Țineți minte ce (ne) spunea Nicu Ceaușescu după 1989? „Voi nu veți reuși nici măcar să văruiți ceea ce a fost în stare să construiască taică-miu”. La mai bine de 32 de de ani de la Revoluție nu e cazul să ducem dorul Ceaușeștilor. Dar e bine să ne amintim cuvintele Prințișorului. Și să admitem că, măcar în parte, ele s-au adeverit. Exemple? Duium.

Criza apei care a lovit săptămâna trecută Bacăul este unul dintre acestea. Rămânând pe plan local, dar trecând la o scară ceva mai largă și vizibilă tot timpul anului, nu doar atunci când pocnește vreo țeavă, să spunem că infrastructura sportivă a Bacăului este o ruină și-o rugină. În ultimii 10-15 ani, autoritățile locale nu au mișcat un deget pentru a ridica nivelul.



Iar când l-au mișcat, au făcut-o pentru a transforma stadionul „Municipal” într-un hău de mai mare rușinea, iar baza sportivă „Constantin Anghelache” (Letea) într-un spital Covid numai bun pentru unul sau mai multe dosare penale.

Nu mai vorbesc despre proiectele referitoare la așa-zisa Polivalentă sau despre studiile de fezabilitate privind modernizarea/ construirea stadionului: maculatură. Am în schimb toată convingerea că ultimul proiect, cel de asociere dintre Consiliul Județean și Consiliul Local pentru realizarea unui parc atletic va fi dus la bun sfârșit.

Și că, în sfârșit, cetățenii Bacăului- ca să nu mai vorbesc de sportivi- nu-și vor mai toci nervii, mușchii și ligamentele alergând pe suprafețele dure din Parcul Cancicov sau de pe Insulă. O garanție în acest sens este chiar ponderea de 95% pe care o are Consiliul Județean la nivel de finanțare a investiției. Iar faptul că președintele CJ, Valentin Ivancea este un apropiat al fenomenului sportiv, practicând atletismul, ca amator, este o altă chezășie importantă.

Mi-am aruncat un ochi pe Athletic Exploratorium din Odense, modelul danez care a inspirat proiectul și mărturisesc că a vedea și în Bacău un asemenea complex sportiv este mai mult decât o provocare. Cu o corecție: parcul să conțină și un spațiu rezervat probelor de aruncări. În orașul natal al Mihaelei Melinte și în cel de adopție al Biancăi Ghelber, această modificare de proiect se impune. Apropo de modificări. Și de cuvintele lui Nicu Ceaușescu.

Pe la mijlocul anilor 80, autoritățile băcăuane au reconfigurat stadionul din Parcul Libertății, actualul Cancicov, pentru a permite Doinei Melinte să se antreneze pe o pistă de lungime corespunzătoare. La aproape patru decenii distanță, Bacăul își propune un parc atletic unic în România. Iar intenția de a da acestui acest parc numele unei campioane fără egal, Doina Melinte, constituie o obligație în plus pentru ca proiectul să devină realitate. Altfel, ne-am cam săturat să-i tot dăm cu var…

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE