar trebui să fie mai mare și nu doar la judecători, ci în special la personalul auxiliar care lucrează extrem de mult peste program. Am avut foarte multe cazuri în ultima perioadă în care a fost chemată salvarea. Toate problemele sunt pe fondul oboselii. Toate lucrările sunt contra timp, cu termen clar de finalizare. Dacă un judecător întârzie la motivare, poate să justifice dacă are volum prea mare de muncă. Însă un grefier dacă trebuie să întocmească încheierea de şedinţă, el nu poate să întârzie pentru că la următorul termen, trebuie să avem dosarul în sală. Nu poţi să-l trimiţi fără încheierea de la termenul anterior. Tot grefierii trebuie să tehnoredacteze şi motivările date de judecători. Cei de la secţia penală au în plus şi arestări care vin intempestiv. Laşi tot, intri în sală şi poţi sta 4-5 ore. Sâmbăta şi duminica, aici sălile sunt pline. E clar că schema de personal trebuie mărită, dar trebuie să vă spun că sunt instanţe care stau şi mai rău decât noi. Acum noi nici nu ne putem plânge, comparativ cu ce este în sistem. Vă dau un exemplu, Judecătoria Suceava, în urma promovărilor şi transferurilor, a rămas în 6 judecători. Şi Judecătoria Oneşti cred că este cu schema la jumătate. Toate acestea înseamnă un timp mai îndelungat al proceselor, oboseală acumulată şi, implicit, poate fi afectată şi calitatea lucrărilor. În ceea ce priveşte grefierii, mai ales în penal, ar fi ideal să avem doi grefieri la un judecător, adică dublu faţă de cât avem acum. La fel, la birourile de executări.

– Aş dori să vă referiţi şi la recentele scandaluri din Justiţie. Simţiţi că vă afectează ca judecător? Consideraţi că a scăzut încrederea oamenilor în Justiţie?

– Nu pot spune că am fost afectată în mod personal ca judecător, însă, toată această discuţie care se petrece în spaţiul public, şi uneori obsedant, repetată zilnic, probabil că afectează sentimentul de încredere, infuenţat fireşte şi de soluţia primită într-un proces. Iar neîncrederea în sistem poate avea ca şi consecinţe costuri suplimentare pentru oameni. Pentru că nu acceptă o hotărâre, unii fac alte demersuri, alte procese care îi expun la costuri.

– Aţi simţit vreodată presiuni în activitatea dumneavoastră de judecător?

– Nu, personal nu. Chiar niciodată. Acum depinde şi de personalitatea fiecăruia. Atât timp cât ai de partea ta dispoziţiile legale, eşti într-un fel apărat. Ai o justificare. Când iei o măsură fără justificare, atunci te expui. Poţi să o iei fie din neştiinţă, fie din alte motive.

– Ce sfaturi le-aţi da tinerilor care doresc să intre în magistratură?

– I-aş încuraja, dar depinde de structura fiecărei persoane. Cât de răbdătoare este şi cum ştie să gestioneze sentimentul de putere. Dacă nu ştii să gestionezi acest sentiment şi ai impresia că eşti un mic Dumnezeu, asta îţi afectează în timp gândirea şi are implicaţii şi asupra activităţii. Apoi, un tânăr care vrea să intre în magistratură cred că ar trebui să aibă o cultură generală solidă, ceea ce îi permite să aibă un grad ridicat de înţelegere a oamenilor, să fie ferm şi, poate cel mai important, echilibrat.

– Dumneavoastră cum v-aţi caracteriza?

– Sunt o persoană sinceră, deschisă, nu pot să am două unităţi de măsură nici în familie, nici la serviciu, serioasă, fermă şi perseverentă. Ca defecte, vorbesc mult şi… probabil multe altele pe care nu vreau să mi le recunosc.

– Aveţi o fiică de 21 de ani. Tot de atâţi ani sunteţi judecător. Cum aţi reuşit să împăcaţi cele două „meserii”?

– Cu echilibru şi bucuria lucrurilor simple. Secretul este să păstrezi acest echilibru între viaţa profesională şi cea personală.

Alte articole