29 aprilie 2024
Zona zeroMemoriaSlănic Moldova, 1913: Stațiunea este arendată unui mare moșier, industriaș, filantrop și...

  Ziarul ,,Curierul Slănicului-Moldova” (60)

Slănic Moldova, 1913: Stațiunea este arendată unui mare moșier, industriaș, filantrop și om politic

 Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași și Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Balga” din Cluj-Napoca), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare și a promovat-o în chip strălucit.  În fapt, un  jurnal al stațiunii Slănic-Moldova, care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.

Serialul poate fi urmărit și pe site-ul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), www.turism-bacau.ro.

În acest episod: ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 1, Anul XI, Joi, 29 iunie 1913.



Din sumarul acestui număr (care a ajuns la cel cu numărul 60!): la început de nou sezon, Slănicul are o nouă administrație, întrucât stațiunea a fost arendată filantropului, moșierului, industriașului și omului politic, Alexandru Iliescu-Olt; sezonul balnear 1913 sub noua administrație; Petre P. Carp, literat, diplomat și om de stat, de acord cu arendarea Slănicului; despre reapariția Curierului, presa națională și Slănicul-Moldovei; petrecerile în sezonul 1913; o dublă premieră: Slănicul este racordat la rețeaua de telefonie și sunt introduce primele autobuze pe ruta Tg. Ocna – Slănic și retur; datorită afluenței de turiști, se solicită din nou prelungirea Slănicului, de data aceasta, până la mijlocul lui octombrie; este numit ca procurist al lui Al. Iliescu-Olt, contabilul, scriitorul, omul de afaceri și filantropul Al. Zissu.

Înainte de toate, cuvenita mențiune: și în acest număr există articole republicate din numerele anterioare ale ziarului, precum ,,Poeții de acum 100 de ani și Slănicul-Moldovei”, ,,Sinaia și Slănicul”, ,,De ce iubim Slănicul?”, ,,Feruginoasele Slănicului”, probabil, așa cum am menționat și în episodul trecut, pentru faptul că apar mereu noi vizitatori, iar ziarul trebuie să le ofere și acestora toate informațiile necesare, toate aspectele din viața stațiunii.

Așadar, la început de nou sezon 1913, stațiunea Slănic-Moldova are și o nouă administrație, privită oarecum, cu reticență și neîncredere de ,,oameni care nu renunță la vechile deprinderi, care se tem de orice inovație și care au văzut un pericol în arendarea primei stațiuni balneare și climatice din țară, de către onor, Epitropia Casei `Sf. Spiridon`”.

Însă, ziarul contracarează asemenea poziții considerând că astfel de temeri nu sunt nicicum justificate și vine cu argumente în acest sens: ,,Oricâtă dragoste și oricâtă muncă ar depune o epitropie de importanța aceleia a așezămintelor Sf. Spiridon în administrarea bunurilor ce-i sunt încredințate, totuși nu poate imposibilul. Întinsele ramificații ale bunurilor de tot felul absoarbe atenția celei mai bune epitropii în atâtea părți, încât fatalmente (aici cu sensul de inevitabil, n, a.), ea nu poate să îndeplinească tot ce ar dori. Apoi, Epitropia `Sf. Spiridon` are în vedere, în primul rând, spitalele și ospiciile. De acestea trebuie să se îngrijească mai îndeaproape, încât nu e deloc de mirare că la Băile Slănic nu s-au adus toate îmbunătățirile de care au nevoie. În plus, rentabilitatea acestor băi era destul de restrânsă pentru Epitropie, ba chiar de multe ori, inexistentă. Negreșit, epitropii, ca buni adminsitratori ce sunt, nu puteau lua fonduri de la alte capitole bugetare, de pildă, de la spitale, clinici sau ospicii, ca să le întrebuințeze la la înflorirea Slănicului, în speranța unui venit mai mare al băilor. Cu totul altfel se prezintă lucrurile astăzi, când Slănicul a fost arendat. De la început chiar, Epitropia a făcut o afacere splendidă, pentru că a împătrit venitul de până acum. Cum arendașul este domnul Alexandru Iliescu-Olt, un bărbat cunoscut prin energia și dezinteresarea sa, dornic de a face operă nepieritoare la Slănic, suntem sigur că într-un viitor apropiat va spulbera temerile nejustificate ale celor care au cârtit împotriva arendării, din necunoștință de cauză. Din partea noastră, urăm noii adminsitrații a Slănicului, cel mai deplin și mai meritat succes”. Un profil al arendașului, industriașului, bancherului și omului politic, Alexandru Iliescu-Olt, la finalul acestui episod.

Toate bune și în regulă până aici, dar, studiind în paralel și alte lucrări despre Slănicul-Moldovei, am dat de o mică controversă istorică, întrucât în cartea istoricului Corneliu Stoica, intitulată ,,Slănic-Moldova, `Perla Carpaților Orientali`”, la capitolul III – De la ,,Sinaia Moldovei”, la ,,Perla Moldovei”, subcapitolul III. 7. 3 – ,,Modernizarea stațiunii balneo-climatice Slănic-Moldova”, pagina 96, domnia-sa menționează următoarele (destul de evaziv): ,,Acumulându-se mari datorii legate de modernizarea stațiunii, Epitropia `Sf. Spiridon` a încercat  eficientizarea stațiunii Slănic-Moldova prin darea unor stabilimente în arendă”. Istoricul arată că prin 1902 s-a anunțat închirierea totală sau parțială a unor obiective din stațiune, precum hoteluri, restaurante, instalații de tratament, exploatarea apelor minerale, dar că nu are cunoștinșă despre rezultatul acestei acțiuni. Revine însă cu alte informații în 1915, când  spune că ,,cea mai mare parte a stabilimentului din Slănic era dată în arendă lui Alexandru Iliescu-Olt, pentru o perioadă de 10 ani”. Și aici apare mica controversă, deoarece autorul afirmă că arendașul ,,nu a procedat la efectuarea unor investiții, exploatând la maximum pe cele existente, fără a se ocupa de întreținerea lor”, adăugând următoarele, fără a prezenta exact sursele: ,,Se citează faptul că Stabilimentul de Hidroterapie devenise nefuncțional, pentru că nu mai avea geamuri. La Dobru, `locul de distracție și plimbarea cea mai frumoasă a vizitatorilor, domnește actualmente, cea mai mare murdărie. Căile spre vile s-au prefăcut în șanțuri din cauza neîngrijirii și a ploilor`. Peste doi ani, contractul putea fi reziliat, dar în acest timp, arenașul își putea termina propria lui construcție, făcând concurență stabilimentelor Epitropiei. Perioada de apogeu a stațiunii Slănic-Moldova, un veritabil Karlsbad al României, este înregistrată în 1912, după care, stațiunea de la poalele Munților Nemira a cunoscut un regres evident pe o perioadă lungă de timp”.

Pe de altă parte, ,,Curierul Slănicului Moldova”, prezintă în numerele din 1913, 1915 și 1916, merituoasele lucrări și realizări ale administrației arendașului Alexandru Iliescu-Olt și că, stațiunea era tot mai înfloritoare, de la sezon la sezon. Loc de minciună în paginile ziarului nu prea avea cum să existe, pentru că, vizitatorii stațiunii ar fi criticat vehement orice neconcordanță între cele scrise și cele existente pe teren, adică în stațiune. Și veți constata în continuare că ziarul a avut dreptate. Desigur, nimeni nu contestă faptul că nu au fost și o serie de nereguli în activitățile zilnice derulate în stațiune, dar adminsitrația, în frunte cu Iliescu-Olt și-a făcut datoria pe durata fiecărui sezon. Iar că, după 1912, stațiunea a înregistrat un regres evident pe o perioadă lungă de timp, nu este o afirmație corectă și validă, întrucât, așa cum am arătat, după 1912 și până în 1916, inclusiv, Slănicul nu a avut sincope care să-l dezonoreze/discrediteze, ci dimpotrivă…

În plus, demnitatea, prestanța, ca și poziția socială și politică, adevărate atuuri ale lui Alexandru Iliescu-Olt în societate (care o să vedeți câte a realizat mai prin toată țara), nu cred că i-ar fi permis să adune nerealizări, mai ales într-o stațiune vizitată și de multe personalități ale vieții medicale, cultural-artistice și politice din întreaga țară și chiar din afara ei.

Da, într-adevăr, stațiunea a cunoscut un regres pe o perioadă mare de timp, dar după intrarea României în Primul Război Mondial, mai ales în timpul campaniei din vara anului 1917, când Slănicul a suferit importante distrugeri, iar refacerea stațiunii s-a făcut mai susținut de-abia după 1924.

În articolul ,,Sezonul balnear 1913” sunt reflectate activitățile desfășurate de recent instalata administrație a stațiunii: ,,Noua administrație a localității, sub fericitele auspicii ale marelui filantrop și om de inimă, Alexandru Iliescu, desfășoară cea mai energică și mai înțeleaptă activitate, pentru ca această superbă stațiune balneară, să devină, un adevărat paradis al Moldovei și o comoară a întregii Țări Românești. Administrația Slănicului a introdus o sumă de reforme și îmbunătățiri în organizarea acestei stațiuni balneare: s-au restaurat băile, s-au făcut noi instalații de cabine, s-a atins ultima expresie a științei și a confortului în aranjarea condițiilor de cură. Cine vizitează Slănicul acum, rămâne uimit de gradul de propășire la care a ajuns. De altfel, publicul de dincoace ca și de dincolo de hotare, a înțeles tot farmecul și miracolul acestei stațiuni balneare, așa că-i de așteptat ca spațioasele și luxoasele hoteluri ale Slănicului să nu-i poată găzdui pe toți aceia care vor face imprudența de a întârzia cu reținerea de camere. În acest mare succes pe care îl înscrie astăzi Slănicul-Moldovei, – noua administrație a localității, își are, în primul rând, partea ei însemnată de merit și de recunoștință”.

Însuși Petre P. Carp a fost de acord cu arendarea Slănicului, fapt confirmat ziarului slănicean de către prof. dr. Emanoil Riegler, fost epitrop și administrator al stațiunii, chemat cu ceva timp în urmă la moșia lui Carp de la Țibănești, unde se afla bolnav copilul Elisabetei Sturdza, fiica lui Petre P. Carp: ,,Într-o convorbire care a avut loc cu ocazia aceasta, dl dr. Riegler, a spus, între altele, dlui Carp: `Epitropia Iași a arendat  Slănicul, fiindcă, în urma suprimării subvenției de 80.000 de lei anual, din partea Ministerului de Interne, Casa `Sf. Spiridon` nu mai era în stare să suporte cheltuielile și anuitățile cele mari. La acestea, dl Carp a răspuns: – Foarte bine a făcut ministrul că a suprimat subvenția, iar voi ați făcut foarte bine că ați arendat Slănicul, căci nu îi este permis Epitropiei să facă chletuieli luxoase, cu întreținerea unei stațiuni balneare, în detrimentul omenirii suferinde`”. Petre P. Carp (1837 – 1919) a fost un om politic, diplomat, fondator al Societăţii ,,Junimea” şi lider politic al acesteia. După fuziunea din aprilie1907, Carp devine şi preşedinte al Partidului Conservator. Cu o carieră politică impresionantă, ce s-a desfăşurat pe parcursul a 50 de ani, a fost martorul renaşterii naţionale a României. Unul dintre cei mai mari oameni de stat ai ţării, Petre P. Carp s-a numărat printre cele mai avizate voci din viaţa politică românească, luptând cu vehemenţă și intransigență pentru crezurile sale politice. Înzestrat cu mari calităţi oratorice, istoricii îl consideră al doilea mare politician conservator după Barbu Catargiu. Începutul secolului XX l-a găsit ca prim-ministru şi ministru de finanţe al României.

Reapariția Curierului în noul sezon este semnalată de redactorul-șef, M. Miereanu, care face o scurtă radiografie a acestuia, în cele două articole de pe prima pagină a ziarului (,,Reapariția noastră” și ,,Presa și Slănicul-Moldovei”), la intrarea în cel de-al 11-lea an al existenței sale: ,,Cititorii noștri care au urmărit activitatea ziarului nostru, acum intrat într-al 11-lea an de existență, au putut constata foarte lesne că programul `Curierul Slănicului` se rezumă la un singur lucru: acela de a populariza cât mai mult această stațiune și de a pune în evidență toate avantajele care ar putea rezulta pentru toți cei care, în timpul sezonului de vară, își caută un refugiu pentru regenerarea fizică și morală. Astfel, ziarul își reia menirea de a face cât mai cunoscute frumusețea și valoarea tămăduitoare ale minunatei noastre localități. Ziarul nostru apare regulat, o dată cu primii oaspeți care sosesc în fiecare vară la Slănic și, în limitele posibilităților dezvoltă o mică activitate, care rămâne la aprecierea cititorilor. Fără a fi un simplu buletin balnear, – cum sunt foile ce apar în stațiunile balneare din străinătate, `Curierul Slănicului` a luat proporția unui adevărat ziar modern, relevând nu numai importanța incontestabilă a izvoarelor minerale sau frumusețea nemărginită a locurilor din împrejurimi, dar în aceeași măsură, se ocupă, de toate chestiunile actuale din Slănic”.

Autorul mai face referire și la faptul că stațiunea și-a căpătat o binemeritată faimă și peste hotare, iar cea mai bună dovadă în acest sens o constituie numărul mare al vizitatorilor, care crește de la sezon la sezon și că, extinderea infrastructurii sale se datorează îmbunătățirilor care i s-au adus în permanență. Domnia-sa mai consideră că e de datoria nu doar a Curierului să prezinte și să promoveze Slănicul-Moldovei, ci și a confraților din presa națională, ,,care ar trebui să se ocupe mai pe larg și cu tot interesul ce-l merită de această stațiune, o podoabă a Țării Românești, pentru ca nimeni dintre aceia care-și pemit luxul voiajurilor prin străinătate, să nu se lipsească de plăcerea de a vedea și Slănicul din Moldova. Să fie siguri stimații noștri confrați că vor face o faptă lăudabilă și că vor avea recunoștința tuturor vizitatorilor”. Și încheie: ,,Încrezători că și în sezonul acesta-care se prezintă în condiții atât de fericite, datorită inimosului nou administrator, Alexandru Iliescu-Olt, vizitatorii Slănicului vor face Curierului nostru o primire caldă, salutăm deschiderea noului sezon al băilor, precum și pe toți aceia care și-au anunțat sosirea aici, spre a sobi sănătatea și viața, oferite cu atâta dărnicie de fermecătorul nostru Slănic”.

Cât despre petrecerea timpului liber, veștile sunt la fel de bune și în acest sezon: ,,Noua administrație a băilor a ținut să înzestreze Slănicul-Moldovei cu fel de fel de distracții pentru sezonul 1913. În primul rând, s-a angajat pentru întreg sezonul, excelenta muzică a Regimului 10 Artilerie, care s-a pregătit cu tot ce e mai bun din repertoriul modern și clasic. Serile de la Slănic vor fi seri artistice. Pe lângă diferite concerte ce se vor anunța din timp, excelentaTrupă de operetă, compusă din elemente valoroase, puse sub conducerea neobositului Constantin Grigoriu,  va juca un număr de piese admirabile, care vor face deliciul publicului. În afară de aceasta, publicul din Slănic va mai avea parte de o superbă Trupă dramatică și de comedii, alcătuită din cele mai strălucite elemente ale Teatrului Național din București, în fruntea cărora se află neîntrecutul actor, Nicolae Soreanu. Vizitatorii Slănicului vor mai putea urmări spectacole de varietăți și vor putea participa la întreceri sportive, serbări câmpenești, excursii, sau își pot încerca norocul la jocurile de la Cazinou”. Primul dintre cei mai sus amintiți și despre care am făcut referire într-un episod anterior este Constantin Grigoriu, tenor de operă şi operetă, profesor de muzică, autorul comediei „Don Vagmistru”, cel care a pus bazele primei trupe profesioniste de operetă de la Bucureşti, în 1904.  Ce de-al doilea, Nicolae Soreanu (1874 – 1950), a fost actor al Teatrului Național din București, dar și profesor la Conservatorul Dramatic din București, în 1915, avându-i elevi pe: George Vraca, Nicolae Brancomir, Ion Finteșteanu, Jenica Athanasiu, Maria Botta, Alexandru Finți şi mulţi alţii. Nicolae Soreanu a dat viaţă personajului ,,Inspectorul Perll”, personaj construit dintr-un amestec al contrastelor, rol cu care, a realizat cea mai mare creație a sa. După acest succes, Paul Gusty îl distribuie în rolurile Heberlin din „Prostul” de Ludwig Fulga, Pristanda din „O scrisoare pierdută”, Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă”, Harpagon din „Avarul”, doctorul Micu din „Ciuta”, trecând astfel, de la comedia clasică, la drama psihologică, din piesele lui Moliere, la cele ale lui H. Ibsen, Bjornson, H. Bernstein. Actor cu reale calităţi dramatice, Nicolae Soreanu a jucat şi în producţiile cinematografice, „Independenţa României” (1912) şi „Năbădăile Cleopatrei” (1925). (Sursa: site-ul ,,cotidianul.ro”: ,,Nicolae Soreanu, un actor cu o voce puternică”, articol de Daniela Dumitrescu, muzeograf, Colecția C.I. și C.C. Nottara, Secția de Antropologie Urbană, Muzeul Municipiului București, 5 noiembrie 2022, la https://www.cotidianul.ro/nicolae-soreanu-un-actor-cu-o-voce-puternica/).

Două premiere pentru infrastructura și istoria Slănicului-Moldova apar la rubrica ,,Infomații”: ,,Administrația Băilor Slănic a legat prin fir telefonic toate serviciile și hotelurile băilor, făcându-se astfel un imens serviciu, atât publicului vizitator, cât și bunului mers al activităților stațiunii; pentru înlesnirea transportului vizitatorilor, două admirabile autobuze, fac zilnic, de repetate ori, cursa între Tg. Ocna – Slănic-Moldova”. Cu privire la cea din urmă știre, este demn de reținut că, noile modele de autobuz erau produse la prima fabrică de automobile şi motoare de pe actualul teritoriu al României, respectiv ,,Westinghouse – Marta” din Arad. ,,Marta” este acronimul pentru,, Magyar Automobil Részvény Társaság Arad”, înfiinţată în Regatul Ungar, ca sucursală a firmei americane ,,Westinghouse”, prin intermediul filialei franceze din Le Havre. În 1913, anul în care apar și primele autobuze la Slănic, fabrica de la Arad avea 280 de angajaţi, iar aici de produceau autoturisme, autobuze, camioane sau motoare pentru tracţiune feroviară (cf. articolului ,,O replică a unui autobuz supraetajat fabricat la Arad în urmă cu un secol ar urma să fie realizată cu scop turistic”, site-ul ,,agerpres.ro”, la https://www.agerpres.ro/social/2024/01/30/o-replica-a-unui-autobuz-supraetajat-fabricat-la-arad-in-urma-cu-un-secol-ar-urma-sa-fie-realizata-cu-scop-turistic–1240067, 30. 01. 2024).

Pe aceeași temă a prelungirii sezonului balnear la Slănic-Moldova, ziarul revine cu propunerea venită din partea noii administrații: ,,Cercetările de până acum au dovedit cu prisosință că sezonul Slănicului se poate fixa de la începutul lunii mai și până la mijlocul lui octombrie, fapt care va fi demonstrat și prezentat într-un număr viitor al ziarului”.

O altă știre care merită a fi luată în seamă, este cea potrivit căreia se anunță sosirea la Slănic a dlui A. L. Zissu, în calitatea sa de procurist (mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva, cf. DEX) al moșierului Alexandru Iliescu-Olt, cel căruia i-a fost arendată stațiunea. Avram Leib Zissu (1888 – 1956), a fost un scriitor avangardist, publicist, om de afaceri, filantrop și unul dintre principalii fruntași ai evreilor din România în perioada interbelică și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost președinte de onoare al Partidului Evreiesc din România. A mai lucrat ca procurist și apoi, ca administrator de concerne industriale, ulterior devenind coproprietarul fabricii de zahăr din Ripiceni. Ajungând, în aceste împrejurări, foarte înstărit, Zissu a devenit și un filantrop și mecenat, ajutând pe unii intelectuali evrei și români nevoiași.

Însă, nu putem încheia acest episod, fără a prezenta profilul noului administrator al Slănicului-Moldova, moșierul, industriașul, filantropul și omul politic, Alexandru Iliescu-Olt:

,,Printre mulţi alţi filantropi, Alexandru Iliescu ocupă un loc binemeritat pe podium. Filantropul a fost, pe lângă un industriaş recunoscut în zonă, şi un om politic, ocupând, în mai multe legislaturi, un loc de deputat în Parlamentul României. Industriaşul a murit pe 15 august 1917, la Iaşi (nu am găsit  nicăieri data nașterii sale, n. a.), însă testamentul său rămâne unul dintre cele mai bune exemple în domeniul filantropic. Un politician de altă factură decât cei ai vremurilor noastre. Cunoaştem faptul că Moara `Olteanca`, cea de lângă liceul `Radu Greceanu` din Slatina, îi aparţinea, că a fost primul slătinean care a construit un cavou în Cimitirul `Strehareţ`, când noua locaţie era lângă Pădurea `Strehareţ`. Cunoaştem faptul că stabilimentul Băilor Comunale (clădire care încă se mai află pe strada Ionaşcu, însă lăsată de izbelişte) a fost construit şi activitatea a fost finanţată de acesta. Prin testament, Iliescu a cerut ca 50 de elevi săraci ai Gimnaziului `Radu Greceanu`, selectați printr-un concurs, să fie întreţinuţi. De asemenea, a cerut înfiinţarea unor burse pentru studenţii olteni de la Facultatăţile de Medicină, Drept, Științe și Școala Superioară de Agricultură. De asemenea, cere instituirea unui fond pentru Școala profesională – din care să fie cumpărate cărţi sau materiale didactice, dar şi îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru elevii cu rezultate bune. Dispune construirea unei cantine la Şcoala de Meserii, dar şi construirea unei hale şi unei pieţe. Este vorba despre hala şi piaţa din zona blocului Cozia. Demolate la începutul anilor ’80. Iliescu-Olt este unul dintre cei care au contribuit la construirea clădirii fostei Bănci Naţionale a României, clădire care acum se află în plin stadiu de restaurare şi extindere. Stabilimentul va servi drept sediu al Judecătoriei Slatina. Un lucru mai puţin cunoscut publicului este faptul că, în 1911, acesta propune Primăriei Slatina, să finanţeze parţial construirea unei linii de tramvai, care să traverseze orașul de la gară la Moara Olteanca. Motivul ar fi fost să transporte marfă între cele două puncte, dar să servească şi transportului cetăţenilor (articolul ,,Slatina, 20 ianuarie 2021, 653 de ani de atestare documentară”, site-il,, ziaruldeolt.ro”, la https://ziaruldeolt.ro/2021/01/20/slatina-20-ianuarie-2021-653-de-ani-de-atestare-documentara-video/.

Și, o altă prezentare: ,,În prezent, există Casa Memorială `Al. Iliescu` în Craiova, ca şi o altă clădire, moara `Olteanca`, proprietatea sa, care se găseşte în Slatina pe strada `Gimnaziului`, purtând ulterior numele său. Deţinea atât terenuri, cât şi 190 utilaje agricole, în judeţul Olt. A fost preşedinte al PNL în perioada 1912 – 1914, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, senator şi era cunoscut ca un mare filantrop şi iniţiator al multor acte de caritate, fiind de asemenea un apropiat al familiei Brătianu. Printre numeroasele sale acte de caritate s-a numărat şi donarea imobilului, cu toate construcţiile şi terenurile aferente, `Societăţii Govora-Călimăneşti`, prin act notarial cu clauze, în așa fel încât veniturile realizate prin exploatarea imobilului să fie folosite pentru finanţarea azilelor de bătrâni şi pentru veteranii din Primul Război Mondial din judeţele Olt şi Vâlcea. Totodată, a fost donată şi suma de 10.000 de lei pentru dotarea imobilului cu cele necesare scopului cerut (articolul ,,Scurt istoric al vilei ,,Alexandru Iliescu” – fosta Casă de Cultură Băile Govora, județul Vâlcea”, de Dragoş-Ionuţ Ecaterinescu și Radu-Gabriel Geiculescu, site-ul www.muzee-vâlcea.ro, la https://www.muzee-valcea.ro/buridava/B10_17.pdf).

Însă, cine dorește să afle toate cele bune făcute și donate de Alexandru Iliescu-Olt, o poate face citind articolul ,,Cum şi-a împărţit un fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor fabuloasa avere. Gestul inegalabil faţă de soldaţii din Primul Război Mondial”, material publicat de Alina Mitran, la 26. 11. 2018, pe site-ul ,,adevarul.ro”, la https://adevarul.ro/stiri-locale/slatina/cum-si-a-impartit-un-fost-vicepresedinte-al-1906900.html.

Text adaptat, adnotat și completat de Romulus-Dan BUSNEA

Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU Iași), Bibliotecii Centrale Universitare ,,Lucian Blaga” din Cluj (BCU Cluj) și cotidianului ,,Deșteptarea”.

Sursa: BCU Iași, BCU Cluj;

Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile de epocă publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și altele.

Foto 1: Alexandru Iliescu-Olt, site-ul ,,ziaruldeolt.ro”, la https://ziaruldeolt.ro/2021/01/20/slatina-20-ianuarie-2021-653-de-ani-de-atestare-documentara-video/

Foto 2: Petre P. Carp, site-ul ,,galeriaportretelor.ro”, la https://galeriaportretelor.ro/item/petre-p-carp/, din Fototeca Muzeului Național de Istorie al României

Foto 3: Actorul Nicolae Soreanu, site-ul ,,anticariat-unu.ro”, la https://www.anticariat-unu.ro/nicolae-soreanu-1873-1950-actor-roman-de-teatru-in-pardesiu-cu-tigara-fotografie-tip-carte-postala-interbelica-p294515

Foto 4: Tenorul Constantin Grigoriu, site-ul www.wipikedia.ro, de la Fanitsirc – Operă proprie, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=105239257

Foto 5: Autobuz la 1913, site-ul ,,agerpres.ro”, la https://www.agerpres.ro/social/2024/01/30/o-replica-a-unui-autobuz-supraetajat-fabricat-la-arad-in-urma-cu-un-secol-ar-urma-sa-fie-realizata-cu-scop-turistic–1240067, deținător HUB Cultural ,,mARTA” Arad

Foto 6: A. L. Zissu, portret fotografie a lui A.L.Zissu – dinainte de 1956, anul decesului persoanei, potrivit www.wikipedia.ro

Mențiuni: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași și BCU Cluj. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil; adaptarea, adnotările și completările la toate numerele din colecția acestui unic și inedit ziar sunt menite să întregească și să lămurească multe informații și aspecte din viața cotidiană a stațiunii, ca și a personalităților vremii, care nu au fost în totalitate prezentate în paginile ziarului, tocmai pentru faptul că acestea erau cunoscute de lumea de atunci, în speță de cei din zona Moldovei, de unde veneau și cei mai mulți dintre vizitatorii stațiunii.

(Va urma)

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri