Este Ziua Domnului: „Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl, şi Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, precum şi Duhul Sfânt, pentru că şi-a arătat îndurarea faţă de noi!” Semnul Crucii, cu care începem şi încheiem fiecare rugăciune, aminteşte mereu marele mister al Sfintei Treimi, al acelui Dumnezeu care este începutul a toate, care s-a revelat în Cristos Isus şi care continuă lucrarea sa de mântuire în Duhul Sfânt. După ce am meditat asupra principalelor evenimente ale mântuirii, celebrând rând pe rând întruparea, patima, moartea şi învierea, înălţarea Domnului la cer şi venirea Duhului Sfânt, astăzi contemplăm icoana Preasfintei Treimi, ocean de iubire fără margini din care izvorăsc toate şi spre care toate se îndreaptă. Misterul divin rămâne insondabil şi după ce Dumnezeu a vorbit şi s-a revelat. Chiar dacă nu poate fi înţeles, fiind o realitate infinit mai mare decât putem îmbrăţişa cu mintea, Dumnezeu poate fi cunoscut şi iubit ca Tată, ca Fiu şi ca Duh. În realitatea sa cea mai profundă şi mai intimă, Dumnezeu este Tatăl creator, Dumnezeu este Fiul răscumpărător şi Dumnezeu este Duhul Sfânt de iubire. Celebrând sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, participăm la masa euharistică în comuniunea celor trei Persoane divine care însufleţesc viaţa noastră de credinţă, de speranţă şi de iubire. Celebrând solemnitatea Preasfintei Treimi suntem invitaţi să exprimăm uimirea că Dumnezeu este o „comunitate de iubire”. Măreţia lui Dumnezeu este afirmată la începutul şi la sfârşitul Psalmului 8: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul”! Dumnezeu este comuniune. A spune că Dumnezeu este Treime înseamnă a afirma – pe cât putem înţelege – că Dumnezeu este iubire, şi nu o iubire oarecare. Dumnezeu nu este singurătate, nu este izolare. Dumnezeu este familie, este comunitate, este iubire expansivă, gratuită; este dăruire spontană pentru alţii. Dacă Dumnezeu este iubire, Trinitatea este diagrama Iubirii care înfăţişează relaţia dintre Tatăl care iubeşte, Fiul care este iubit şi Duhul Sfânt care este însăşi iubirea. Cunoscând din revelaţie că Dumnezeu este iubire şi comunitate, înţelegem imediat chemarea noastră la iubire. Dumnezeule, Părinte ceresc, tu l-ai trimis în lume pe Fiul tău, Cuvântul adevărului, şi pe Duhul tău, izvorul sfinţeniei, pentru a le descoperi oamenilor misterul minunat al vieţii dumnezeieşti. Dă-ne, te rugăm, harul, ca, mărturisind adevărata credinţă, să recunoaştem slava veşnicei Treimi şi să adorăm unitatea celor trei persoane în mărirea puterii sale.
„Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, lui Dumnezeu care este, care era şi care vine!”

Pr. Cristian Diacu, Parohia Catolică „Înălţarea Sfintei Cruci” Luizi-Călugăra

Alte articole