Băcăuanul Dennis Perju este component al naționalei de rugby a României, dar și om de bază al reprezentativei de rugby în 7, cu care „stejarii” au promovat în elita continentală, Grand Prix Series

Atenție, se închid ușile!

A plecat din Bacău la 7 ani și a ajuns departe. La propriu și la figurat. Dennis Perju are astăzi 24 de ani- va împlini 25 în octombrie- și joacă rugby. La Steaua și la națională, inclusiv la cea de rugby în șapte, care a permis „stejarilor” revenirea în Grand Prix Series, elita continentală a sportului cu balonul oval. Pentru a ajunge printre „stejari”, Dennis a bătut însă cale lungă. Mai întâi până la Torino, în nordul Italiei. Și apoi la L’Aquila, tot în Peninsulă. Uneori, a luat avionul, alteori, a sărit, după cum vom vedea, în primul autocar. Să refacem drumul, dând timpul înapoi. Atenție, se închid ușile autocarului și se deschid portierele mașinii timpului!

Un băiețel agitat

Înapoi, așadar, în vara lui 2001. „Atunci am părăsit Bacăul cu destinația Trofarello, lângă Torino, acolo unde se stabiliseră cu munca părinții mei”, rememorează Dennis. Adaptarea a fost destul de rapidă: „La șapte ani legi repede prieteniile. Și deprinzi ușor o nouă limbă, în special italiana, care se înrudește cu română”. Fiind un „băiețel agitat” cum se autocaracterizează, Dennis a luat la rând mai multe sporturi. Culmea, mai puțin fotbalul, deși în acea perioadă, la Juve jucau Del Piero și Zidane, iar la Toro, Lucarelli și Sixto Peralta, mijlocașul de mai târziu al lui CFR Cluj.

Șase ani de jiu-jitsu

„În jurul meu se vorbea doar despre fotbal, iar asta, paradoxal, m-a făcut să stau departe de balonul rotund”, explică Dennis Perju. Așa că, în locul fotbalului, au apărut altele. Cu jiu-jitsu în capul listei. Băcăuanul din Trofarello a practicat artele marțiale până la 14 ani. Nu ar fi renunțat dacă la sala la care mergea ar fi fost loc și pentru grupele de vârstă superioare: „Mai exista o sală, dar era prea departe. Am pus punct și, printr-un coleg de școală, am cotit-o spre rugby, fără să bănuiesc ca acesta va fi sportul care mă va consacra”.

„Tu chiar crezi că…”

Dennis își aminteste și acum primul antrenament cu balonul oval. Seară de toamnă, teren mic, cu nocturnă, copii de diferite vârste. Și noroi, mult noroi. „Mama plângea pe margine, văzând cum copilul ei era murdar din cap până-n picioare, dar eu eram în al nouălea cer. Un băiat mai mare tocmai dăduse cu mine de pământ, după ce-mi spusese :«tu chiar crezi că poți trece așa ușor de mine?», însă nimeni și nimic nu mă putea opri: hotărâsem ca voi deveni rugbyst”, surâde actualul centru al Stelei și al echipei naționale.

Maestrul Regan Sue

Dennis Perju a devenit mai întâi rugbyst la Mocalieri. Apoi, a atras atenția celor de la CUS Torino. Aici a dat peste un antrenor foarte bine pregătit, neo-zeelandeul Regan Sue. „Datorită lui, am progresat foarte mult. A știut să scoată tot ce-i mai bun din mine. M-am dezvoltat și din punct de vedere fizic și, deși eram junior, mă antrenam zilnic cu prima echipă. CUS a fost o adevarată rampă de lansare”, precizează băcăuanul, care nu ratează nicio ocazie de a reveni in orașul natal, la bunici.

„L’Aquila a pus ochii pe tine”

În 2015, Dennis Perju se afla în vacanță în România când a primit un telefon de la tatăl său, Sorin, cel care îi este un adevarat mentor: „Vino urgent în Italia că L’Aquila a pus ochii pe tine. Te-au chemat la probe”. Cum nu exista un zbor imediat pentru Torino, Dennis s-a urcat in primul autocar și, după trei zile, se afla la L’Aquila. La una dintre cele mai galonate echipe din Italia. Cvintupla campioană națională îi oferea o șansă. O șansă pe care omul nostru a prins-o din zbor. Probele trebuiau sa dureze o saptămână, dar după prima zi, Dennis Perju de la CUS devenea, cu acte, Dennis Perju de la L’Aquila.

Probleme financiare

„Din păcate, în sezonul în care am fost acolo, L’Aquila s-a confruntat cu probleme financiare care și-au pus amprenta, echipa retrogradând în 2016. Cu mine mai erau doi români, Vlad Bădălicescu și Petru Tamba, care m-au ajutat enorm. Și nu doar din punct de vedere sportiv. Fiind de la șapte ani în Italia, de România mă legau doar vacanțele de vară petrecute la bunici. Vlad și Petru au reușit să mă introducă mai bine în atmosfera de…acasă”, povestește Dennis Perju.

Debut cu Uruguay

La finalul sezonului 2015-2016, Dennis a revenit…acasă. La Steaua, acolo unde a ajuns ca urmare a recomandărilor favorabile facute nu doar de Bădalicescu și Tamba, ci si de video-analistul echipei naționale. Iar de la Steaua la națională a fost doar un pas, băcăuanul debutând pentru „stejari” în 2016, la meciul cu Uruguay din cadrul Cupei Națiunilor. Perju si-a continuat parcursul sub tricolor si la echipa națională de rugby în șapte, cu care, vara trecută, a revenit în Grand Prix Series, după succesele repurtate în turneele din Croația și Lituania.

Dorință de revanșă

Acum, după ce a pus umărul la promovarea în GPS, Dennis Perju speră să contribuie și la cucerirea unui nou titlu pentru Steaua, având în vedere că „roș-albaștrii” sunt pe sec din 2006. „Anul trecut, am avut ghinion spre finalul sezonului, pierzând usor semifinala”, mărturisește rugbystul băcăuan. „Avem lot bun, suntem montați și gata sa recuperăm terenul pierdut în 2018”, este de parere Dennis Perju. Un titlu național ar rotunji și mai mult cariera celui care, plecat de puști în Italia, s-a întors bărbat în România.

Alte articole