Ușor de dat, greu de îndeplinit un asemenea îndemn în ziua de astăzi în România. Iar, țara noastră se află în nedoritul „Top 20 al țărilor cu cea mai mare scădere a populației la nivel global”.

Îndemnul din titlu l-am auzit prima oară în 1977 în comuna Arbore (Suceava), de la celebrul țăran bucovinean autodidact Toader Hrib, cel care a strâns acolo o colecție cu caracter istoric și etnografic și a înființat, chiar în casa lui, un muzeu de istorie și artă populară. Cu un grup numeros de tineri, l-am vizitat în acel an, i-am admirat colecția și poveștile pe care ni le-a depănat pe îndelete. La final, hai la o poză de grup, cu Toader Hrib (atunci un om la 80 de ani!) și cu soția lui. Până și-a pregătit fotograful aparatul, rapsodul din Arbore ne-a făcut îndemnul „Puneți mâna și faceți copii!”.

Astăzi, un asemenea îndemn ar trebui să fie ca un fel de ordin pe care ar trebui să-l îndeplinească toți românii tineri. Însă vremurile s-au schimbat și țara mai pierde locuitori și prin emigrarea a milioane de oameni care aleg străinătatea pentru o viață mai bună.
Fenomenul scăderii natalității este unul mondial. Tot în anii ’70, un carismatic profesor de științe sociale ne îndemna ca după întemeierea unei familii să „punem mâna” și să avem nu unul, nu doi, ci trei copii. De ce? Pentru sporul firesc, natural al populației – spunea eminentul profesor. De ani buni, însă, optica în acest sens este cu totul alta, iar cei mai mulți copii se nasc doar în comunitățile cele mai sărace.

Scăderea natalității, creșterea mortalității, migrația externă galopantă, perioada de tranziție caracterizată de convulsii politice și economice, iată cauzele care contribuie la o dinamică negativă a volumului populației. Estimările, în 2007, ale unui studiu al Centrului de Cercetări Demografice, din Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române, au fost că păstrând rata fertilității de 1,3 copii/femeie din acel moment populația României va număra doar circa 16,7 milioane de locuitori în 2050 și aproximativ 8,5 milioane în 2100.

Toader Hrib s-a stins și el în 1991. În urma sa, la Arbore, nu a mai rămas nimic. Scriitorul Mircea Radu Iacoban semnala că chiar casa-muzeu a rapsodului a ajuns o ruină, năpădită de buruieni și golită de exponatele prețioase. Nici cu rapsodul nu a fost timpul mai milos.

 

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE