– Domnule Dionisie, dacă tot s-a fâsâit valul 4, de ce nu ridică Guvernul restricțiile?

– Pentru că-n Germania e plin sezon de îmbolnăviri.

– Și ce treaba avem noi cu Germania?

– Domnișoară, când pe stăpân îl doare capul, sluga n-are voie să danseze.

 

Că un om a fost închis aiurea aproape un an e una. Mai grav este că o importantă instanță a cerut să nu mai fie criticată sentința prin care omul acela fusese condamnat…

 

Cine mai ține minte „Biciul fermecat”? Finalul filmului e interesant: personajul principal , care dezvoltase un stil de kung fu în care se folosea și de părul său împletit într-o splendidă coadă (biciul fermecat) rămâne fără podoaba capilară în luptele din timpul Răscoalei boxerilor. Răsculații n-au avut cum să lupte contra puștilor și mitralierelor folosite de trupele de ocupație și de colaborationisti. La mirarea unuia dintre aceștia din urmă, că și-a tăiat coada și acum are pistoale, personajul răspunde: „Coada e tăiată, dar kung fu-ul a rămas. Oricât de folositoare ar fi lucrurile străvechi, trebuie abandonate dacă este necesar. Putem stăpâni orice lucru nou”. Într-o luptă în care inamicul are arme mai bune, nu e o rușine să te adaptezi.  Sau cum spunea sergentul Highway, în Heartbreak Ridge, să improvizezi. Acest text este despre filme, evident.

 

-Domnule Dionisie, haideți să vă punem ministru la Apărare!

-Îmi pare rău, domnule, dar eu știu să trag cu pușca la țintă. La Apărare nu pot fi miniștri decât cei care împușcă francul…

 

The Lancet:  Vaccinarea reduce riscul de infecție cu varianta delta și accelerează eliminarea virală. Cu toate acestea, persoanele complet vaccinate cu infecții incipiente au o încărcătură virală de vârf similară cu cazurile nevaccinate și pot transmite eficient infecția în mediul casnic, inclusiv persoanelor de contact complet vaccinate.

 

Pentru băieții și fetele care după ani și ani vin și ne spun niște chestii, se impune crearea unei medalii. Ordinul național „Am fost un dobitoc” ar fi un nume potrivit.

 

Din The Telegraph: Confruntați cu o idilă odată frumoasă, care acum este din ce în ce mai mirositoare, plină de gunoi, plină de crimă și prost condusă, parizienii fug spre dealuri – sau, în lipsă, spre Coasta de Azur sau dealurile verzi ale Normandiei. „Orașul a devenit un coș de gunoi”, a spus Stéphane Bern pentru popularul tabloid Le Parisien. „Mobilierul stradal emblematic, de la bănci la chioșcuri până la balustradele din fier forjat, este înlocuit cu piese moderne urâte”.  Stéphane Bern a prezentat concursul Eurovision și balurile debutantelor și a fost numit de președintele Macron șef al unei misiuni neplătite neoficiale de catalogare a monumentelor istorice franceze care au nevoie urgent de reparații. „Nu am văzut niciodată atât de mulți copaci tăiați, atât de multe straturi de flori distruse. Cum te poți preface că orașul construiește noi „cartiere ecologice” când asta începe cu doborârea tuturor copacilor? Orașul este zgomotos, murdar, violent; străzile și trotuarele sunt pline de gropi; monumentele istorice sunt vândute unor interese comerciale.” Orașul e departe de a fi singur. Campania  #saccageparis (furia pariziană) se desfășoară online de luni de zile, cu parizienii obișnuiți care se înfurie împotriva umilințelor zilnice ale vieții din oraș, de la șobolani care rătăcesc pe străzi până la graffiti și nesfârșitii saci negri de gunoi nestrâns.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE