sustine Sergiu Nedelea, cel mai important somelier din România
Unul dintre cei mai importanti somelieri români, poate cel mai important la aceasta data, Sergiu Nedelea, s-a aflat timp de câteva week-end – uri in Bacau, unde a prezentat un curs de somelieri pentru 18 participanti dornici sa invete o noua profesie. Am asistat la câteva ore de curs, iar profesorul de somelerie m-a cucerit: prin spiritualitate, prin spontaneitate, dar si prin sociabilitatea sa. Sergiu Nedelea este un om cu care ti-ar placea sa bei un pahar din vinurile despre care vorbeste. Cei care au mai scris despre el spun ca este unul dintre somelierii completi pe care ii avem si care percepe Vinul ca pe un univers spiritual. Sergiu Nedelea participa la jurizarea diferitelor concursuri din domeniu in toata lumea, este Iudex de Vino al Legatului de Bucuresti al Ordinului European al Cavalerilor Vinului, dar este si jurnalist si membru al Asociatiei Scriitorilor si Jurnalistilor de Vin, are câteva carti scrise, ca autor sau coautor, si articole in presa de specialitate.
Sunteti nascut, domnule Nedelea, în Zodia Pestilor, dar mediul în care va simtiti mai „acasa” – cum scria revista Wine & Spirit Club – nu este apa, ci vinul. Poate si pentru ca v-ati nascut în mijlocul viilor din Podgoria Dealu Mare. Sa fi avut dreptate comentatorii?
Nimic nu e intâmplator pe lume. In viata, ca si in vin, cauti echilibru si cred ca balanta aceasta, la un moment dat, s-a echilibrat. Eu sunt din Ploiesti, de lânga Dealu Mare, dar pentru ca tatal meu cumpara struguri intotdeauna de prin Dealu Mare, de pe la Valea Calugareasca, si facea artizanal acasa vin, m-a apropiat de domeniu. Eram copil si mi se parea grea munca, dar imi placea rezultatul, adica mustul dulce. Odata cu vârsta, insa, mustul a devenit vin, iar dorintele au fost de alta natura. Dar, cu adevarat apropierea de vin a aparut pe când lucram la Crama Seciu, situata pe un deal foarte aproape de Ploiesti, cam in locul de unde incepe Dealu Mare. In crama am urcat toate treptele alimentatiei publice, dar nu stiam ca ceea ce faceam la un moment dat se numea somelerie. Erau grupuri de turisti, mai ales straini, care cereau si degustari de vinuri. Iar eu, lautareste, dupa ureche, am inceput sa invat. Apoi am devenit si „notist”. Prin 1997 – 1998 profesorul Radu Nicolescu si enologul italian Giuseppe Vaccarini au format Clubul Român al Somelierilor (actuala Asociatie a Somelierilor din România – n.n.), s-a dezvoltat o scoala in domeniu si asa am ajuns si eu in bransa.
„Vocatia legata de meserie trebuie simtita”
De unde chemarea catre somelerie, o meserie care pentru dumneavoastra este o vocatie, o profesie de credinta?
Vocatia legata de meserie trebuie simtita. Iar eu ma simt bine in pielea mea când fac acest lucru. Imi place. Cineva spunea ca daca faci ceva care iti place inseamna ca nu muncesti. Evident ca muncesti, chiar câte 16 ore pe zi. Aparent, in aceasta meserie se pare ca este o oarecare monotonie, dar nu e adevarat. Someleria vine tot timpul cu ceva proaspat. Mai ales ca la noi, in România, au patruns si tehnologiile moderne, iar in ultimii 20 de ani suntem pe un trend ascendent. Suntem lumea noua din lumea veche.
Cine v-a fost maestru, asa cum sunteti considerat dumneavoastra pentru multi dintre somelierii de astazi?
In Crama Seciu mi-a indrumat pasii cel care negustorea acolo, Horia Otoi, directorul complexului turistic. Dar pasiunea vine si din familie, pentru ca si tata tot cârciumar a fost. Insa o parte din formarea de somelier am avut-o la cursul cu „mama somelierilor”, Cornelia Toma, maistru instructor la Turism Hotel Consulting Group, fostul THR Group, transformat din institut de cercetare si formare a cadrelor din turism. Dar, am urmat toate scolile din domeniu: cursuri de ospatar, de sef de sala, de director de restaurant, inclusiv de somelier. Odata cu certificarea a venit si dorinta mai puternica de a profesa. Insa si ce am invatat ca autodidact conteaza.
Sa soatem vinul românesc in lume!
Cum arata piata vinurilor din România? Are cine sa ne ghideze prin ea?
E o intrebare frumoasa, insa complicata. Piata vinului este in crestere, dar inca se pierde in confuzii. Noi suntem ca vecinii din Bulgaria, dar care au facut pasi importanti inainte. Avem producatori latifundiari foarte mari, cu mii de hectare de vie. România a reusit sa absoarba, in acest domeniu, fonduri europene, cu efecte in evolutia lui. Dar inca se fac greseli, inca se cauta identitatea de pret, de brand national. Si nu prea dam vin la export, doar vreo 10%. Nu prea iesim suficient de mult in lume ca tara vitivinicola. Or vinul este un produs de consum, trebuie cunoscut de lume.
Cum apreciati vinurile si bucatele românesti? Dar restaurantele de la noi? Se spune ca visati la restaurarea culturii de restaurant pe care au avut-o românii probabil în perioada interbelica, deteriorata în timp.
Noi tot discutam daca românul are cultura vinului. Eu cred ca o are. Sigur, perioada interbelica a fost mai mult efervescenta. Bucurestiul se numea Micul Paris inclusiv pentru consumul de sampanie. Vinurile imbuteliate nu erau atât de prezente, de aceea nici nu avem branduri solide construite atunci. Se aducea vin vrac din podgorii. La restaurantul Carul cu Bere, unde evident se bea si vin, lucra primul somelier al României, Mos Ghita, care gestiona vreo 77.000 de litri de vin. Dar, perioada interbelica a avut frumusetea si rafinamentul ei in care se cultiva bunul gust.
Cum ar trebui sa fie si sa definim restaurantul, locul în care te întâlnesti cu Vinul? „Vin” scris cu majuscula!
Astazi e o perioada de consumatorism facut haotic, or intr-un restaurant trebuie sa ai lucrurile mai dedicate. Acolo vinul nu este un flotant, este o entitate, iar somelierul trebuie sa creeze uniunea dintre vin si preparatele culinare.
Somelierul, purtatorul de cuvânt al vinului
Ce este un somelier? De unde vine denumirea acestei profesii?
Somelierul este acel profesionist intâlnit de obicei in restaurante, dar si in magazinele specializate, la producatori, la evenimente. Este cel care ofera sfaturi, racordeaza lista de preparate culinare cu colectia de vinuri. El face lista de vinuri, achizitia lor si trebuie sa aiba o proiectie in viitor asupra pietei. Mai nou, fiecare crama care se respecta are nevoie de un purtator de cuvânt al vinului, somelierul.
Imi place uniforma de somelier. Ce semnifica ea?
Si mie imi place sa imbrac aceasta uniforma. Am intâlnit si cârcotasi, care nu inteleg de ce trebuie sa porti papion si sort. Dar, sortul este un element de protectie, semnifica munca fizica. In uniforma somelierului acum e mai mult un simbol. In perioada interbelica, o proba in concursurile profesionale era chiar incercuitul butoaielor. Acum sunt si femei somelier. In prezent somelierul este gasit si in lumea gulerelor albe. Un element important al uniformei este si acel „taste de vin”, un mic vas confundat deseori cu o medalie, oricum vazut ca ceva bizar agatat de gâtul somelierului cu un lant. Dar el este un instrument de evaluare rapida a vinului. Pe vremuri, in pivnita, in aceasta cescuta de argint sau argintata punea somelierul putin vin, iar la lumina lumânarii identifica daca vinul e bun, daca e tulbure, daca are culoare. Uniforma, in totul ei, este un ansamblu de simboluri.
Este someleria o arta, iar somelierul un artist? Care ar fi „scenele” pe care evolueaza el?
Se poate spune ca somelierul este si un artist, dar inainte de arta somelierului trebuie sa vedem munca sa. El este un om informat, numit deseori maestru. Eu nu ma consider neaparat asa, dar ma bucur ca pot prezenta ritualul vinului pe diferite scene. De aceea imi plac si scoala de somelieri si evenimentele pe care le prezidez ca maestru de ceremonii al vinului. Imi place si zona confidentiala, ocaziile in care torn unei personalitati in pahar, dar nu spun niciodata cui.
Putem vorbi, in România, de o veritabila breasla de somelieri? Ce este Agentia de Somelieri Winetaste?
Sunt si plusuri, dar si minusuri in domeniu. Profesorul Radu Nicolescu vorbea de somelerie ca de o profesie a viitorului. Acum avem destul de multi somelieri formati. Dar nu este o meserie care sa explodeze, desi chiar legea spune ca in restaurantele clasificate cu cinci stele trebuie musai sa ai somelier, cum trebuie sa ai maestru in arta culinara. Serviciile trebuie executate de profesionisti atestati. Avem in tara o federatie a somelierilor. Si eu am fost un an presedinte acolo, cu scopul de a crea o unitate in domeniu. Mai functioneaza si doua asociatii ale somelierilor, Asociatia somelierilor din România, afiliata la Asociatia Internationala a Somelierilor, si Organizatia Somelierilor 2011. Eu am militat mai mult pentru zona practica a lucrurilor. Somelierii fac scoala pentru a practica meseria. De aceea am infiintat o agentie de somelieri, Winetaste, singura in România, care plaseaza somelieri unde este nevoie de ei, in magazine, in restaurante, in echipe de vânzari.
Cât de greu devii somelier?
La noi se tin cursuri scurte de somelieri, de numai 170 de ore. In Italia, de exemplu, scoala dureaza trei ani. Dar spunem ca oferim astfel informatiile necesare si putem vorbi de o scoala româneasca in domeniu. Avem nevoie de o asemenea scoala. Este necesar sa facem educatia comportamentului de consumator.
