Cum să te simți fericit dacă te confrunți cu neliniști fără șir? Sau mai degrabă dacă te simți confruntat cu frământări, griji, agitație și cu o stare sufletească lipsită de echilibru psihic? Căci același lucru poate fi considerat un obstacol benign de către cineva și o catastrofă teribilă de către altcineva.

Faptul de a fi dependent de ceva sau cineva, pentru unii, rămâne ceea ce este: un mod de viață bolnav dar care poate fi evitat, o formă de supraviețuire în fericirea mascată a vieții, o situație distructivă și o emoție a neliniștii create. Pentru mulți alții, ea este, dimpotrivă, pretextul unor rezolvări ale stărilor de neliniște, calea cea mai directă către o fericire iluzorie. În cele din urmă, neliniștea se dovedește a fi unul dintre cele mai mari obstacole în calea fericirii și poate întreține acea stare de a trăi în superficialitate.

Ce deprinderi frecvente te separă de starea ta naturală de bine? Orice dependențe, indiferent de natura lor, te îndeamnă să renunți la ele pentru că sunt greu de suportat. Cu dependența nu-i de glumă!

Dependența de mâncare, de alcool, de fumat, dependența de jocuri de noroc, de shopping, de droguri și nu în ultimul rând dependența de cineva este un pericol? Cu siguranță răspunsul corect îl știți cu toții. N-avem nicio șansă să fim sănătoși, să fim fericiți atunci când singuri creăm acea dependență de ceva sau cineva.
Dependența din punct de vedere medical „este o stare patologică în care se află o persoană, survenită în urma obișnuinței de a consuma anumite produse (toxice pentru organism în anumite condiții: alcool, stupefiante, medicamente etc.) și care se manifestă prin nevoia de a continua acest consum, în absența căruia pot apărea stări depresive, angoase etc.”

Numărul copiilor și adulților care au probleme cu greutatea corporală a crescut semnificativ în ultimul timp. Cauzele majore ale obezității sunt aceleași în ambele cazuri- sedentarismul și obiceiul de a mânca mult și nesănătos. Dependența de mâncare este în acțiune. Ea este cea care îi neliniștește atât pe copii, cât și pe adulți. Este o problemă actuală și nerezolvată, deși multe familii și școli au început să acorde o importanță mare acestui aspect deloc de neglijat. Dulciurile, băuturile carbogazoase, fast-food-urile, alcoolul, fumatul sunt cauza apariției bolilor cardiace și ale diabetului, ce ating proporții epidemice. Conținutul redus în fibre și crescut în grăsimi al alimentației duce la îmbolnăvirea prin afectarea arterelor vitale transportatoare de oxigen și prin dezechilibrarea unor importante funcții metabolice. Ca urmare a tulburărilor metabolice provocate de un mod de viață dezechilibrat, obezitatea este în creștere iar numărul diabeticilor este în aceeași măsură.

„Coloana vertebrală” a alimentației o formează fructele, legumele și zarzavaturile proaspete, care mai de care mai aromate și mai gustoase. Proteina animală ar trebui procurată de la o sursă sigură, cât mai puțin procesată și în cantități echilibrate. Pe masa fiecărei familii trebuie să fie în permanență alimente proaspete și corect gătite, hrănitoare, bogate în fibre pentru a furniza aportul caloric necesar pentru întreaga zi. Însă timpurile și gusturile s-au schimbat din păcate. Cerealele integrale sunt la îndemâna noastră. De ce nu le consumăm? Preferăm să le înlocuim cu tot felul de fulgi hipersărați și preîndulciți. Pentru mulți, masa de prânz este compusă din alimente bogate în grăsimi și în cantitate enormă. În ceea ce privește cina, aceasta este asemeni prânzului și dacă mai punem și ora târzie… Adăugând gogoșile, plăcintele, băuturile carbogazoase ce le consumăm între mese, cu ușurință deschidem larg ușa DEPENDENȚEI. Ar trebui să-i spunem: Bună! Ai venit? De fapt eu te-am chemat…

Ups! Este înșelătoare! Ce s-ar putea face? Speranțele cele mai mari sunt legate de educație. Noi, oamenii, mâncăm prea mult aproape din orice..prea mult zahăr, prea multe grăsimi și prea multă sare. Acest „belșug” înseamnă dependență și ajută la punerea temeliei pentru apariția bolilor de inimă, a accidentelor vasculare cerebrale, a hipertensiunii arteriale, diabetului, a obezității și a cancerelor. Iar apariția lor, așa cum am mai spus deja, este legată de stilul de viață, mai precis de modul în care ne hrănim.

Cum să ne cultivăm și să ne păstrăm independența față de ceva sau cineva? Recurgem în permanență la soluții, la „trucuri” care să ne ajute zi de zi. O soluție este un ansamblu de sfaturi menite să faciliteze atingerea unui obiectiv. Să le considerăm pur și simplu ca pe o manieră de a ne organiza eforturile pentru a ne apropia cât mai mult posibil de scopul urmărit. Obiectivul acestor eforturi? Pur și simplu acela de a ajunge să nu mai depindem de ceva sau cineva, să nu mai permitem dependenței să ne fure liniștea. Spuneam nu demult că voința este puțin mai mult decât dorința. Pornind de la acest aspect putem continua: dependența poate fi o dorință, o plăcere dar atât timp cât voința este deasupra acestora, reușita obținerii liniștii este sigură.Dependența nu aduce ușurare niciodată și persistă multă vreme după instalarea ei în sufletul nostru. Practic, ea alungă omul din propria-i liniște.

Caută ajutor atunci când ești dependent! Fii realist și acționează! Amintește-ți că „a ignora cunoașterea este o boală” și analizează-ți comportamentul, obiceiurile, promițându-ți să nu le ignori când îți vei da seama ce sunt ele cu adevărat. Stai departe de tentații! Luptă împotriva deprinderilor nesănătoase! Acceptă ajutorul!
Împotrivirea prelungește durata sentimentului de neliniște, amplifică și facilitează eșecul total al persoanei dependente. Pentru a găsi liniștea trebuie să o cauți! Pentru a scăpa de dependență indiferent de natura ei, trebuie să îți dorești liniștea. Observă cât de liber te simți când te relaxezi cu această atitudine lipsită de temeri și de griji. Bun, deci totul e simplu, nu?

LINIȘTE= SĂNĂTATE și FERICIRE

DEPENDENȚĂ= BOALĂ și NEFERICIRE

Dar știați toate acestea, nu-i așa? Bineînțeles, astăzi dependența poate fi ținută la distanță! Însă cum viața nu se termină astăzi, rămâne să decideți voi ce urmează. Așa că baftă, curaj și … liniște!
Carmen Barcan, terapeut

Alte articole