Examene de vară, corigențe, examene de toamnă, schimbări privind structura sau începutul anului școlar… Toate astea se întâmplă în vacanță. Și ce dacă? De-o vreme încoace, părinții și elevii sunt siguri că nimic nu e sigur și nimic nu trebuie să-i ia prin surprindere. Totuși, unele dintre ideile noi sunt interesante. De exemplu, propunerea ca notele să fie desființate, astfel încât școlarii să nu mai fie speriați că nu au înțeles o lecție și pot fi sancționați din cauza asta. Îmi place ideea și cred că din aplicarea ei toată lumea ar avea de câștigat.

Dacă elevii nu vor mai fi îndemnați sau obligați să demonstreze că sunt cei mai buni din clasă vor fi preocupați să descopere ce aptitudini au și ce activități îi pasionează dintre cele la care s-ar pricepe. Vor face lucrări și lucruri dragi lor, nu cele pe care le apreciază părinții sau educatorii. Vor avea curajul să vorbească despre asta și vor fi fericiți.

Nu vor ajunge niște tineri frustrați că nu au luat Bac-ul cu 9,99 și că (așa cum li se sugerează) s-au ratat. Supărați pe școală, pe familie și pe ei înșiși. Cred în rolul benefic al competiției atunci când o abordezi ca joc, când participi la o competiție pentru că îți face plăcere, dar nu cred că e sănătos să vezi viața ca pe o competiție. Nu cred în rolul benefic al războaielor dintre popoare, nici al luptei pentru funcții, bani, glorie… Știu că unii indivizi sunt pasionați de vânătoare, bătăi, bătălii și susțin că războaiele sau, trăind în secolul XXI, competițiile (în interiorul școlii și al firmei) ne conduc spre progres. Dar ce înseamnă progres? Utilaje mai performante care să ne ajute să ne mișcăm mai puțin?

Arme nucleare „mai sigure”? Aș putea da și alte exemple, dar nu aici vreau să ajung. Sunt destui tineri care doresc să lucreze în cercetare, dar nu trebuie să le cerem tuturor adolescenților să devină cercetători. La urma urmei, ce înseamnă „cel mai bun din clasă”? Toți copiii sunt buni. Mi-aș dori să evoluăm nu doar tehnologic, ci și spiritual. Poate apuc să trăiesc într-o societate în care oamenii simt nevoia să fie prietenoși și respectuoși unii cu alții, în care învață să fie fericiți și să prețuiască orice ființă și orice loc din lumea asta (încă) mare.