Românii care vin acasă, de sărbători, din Italia, de pildă, spun că până la granița dintre Ungaria și România este o plăcere să șofezi. Cum ai trecut în România, este ca și cum ai intra într-un iad rutier.
Gropile, șoselele înguste, Babilonul din trafic (autoturisme, camioane, tractoare, semănători, căruțe trase de cai și boi, biciclete, turme de oi, cirezi de vite etc.) zămislesc României portretul unei entități bizare care ar putea fi denumită și Țara lui Melc.
Brusc, sărmanului ,,melc” rutier mai că i se veștejește dorul de România. Aflu că în 2017 au fost ,,dăruiți” românilor încă… 15 km de autostradă. Dacă avem în vedere câte armii guvernamentale și parlamentare, dar și ale proiectanților și constructorilor ,,trudesc” din această perspectivă, te și miri că ,,vânătorii” de astfel de ,,fapte”, cei de la The Guinness World Records, nu ne-au îmbrâncit încă în cărțoiul cu marile trăsnăi și virtuți ale lumii.
Aud că ar bate un vânt optimist în pânzele unui proiect care ar include și autostrada Brașov-Bacău, cea care ar urma să facă joncțiunea și cu dorita autostradă Pașcani-Iași-Ungheni. Ținta proiectului: 2018-2020. Prima mea grijă: dacă proiectul chiar ar încerca să prindă viață, în ritmul de melc bolnav al actualei administrații (asta nu înseamnă că administrațiile anterioare au fost mai puțin melciste…) ne-ar trebui, pentru cei 336,5 km de autostradă (Brașov-Ungheni), vreo 22,4 ani.
Firește, îmi veți spune că sunt un pesimist cârcotaș, în vreme ce guvernanții sunt niște optimiști cu argumente. Este posibil ca totul să fie ca în bancul acela cu pesimistul și optimistul care cad în hău, de la etajul al zecelea. Pesimistul strigă: ,,Mooooor!” Optimistul, locuit de vocația izbânzii, zice: ,,Zbooooor!” Încă n-am văzut melci zburând; dar cine știe…
