Am înțeles că tocmai am intrat sub „ SEMNUL ANULUI ALBASTRU”…
„Nu de moarte trebuie să se teamă omul. Să se teamă că nu va începe să trăiască niciodată,” spunea Împăratul Marcus Aurelius Antonius Augustus, filosof stoic și scriitor roman.
În celebra sa carte „ Convorbire cu tine însuți” face referire la iubirea de sine și responsabilitatea față de deciziile luate în legătură cu „poporul” său. Cartea sa este considerată una dintre cele mai importante opere literare și filosofice a tuturor timpurilor. „Sunt norocos deoarece, după ceea ce mi s-a întâmplat, rezist fără să mă doară, fără să mă strivească prezentul și fără să mă tem de viitor”, afirma „cu mândrie” Împăratul prin anul 170 (după Hristos), în plină AUTOCRAȚIE.
Dar, se știe, roata se învârte în jurul aceluiași butuc: regimurile politice au evoluat, ca acum să asistăm la o involuție spre „altceva”. Foarte bine, acest „ALTCEVA” se „experimentează” sub ochii noștri inoculându-se în subconștientul fiecăruia frica de moarte: e ca și cum ai vrea să încalți un șarpe pentru că sunt spini pe cărare.
Acum când MINCIUNA este ridicată la rang de DIPLOMAȚIE le este tolerat „unora” să afirme: „Anul trecut se credea altceva…” despre „șarpele din iarbă…” Asta așa, ca să se justifice toate erorile despre și în legătură cu viața și moartea. Iar lumea continuă să meargă desculță prin iarba înaltă…
Se tot vorbește și… Se mai vorbește cu ipocrizie despre DEMOCRAȚIE, iar discursul este îndreptat și acceptat de un popor tolerant și dezinformat.
Aș îndrăzni să afirm că, acum, mai mult ca oricând, se cuvine să ne reîmprospătăm principiile de bază ale variatelor forme de guvernământ pentru a ști câți dintre noi am trăit într-un regim democratic.
Se știe, oare, CE ESTE DEMOCRAȚIA? Ce întrebare! În mass-media, în Parlament, pe stradă, toată lumea vorbește despre democrație și toată lumea pare că știe despre ce este vorba: *este regimul guvernamental bazat pe alegeri libere ( a trăit, oare vreunul dintre noi „alegeri libere”?); * este regimul în care toate grupările interesate sunt reprezentate în Parlament. Așa să fie? Unde sunt țăranii, muncitorii, meșteșugarii? O spun așa, ca să vă reîmprospătez memoria…Nu, aceștia nu au putut candida fiindcă li s-a interzis printr-o lege neconstituțională…De curând intervin „reguli” neconstituționale anulând dreptul constituțional al reprezentanților lor în Parlament doar de frica „șarpelui” , fiindu-le „adormită” vigilența de a nu se aventura prin iarba înaltă… *este guvernarea majorității prin reprezentanții săi liber aleși. Oare așa să fie? Cum se face atunci ca un „neica nimeni”, de undeva, de aiurea, „delincvent” sau „repetent”, este „ales” în PARLAMENT – FORUL LEGISLATIV AL ȚĂRII? Să reprezinte: pe cine? Acceptarea unei astfel de stări de fapt este împotriva democrației. Facilitează mai degrabă instaurarea DEMOCRATURII, care nu este altceva decât un REGIM DICTATORIAL sub masca DEMOCRAȚIEI – COPILUL GLOBALIZĂRII ( o utopie), care anulează SPIRITUL NAȚIONAL și PATRIOTIC; ADOARME ATITUDINEA, IUBIREA și RESPECTUL DE SINE. În DEMOCRATURĂ alegerile nu sunt libere, ci dirijate, manipulate de interese străine poporului „momit” spre urne cu „daruri efemere”. PARLAMENTUL este „încălecat” de TEHNOCRAȚI, Guvernele sunt formate din „specialiști” fără „expertiză”, iar poporul continuă să meargă desculț prin iarba înaltă…
Dintre statele membre ale Națiunilor Unite, doar o mică parte au regim democratic. Celelalte au numai alegeri la care partidele de guvernământ obțin 89% din voturi. Tot auzim de „alegeri fraudate”. Ei, și? Despre „șantaj” și „șantajabili”. Și ce dacă?! Poporul continuă să meargă desculț prin iarba înaltă…Și nici unuia nu-i dă prin gând să pună mâna pe-o coasă…
În democrație se vorbește despre guvernarea majorității. Ia să vedem! Între anii 1935 și 1943, majoritatea cetățenilor germani au aprobat și susținut politica și acțiunile lui Hitler. Oare poate cineva să afirme că regimul lui Hitler a fost unul democratic? Democratic ar fi ca fiecare interes să fie reprezentat, pentru ca reprezentantul grupării să aibă grijă de interesele ei. Dar vine DEMOCRATURA cu inducerea în subconștientul poporului că va trebui păstrată „distanța socială” de frica șarpelui ce mișună prin iarbă; cu impunerea intereselor de grup „multi” și „macro” …„naționale”…în detrimentul „națiunii”. În DEMOCRATURĂ reprezentanții poporului nu mai țin seama de popor, când se dă cu stângul în dreptul, când vinovat este doar „șarpele din iarbă” și când AVUȚIA NAȚIONALĂ a devenit o halcă împărțită la LUMINA zilei potrivit intereselor unei minorități.
În DEMOCRATURĂ INSTITUȚIA CARE AR TREBUI SĂ FIE ÎN SLUJBA POPORULUI HOTĂRĂȘTE PENTRU SINE și pentru INTERESE STRĂINE POPORULUI lăsat să înghețe la propriu, în timp ce „șarpele hibernează”…
Mai este cazul să ne reamintim și să adoptăm principiul Adunării Naționale franceze, înscris în „DECLARAȚIA DREPTURILOR OMULUI și ale CETÎȚEANULUI” din 1789, care stabilește că toți cetățenii au, în mod egal, dreptul să ocupe funcții publice în concordanță cu capacitatea lor, fără altă deosebire decât aceea a capacității și talentelor lor? Nu! Pentru că în DEMOCRATURĂ este promovată PROSTROCRAȚIA.
Se pare că suntem obișnuiți să ne gândim la forme de guvernământ oscilând între doi poli: democrație și dictatură. Este adevărat că alegerile și hotărârile luate cu „majoritate de voturi” au rol într-un regim democratic, dar ele nu sunt „baza” și „esența” lui, fiindcă, după cum constatăm cu toții prin „poticniri”, „bâlbâieli”, MINCIUNĂ și IPOCRIZIE tocmai S-A DAT START spre DEMOCRATURĂ.
P.S: De reținut că acest material e doar „UN SCENARIU” din care nici un politician sau membru al societății civile nu a suferit vreo „vătămare”, și nici un „șarpe” nu a fost călcat în picioare. Drept pentru care îmi declin orice responsabilitate, de orice fel și de orice natură.
Doinița Ioneț
