Recitesc un fragment din ,,Omul recent”, cartea lui Horia-Roman Patapievici, apărută recent într-o nouă ediție, cu ilustrații ale pictorului Mircea Cantor, frumoase și foarte sugestive, oprindu-mă la următorul paragraf : ,,Viitorul e sumbru. El aparține omului instinctual, egoist cu ferocitate, îndrăgostit de sine, lipsit de scrupule, ahtiat de putere, superstițios și laș, servil și avid.

Comunismul a făcut doar începutul, a cântat uvertura. Adevăratul loc de naștere al ororilor care vor veni este o combinație între China colectivistă și America ideologiilor extremiste care sunt cuprinse în agenda, vizibilă sau ascunsă, a corectitudinii politice. Veritabilul ,,om nou”, omul recent, dintr-o astfel de combinație ne va veni”. El există deja, l-am întâlnit deseori în viața reală, dar și pe rețelele de socializare, unde narcisiștii, „îndrăgostiții de sine” postează de zor, dându-și importanță singuri. Urmăriți, apaludați, felicitați de câțiva cunoscuți, rude și prieteni sau înjurați de alții, răutăcioși, invidioși și mai frustrați decât ei.

Nu m-au atras niciodată astfel de rețele, nu am fost nicicând tentată să am un cont deschis, dau doar câte o raită prin ele, din când în când, din interese profesionale, pentru informație. Prostie fudulă, țopenie agresivă, teribilisme, vulgaritate, promovări excesive, autolaudative, goana după popularitate, notorietate, gloriole de o zi, de toate găsești pe ,,social media”. Dar lucrurile care țin de rețelele de socializare sunt mult mai grave decât s-ar crede, sunt de-a dreptul înfricoșătoare, așa cum relevă filmul documentar ,,Dilema socială”, difuzat acum pe Netflix. ,,The Social Dilemma”, realizat de regizorul Jeff Orlowski și echipa sa, a fost prezentat la începutul anului la festivalul de la Sundance, adăugându-i-se, recent, secvențe privitoare la epidemia de coronavirus. Filmul e răvășitor, fiind ,,utopie și distopie” în același timp, iar după vizionarea lui, mulți oameni, care au cont pe rețele, s-au uitat mefient la ele, ștergându-le, apoi au schimbat setările de pe dispozitivele deținute.

,,Nimic vast nu intră în viața muritorilor fără un blestem”, cu aceste cuvinte ale tragicului grec Sofocle se deschide documentarul despre care se discută cel mai mult acum în lume. Urmează o suită de interviuri, de mărturii ale unor importanți foști angajați (cei actuali păstrează tăcerea, din motive lesne de înțeles) ai marilor companii de tehnologie, Google, Facebook, Twitter, Pinterest, Instagram, care vorbesc despre imensul pericol al acestor plase informaționale în care milioane de oameni cad pradă ca muștele.

Acești formatori formativi se arată de-a dreptul înspăimântați de ceea ce a devenit creația lor. E ca-n mitul lui Frankenstein, oarecum, și creatura sa ucigașă. Pentru că intențiile pionerilor acestor rețele au fost generoase, animate de idealul răspândirii ,,pozitivității și iubirii”. Dar, așa cum se întâmplă deseori, s-a dovedit, încă o dată, că iadul este pavat cu bune intenții, că frecventarea rețelelor dă dependență, că are dezastruoase urmări pentru sănătatea mintală a celor tineri, mulți adolescenți suferind de anxietate, depresii, culminând cu acte suicidare. Timpul îndelungat petrecut pe rețele are numai efecte negative, smintește, acesta este adevărul pe care nu-l mai putem evita.

Suntem urmăriți, înregistrați, manipulați politic și comportamental, devenim o simplă marfă a ,,capitalismului de supraveghere”. Documentarul acesta ,,răvășitor și sincer” (după ce l-a văzut, un spectator, terifiat, spune că s-a simțit ,,murdar”) este un avertisment dur, de care cei lucizi vor ține seama.



PUBLICITATE