Documentarea în estul judetului Bac?u, aproape de limita cu judetul Vaslui – zona saraca, vitregita oarecum de natura si de conditiile istorico-geografice, atestata ca atare înca din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea de catre Dimitrie Cantemir – nu a început sub cele mai bune auspicii, fiindca multi primari nu erau de gasit; nici în sediile primariilor, nici macar in comunele pe care le pastoresc. Aproape toti edilii lipsa – ai Partidului Democrat-Liberal – se aflau, vineri, 1 aprilie, la Bucuresti, pentru a li se repartiza noi fonduri, ca rasplata pentru loialitatea fata de conducerea superioara de partid si de stat. Ati ghicit – nici nu era greu – se apropie mâncând pamântul alegerile locale; pâna la campania de la jumatatea lui 2012 a ramas mai putin de un an. Veti spune ca, la urma urmei, nu e nimic rau sa dai o fuga la Bucuresti si sa vii cu bani pentru comunitatea locala. N-ar fi rau, sigur, daca, însa, aceste fonduri n-ar fi alocate discriminatoriu, adica le primesc doar comunit??ile ale caror primari „au fost cuminti”, în timp ce alte comune, care au parte de edili aflati aproape mereu în tabara „gresita”, se adâncesc de la an la an în saracie si subdezvoltare.

Ce stie toata lumea la Izvoru Berheciului (dar nu numai)

Pe 1 aprilie, primarul liberal Ion Ciuche, aflat la al doilea mandat, din 2004, era si el la Bucuresti, dupa „fonduri”. Ceva pare gresit în peisajul asta, nu? Ce sa caute un primar liberal la „Centru”, la conducerea PD-L, dup? bani?! Ei, toata „Poiana lui Iocan” din Izvoru Berheciului vorbeste ca primarul Ciuche a dat galbenul liberalilor pe portocaliul pedelist – zvonuri care, desi neoficiale deocamdata, au fost confirmate si de surse PNL, care ne-au întarit ca seful administratiei locale va „trece” în tabara oranj.
Asa ca la Prim?ria Izvoru Berheciului – comuna cu 1719 locuinte (unul dintre cele mai reduse efective ale popula?iei din judet) si peste 1500 ha de pamânt nelucrat – ne-a primit la vorb?, cu o amabilitate prudenta, secretarul Carmen Rocsanda Nistor (n.r. – nu consultati pagina web oficiala, nu este actualizata). Dumneaei ne-a vorbit în termeni pozitivi despre drumurile asfaltate si pietruite, despre dispensarul nou, cu program permanent – un medic de familie (care asigura servicii medicale de 10 ani si nu va pleca în viitorul apropiat, am fost asigurati, în pofida zvonurilor), alaturi de doua asistente medicale – despre scoala renovata, gradinite si transportul scolar, dar si despre saracie, despre situatia social? dificila, alimentata de insuficien?a fondurilor din Buget, de lipsa unor investitori locali sau de prin alte parti, mai rasariti (ne-a retinut atentia un depozit al unui distribuitor de tigle metalice din Republica Moldova).

Scoala, „curentata” la buget

În scoala de la „centru”, renovata, curatica, ne întâmpina, luat pe nepregatite, profesorul Mihai Câtea, care, în chiar aceeasi zi, îsi lua în primire atributiile de director. Ne-a marturisit, hâtru, ca a obtinut favoarea de a fi numit, în hârtii, din data de 31 martie si nu 1 aprilie, pentru a nu da motive de (auto)amuzament.
Prilej bun sa întreb despre neajunsuri, dificultati si nemultumiri la preluarea functiei, discutia cu directorul Mihai Câtea a demarat, totusi, greu, printre oftaturi, priviri cu subînteles, aluzii diluate, punctate, frecvent, de „…stiti dumneavoastra mai bine”. Am aflat însa si lucruri concrete, care nu puteau fi doar „pasate”, sugerate, întrucât nu sunt de natura sa le faca viata usoara nici copiilor si nici dascalilor din comuna. Astfel, se întâmpla ca microbuzul scolar sa zaca imobil, în lipsa de motorina, între 3 si 7 zile, deoarece Primaria ramâne fara fonduri, copiii batând pe jos kilometri buni. Mai mult, din cauza facturii neachitate, scoala risca sa i se taie curentul electric în 2 saptamâni. Aici m-a izbit o situatie pe care nu ezit sa o calific drept aberanta: încalzirea încaperilor din scoala se face cu o instalatie alimentata cu energie electrica! Încercati sa va imaginati consumul a 20 de astfel de calorifere, care, din câte am vazut, au suprafata radianta destul de mica si care, iarna – mi-a si confirmat noul director – oricum nu fac fata temperaturilor foarte scazute. Situatia explica astfel de ce facturile de curent ale scolii reprezinta o „gaura neagra” pentru bugetul Primariei si de ce proiectul laboratorului informatic ramâne, cel putin deocamdata, în stadiul de ipoteza. A existat, în 2002, un proiect pentru o centrala termica pe baza de lemne, dar, la renovarea din 2007 a scolii, firma care a executat lucrarile a impus, într-un mod inflexibil, fara sa consulte conducerea scolii, solutia sistemului de încalzire alimentat electric (n.r. – Gheorghe Baban, primarul comunei învecinate, Oncesti, care are în custodie, la rândul sau, o scoala încalzita pe baza de curent electric, la fel de costisitoare, ne-a explicat ca, de fapt, conditiile inflexibile au fost impuse de Banca Mondiala, care a finantat proiectul).

Cornulet sau ciorba?

Elevii primesc alimentele din Programul guvernamental „Cornul si Laptele”, dar, fara sa ni se explice de ce, cu „adaptari” autohtone: in loc de corn copiii primesc un soi de „Eugenia”, iar merele lipsesc acum cu desavârsire. Directorul Mihai Câtea nu este un partizan al respectivului program, neagreat, pare-se, o buna bucata de timp, nici de copii, de vreme ce, în decursul anilor, învatatorii si profesorii au constatat ca respectivele suplimente alimentare sunt aruncate frecvent la gunoi – tendinta mult diminuata în perioada din urma, marcata de criza. În schimb, noul director considera mult mai normala, fezabila si eficienta varianta unei cantine scolare, invocând un exemplu apropiat, cel al comunei Colonesti. Nu am vazut ce anume permite buna functionare a unei sali de mese la Colonesti, dar conditiile drastice impuse de autoritatile sanitare ridica destule motive de scepticism.

„Statiunea”

Sub aspect didactic, exista, mi-a marturisit cu tristete profesorul Mihai Câtea, câte 4-5 „vârfuri” în fiecare clasa, elevi care, ajunsi în Bacau la liceu, sunt nevoiti sa abandoneze dupa doar câteva luni si s? revina în comuna, deoarece parintii nu-i mai pot sustine financiar. Exista, fireste, si exceptii, nu foarte multe, dar prezentate cu neascunsa mândrie, cum ar fi tânara profesoara de matematica, revenita în „statiune”, dup? absolvirea studiilor superioare. Mi-a explicat, cu umor, directorul, ce e si cu „statiunea”: la repartitia sa, în anii 80, îsi imagina ca Izvoru Berheciului trebuie sa aiba acelasi statut cu Izvoru Muresului ori Izvoru Muntelui. E drept, a gasit statiune si aici, dar de mecanizare, de bovine… disparute azi, ca si livezile întinse care aduceau renume zonei, în urma cu peste dou? decenii.
Liviu Catana

Alte articole