De când?

M-aş bucura să fiu contrazis, dar această categorie a subiectului a fost una dintre cele mai oropsite noţiuni gramaticale prezentate în programele şi manualele/auxiliarele destinate învăţământului gimnazial şi liceal în ultimele zeci de ani. Când vine vorba despre subiectul inclus, lucrurile se opresc dincoace de jumătatea lor. Ni se spune că „este indicat în terminaţiile verbelor la persoana (corect: persoanele) I şi a II-a” sau că „este cuprins în terminaţia formelor” ori, ceva mai bine, că „este dedus din desinenţele verbelor la persoanele I şi a II-a”.

Ce spune Teleşcoala de la TVR 2

Ediţia din 23 febr. a.c. s-a vrut a fi completă, cu tema „Subiectul exprimat. Subiectul neexprimat. Acordul predicatului cu subiectul”. Materie primă era pentru cel puţin patru lecţii, cu şanse de a fi însuşit tot conţinutul ştiinţific. Despre subiectul inclus aflăm că „se deduce din desinenţa verbelor de persoana (persoanele!) I şi a II-a”. O singură dată s-a pomenit de „desinenţa zero a verbului plec” şi s-a marcat cu roşu i-ul din erai. Prea puţin pentru a lămuri diferenţa dintre terminaţie şi desinenţă, dar mai ales pentru a găsi iute locul subiectului inclus şi chiar numele acestuia.

Nevoia de sinteze

Cu scuze pentru autocitare, reproduc situaţiile care evidenţiază contextele subiectului inclus:

a) Îi scriu cam trei scrisori pe an.

(subiect inclus, [eu], în desinenţa -u a verbului predicativ scriu)

aʼ) Optez pentru filologie.

(subiect inclus, [eu], în desinenţa zero [Ø] a verbului predicativ optez)

b) Sunt bucuros de ceva vreme.

(subiect inclus, [eu], în forma supletivă a verbului copulativ sunt)

c) Ai vorbit destul.

(subiect inclus, [tu], în desinenţa -i a verbului auxiliar a avea, pentru perfectul compus)

d) Să fi venit acolo!

(subiect inclus, [tu/voi], în forma invariabilă a verbului predicativ să fi venit; persoana şi numărul se deduc din context);

e) Iată valea!

(subiect inclus, [tu/voi], în sensul interjecţiei iată: „priveşte!”/„priviţi!”) (Cf. Ioan Dănilă, Limba română. Algoritmii analizei gramaticale varianta teoretică, Bacău, Editura „Egal”, Seria „Studium”, 2005, p. 110)

Erată continuă

De la emisiunea citată: „Cuvintele subliniate în text, sunt subiecte exprimate” (virgulă între subiect şi predicat); „Mă dor picioarele, când se schimbă vremea” (virgulă între temporală şi regentă).

Ioan Dănilă

 

 

 

 

 

 



PUBLICITATE