Îţi trebuie mult timp ca să întinereşti, este o formulare aparent paradoxală rostită de Picasso, genialul artist care se înnoia neîncetat, trecând spectaculos de la o perioadă de creaţie la o alta, cu nealterat entuziasm, cu forţe mereu proaspete. Şi iată că, la început de an aflăm veşti bune în lumina cercetărilor de dată recentă în domeniul neurologiei, care confirmă spusele celebrului pictor. Noutatea absolută este astfel formulată (la capătul multor cercetări ale unor somităţi ştiinţifice, gerontologi, neurologi din SUA şi Canada): „creierul unor persoane vârstnice este mult mai elastic decât al unui tânăr”. Între 60 şi 90 de ani, creativitatea atinge un punct maxim de dezvoltare, pe lângă experienţa dobândită, calmul, rezistenţa la stresul emoţional al vârstnicilor acţionând în favoarea luării celor mai bune decizii în diverse situaţii. Care este explicaţia? Ea stă în creşterea cantităţii de mielină, substanţa care facilitează transmiterea rapidă a semnalului între neuroni. În fine, nu am să insist asupra explicaţiilor ştiinţifice, mulţumindu-mă doar cu rezumatul cercetărilor. A căror concluzie este că, persoanele în vârstă îşi pot folosi ambele emisfere cerebrale, ceea ce permite rezolvarea unor probleme foarte dificile. Vârstnicii sunt foarte eficienţi pentru că au, pe lângă îndelungata experienţă, stăpânire de sine şi sunt conduşi de raţiune, nu de de impulsuri de moment. Aşadar, să recapitulăm: după 60 de ani creşte capacitatea intelectuală, creativitatea, care poate ajunge la apogeu la 80, chiar la 90 de ani. Şi când te gândeşti că, la noi, în anumite domenii, dintre acelea care presupun abilităţi speciale, inteligenţă exersată, sunt pensionări la vârste incredibile, de 40-45 de ani. Asta pe când, pentru oamenii care şi-au ales profesia în funcţie de o voce interioară, de pasiune, de vocaţie, noţiunea de pensionare este aproape un nonsens. Citeam, mai deunăzi, că, minunata dansatoare, coregrafă, profesoară de dans modern, Miriam Răducanu (care a însufleţit neuitatele „Nocturne” de la Teatrul Ţăndărică, din Bucureşti), la vârsta de 95 de ani, este foarte activă. Exersează în fiecare zi şi tocmai a terminat lucrul la un film despre dans.
În fine, în legătură cu cele mai noi cercetări, nimic nou sub soare (nihil novi), de fapt. Pentru că există un vechi proverb (care pare uitat acum, în vremuri grăbite, superficiale, neinteresate de istorie, de cultură) care spune: „cine nu are bătrâni să şi-i cumpere”. Dar lumea cumpără acum doar lucruri pentru imediatul consum, aruncând apoi ce nu au terminat de îngurgitat, şi este mare amatoare doar de distracţii uşoare, de divertisment, şi nu de lucrurile de calitate, de valoare. Cu ce m-am ales în viaţă/ Ce-am băut, ce-am mâncat şi cu ce am strâns în braţe/, cântă trăiriştii care pariază doar pe adevărul simţurilor.
Închei cu o scurtă revenire la subiectul meu din anteriorul „Hublou”, în care semnalam o carte intitulată „Femei care iubesc prea mult”. Cele care au suferit de boala asta s-o citească şi să se elibereze, să dea un refresh în viaţa lor. Inteligenţii greci foloseau două cuvinte diferite pentru dragoste, „eros” şi „agape”. Primul înseamnă pasiune, dor, mister, ardere, pe când „agape” aduce linişte, siguranţă, devotament, sprijin, alinare reciprocă. Alegerea vă aparţine!
Refresh!
