28 martie 2024
ActualitateSanitarul laptar

Sanitarul laptar

Desi e post pentru crestinii ortodocsi, crescatorii de animale continua sa-si aduca marfa la vânzare in pietele taranesti. Astfel ca, profitând de iarna blânda de pâna acum, in sectorul de lactate din Piata Mare, zeci de producatori agricoli incearca sa mai adune un ban cinstit din vânzarea de produse obtinute in propria gospodarie.

Deunazi, l-am intâlnit, agitându-se – nevoie mare – printre laptarese si pe nea Florica Munteanu, din Damienesti. Are patru vaci acasa – Bruna româneasca, Holstein si Charolaise – de la care spune ca scoate suficienti bani pentru a-si completa micile pensii primite de la stat, impreuna cu sotia sa Maria, fosta croitoreasa in comuna.

„De-o viata, am tot crescut animale. Pâna pe vremea CAP-ului. Am avut chiar si 7 vaci. Acum, le mai am pe astea si pamânt – vreo 5 hectare, ca fara agricultura nu poti trai la tara. Il cultiv cu lucerna, porumb si grâu, mai mult pentru animale”, spune nea Florica. De luni pâna vineri, face brânza pe care o pune la rece si, apoi, la final de saptamâna, vine cu ea la piata. O vinde cu 7-8 lei botul, iar laptele, cu 5-6 lei bidonul de doi litri. De dimineata, a vândut 25 de portii de brânza proaspata de vaca, plus câteva bidoane de lapte crud.



„E necajita lumea. Mult mai necajita ca mine. Poate ca sunt unii care au bani, dar nu vin aici, ii arunca in alta parte. La noi ajung mai mult oamenii necajiti. Viata asta de oras, stresul asta, e o mare nenorocire. Gânditi-va ca daca omul are un salariu sau o pensie de 700-800 de lei din care plateste toate: intretinere, mâncare, medicamente etc….cu ce mai ramâne? Eu macar manânc o portie din asta de brânza, beau doi litri de lapte. Dar, ei de unde?”, se intreaba batrânul.

La cei 72 de ani impliniti se mândreste cu a sa cariera de oficiant sanitar incheiata, cu multi ani in urma, la spitalul din comuna, pe atunci, pentru persoane cu handicap. „Am facut, in armata, sase luni de scoala sanitara. Acolo, am invatat de toate. Pâna acum 16 ani, când m-am pensionat, faceam injectii la pacientii din spitalul din comuna. Doctorul imi prescria foaia si eu faceam tratamentul”, povesteste batrânul pietar. Isi aminteste cu placere de medicii care au lucrat la unitatea din Damienesti – directorul Strutu, dr. Chiriac de la Anestezie, dr. Dabija de la Psihiatrie sau dr. Ditcu de la Radiolgie – „oameni de toata isprava”.

„Nu am luat toata viata nicio pastila. Ma amuzam de mama care avea un bufet din ala, ca la tara, plin cu pastile. O farmacie intreaga. Ma trimitea sa iau pastile pentru stomac sau pentru dureri de orice. De atunci am urât medicamentele. Acum, de când am descoperit ca am probleme la inima, singur le iau, ca, drept sa va spun, am cam fost habotnic la munca toata viata”, isi incheie povestioara batrânul laptar.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri