Prin sărbătoarea Preasfintei Treimi, Biserica ne invită să contemplăm Fiinţa divină aşa cum Ea ne-a fost revelată. Textul evanghelic, însă, al acestei duminici nu-şi propune să ne dezlege enigma modului în care trei persoane distincte sunt şi rămân Fiinţa unică a lui Dumnezeu. Cuvântul lui Isus Cristos adresat apostolilor evocă noua identitate ce i-a fost conferită odată cu glorioasa sa înviere din morţi: mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Acest cuvânt domină întreg pasajul şi ne revelează faptul că prin învierea sa Isus Cristos, fiind făcut părtaş al puterii nelimitate a lui Dumnezeu, a devenit Stăpânul cerului şi al pământului. Or, revendicând această stăpânire universală, Isus se prezintă pe sine ca Mântuitor al tuturor oamenilor. Prin urmare trimiterea în misiune a apostolilor este legată de această putere: mântuirea trebuie să atingă dimensiunile întregului univers, pe toţi oamenii, toate popoarele.

Împlinirea aceste misiuni presupune trei etape: 1. faceţi ucenici… adeziunea la credinţa în Isus Cristos trebuie să fie rodul ascultării Evangheliei proclamate de apostoli şi de urmaşii lor; 2. botezaţi-i… Prin botez cei care au murit şi au înviat împreună cu Cristos se „nasc” în Biserică, în familia universală a tuturor celor care sunt în comuniune cu familia divină: Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt; 3. învăţaţi-i… adeziunea la Cristos îi cere ucenicului să traducă în existenţa cotidiană această viaţă nouă la care s-a născut. Mai precis, el trebuie să trăiască ca un copil al lui Dumnezeu (v. lectura a doua), să trăiască în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, cu iubirea Lui aşa cum a fost ea manifestată în cuvintele, gesturile şi în întreaga viaţă a lui Cristos. Astfel, Biserica în misiune nu face altceva decât să reveleze prezenţa lucrătoare a lui Cristos în spaţiu şi timp. Or tocmai acesta este momentul realizării depline al lui Cristos ca Emanuel (Dumnezeu cu noi): prin Duhul Sfânt, Cristos face prezentă lucrarea Tatălui în toate timpurile şi în toate locurile, dar mai ales în Biserică pentru ca Ea să-şi poate împlini misiunea.

În faţa unui mister atât de mare, care ne face lucruri minunate, nu putem face altceva decât să ne smerim împreună cu sfânta Fecioară Maria, zicând: Iată roaba Domnului (Lc 1,38) şi să-l preamărim pe Domnul din toată inima, fiindcă s-a comportat domneşte cu noi şi ne-a făcut lucruri peste aşteptări de mari, mai ales atunci când ne va invita să moştenim împărăţia pregătită nouă de la întemeierea lumii, ca să-i cântăm mărire pentru toată veşnicia. Amin.

Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE