Că să nu zică lumea că nu participă la efortul comun împotriva perfidei Rusii, România a decis să expulzeze și ea un diplomat de-al Moscovei.
Pentru că nu s-a găsit nici un motiv din cele prevăzute de convențiile internaționale care stabilesc regulile diplomației, românii au scos din joben un argument irefutabil: îl vom expulza pe diplomatul rus “din solidaritate” cu celelalte țări europene care și ele expulzează diplomați pentru că Anglia a decis să expulzeze pentru că… Ei, bine, pentru ce? Oficial, firește, este povestea cu atacul chimic asupra unui fost agent dublu.
Problema este, după cum am mai spus, că Anglia a refuzat și refuză în continuare să ofere vreo proba a implicării Rusiei în afacere.
Dar, la nivelul de nebunie care a cuprins lumea în această perioada, nu mai întreabă nimeni de argumente, de probe, de fapte; e de ajuns că o țară sau un politician să spună că rușii, chinezii, nord-coreenii sunt de vină și, gata! Toată lumea acceptă.
Să-i lăsăm în pace pe britanici, ei tocmai s-au deconectat de la conducta de bani a UE și încearcă să se conecteze la cea a SUA; de aici și acest scandal.
Englezii își permit să joace acest joc; noi… nu prea. E drept, aproape intreaga noastră istoria am jucat cum au vrut alții. Am fost la asediul Vienei pentru că așa au vrut turcii, am fost la Nicopole alături de cruciați pentru că așa au vrut ungurii, am fost la Tannenberg sau Marienburg pentru că așa au vrut polonezii.
Dar am știut să ne vedem de propriile interese. E intrat în istorie, de exemplu, bombardamentul total ineficient al artileriei valahe, care se făcea că execută ordinele turcilor dar care nu voia să distrugă zidurile Vienei. Închidem paranteza.
Întrebarea este cu ce ne ajută pe noi, ca țară, această agresivitate stârnită de englezi? Pentru ei, am zis, este profitabil. Noi ce câștigăm în afară de, probabil, un nou angajament că vom mai cheltui alte miliarde de dolari pe armament învechit?
Pentru că am ajuns să promitem deja vreo opt miliarde de dolari producătorilor de armament din străinătate în vreme ce peste 40% din populație trăiește sub pragul de sărăcie în România.
