RAGC face zeci de miliarde curat din v=nzarea apei mizerabile
De cativa ani incoace, profitul RAGC s-a situat pe un curs ascendent. Miliarde de lei au fost inregistrate la Ministerul Finantelor publice la rubrica profit, de la an la an cifra fiind in crestere. Cu toate acestea, desi in mod normal profitul ar trebui reinvestit sau investit in restructurarea retelelor si cresterea standardelor calitative, situatia treneaza nejustificat.
Singura investitie notabila la RAGC este cea privind aductiunea de la Valea Uzului, in valoare totala de 52 de milioane de euro, din care 75% sunt fonduri nerambursabile iar restul este contributia comuna a RAGC si a Consiliului Local. Licitatia pentru lucrari a fost adjudecata PWT Wasser und Abwassertechnik GmbH, si totul a ramas in stand-by din simp-lul motiv ca nemtii s-au dovedit niste tepari. Acum se asteapta decizia Curtii de Arbitraj international si, eventual, poate se vor recupera o parte din banii ce au intrat in conturile celor de la PWT. In rest, investitiile RAGC sunt mai mult de mantuiala, si tin in principal de carpeli absolut necesare gen lipit o teava care se metamorfozeaza-n arteziana lasand oamenii fara apa potabila care uneori manifesta o turbiditate ce nu-i afecteaza calitatea superioara, desi arata ca zatul de cafea.
Castigurile se tripleaza
In decurs de numai trei ani, profitul celor de la RAGC a crescut mai bine de trei ori. In 2005, conform datelor oficiale de la Ministerul Finantelor, RAGC Bacau a inregistrat un profit de 2.52 miliarde de lei vechi. In 2006 cifra a crescut substantial la 7.33 miliarde, pentru ca anul trecut profitul inregistrat sa fie de 8,51 miliarde. Facand un calcul simplu, reiese ca in trei ani aproape 20 de miliarde au constituit profitul net al RAGC. Cu acesti bani nu s-a pornit insa niciun program coerent de schimbare a retelei de furnizare a apei potabile, bacauanii avand mereu plangeri, perfect justificate, legate de calitatea cel putin indoielnica a produsului furnizat la robinete, care cu greu poate fi, uneori, denumit „apa”. Scris de Emilian Berceanu
