interviu cu Eugen Dumea, primar al comunei Negri
– Domnule primar, aş dori să începem discuţia noastră din 2012, anul în care aţi fost ales prima dată primar. Sunteţi la al doilea mandat, ales ca membru PSD şi cu sprijinul acestui partid. Care a fost primul proiect, prima realizare a omului şi primarului Eugen Dumea?
– Primul proiect a fost modernizarea şi asfaltarea unui drum de cinci kilometri, de la proiectare până la execuţie, pe care l-am şi terminat. Am fost un norocos. Este vorba de drumul Negri-Poiana, o lucrare cerută de cetăţeni de multă vreme. Aici este o poveste: el a fost drum judeţean, a fost declasat ca drum comunal, astfel că povara modernizării lui a rămas pe seama comunei. Au mai rămas încă patru kilometri, care fac legătura cu Roşiori, dacă reuşim şi asfaltarea lor, ne putem declara mulţumiţi. Finanţarea s-a făcut prin PNDL, cu bani europeni nu am reuşit decât un grup sanitar la Şcoala Poiana, prin GAL, astfel că şcoala se încadrează acum în standardele europene, are tot ce-i trebuie. Acum suntem în faza de studiu şi proiectare a încă cinci km de drum, vrem să începem lucrările de canalizare, am avut un proiect mai vechi, însă nu a fost eligibil. Acum am depus din nou cerere de finanţare prin PNDL 2, comuna are apă curentă în procent de 90 la sută, astfel că urmează obligatoriu canalizarea. Cel mai important şi ambiţios proiect este cel de alimentare cu gaz metan a comunei, de la o sondă din Dămieneşti, cu o rezervă mare de gaze. Suntem în faza de proiectare, avem acceptul de la ROMGAZ, TRANSGAZ. Am făcut un sondaj în comună şi am constatat că aproape 60 la sută dintre cetăţeni îşi doresc această investiţie, în special tinerii.
– Ştiu că în Negri, dacă tot am vorbit de ceea ce îşi doresc tinerii, căminul cultural este aproape nefuncţional. Aveţi în intenţie modernizarea şi darea lui în folosinţă.
– E adevărat, avem un cămin cultural însă nu mai răspunde cerinţelor actuale şi vrem să-l modernizăm, să-l tramsformăm într-unul multifuncţional.
– Comună mică, aflată la mare distanţă de oraş, cu drumuri de acces foarte proaste, dacă ar fi să vorbim de drumul Traian – Prăjeşti – Negri, de cel de care vorbeaţi Poiana-Roşiori. În aceste condiţii nici investitorii nu se simt atraşi de această localitate.
– Aveţi dreptate, în comuna Negri nu s-a mai investit nimic de foarte mulţi ani. Până prin 2008 a funcţionat aici o fabrică de prelucrarea laptelui, însă, din motive pe care nu le cunosc, s-a închis. Oricine vine aici pune problema drumurilor, a altor facilităţi, de aceea ne zbatem să atragem bani, să facem proiecte pentru canalizare, pentru drumuri. Forţa de muncă, atât cât mai este validă, îşi caută de lucru în alte localităţi, în Bacău, mulţi sunt plecaţi în străinătate. Posibilităţi sunt, potenţial este, însă s-au pierdut foarte mulţi ani, ani în care nu s-a mare lucru în această direcţie.
– Se vorbeşte de o mare investiţie în infrastructură, de care va beneficia şi comuna Negri. Despre ce este vorba?
– Este vorba de un drum judeţean, care vine de la Roman, trece prin Dămieneşti, Negri, Prăjeşti, intersecţie cu Traian, apoi continuă prin Secuieni şi ajunge până la Podu Turcului. Am înţeles că s-a trecut de faza de proiectare şi urmează să fie finanţat cu fonduri europene, în colaborare cu judeţul Neamţ. Este vorba de 90 de kilometri. Sperăm că acest drum să ne deschidă şi nouă alte perspective, la care adăugăm eforturile noastre de a investi în utilităţi, absolut necesare la acest început de secol.
– Domnule primar, am vorbit de modernizarea şcolilor, aţi reuşit să finalizaţi o investiţie prin GAL la Poiana. La celelalte şcoli care este situaţia?
– Am înţeles că fondurile europene prin GAL sunt momentan blocate. Noi intenţionăm să mai depunem un proiect pentru şcoala din Negri. La Şcoala din Poiana ne mai trebuie o centrală termică, avem deja banii pentru 80 la sută din investiţie, în acest fel, şcolile noastre vor beneficia de toate utilităţile, conform standardelor cerute. M-aţi întrebat de accesarea de fonduri europene. Noi vrem însă, fiind o comună mică, nu îndeplinim criteriile. Am încercat cu finanţarea unui drum, însă, la evaluarea făcută de consultantul tehnic, proiectul nostru nu îndeplinea criteriile stabilite şi nu avea rost să cheltuim banii pentru studiu şi proiectare şi nici nu puteam aştepta alţi cinci-şase ani.
– O problemă cu care se confruntă administraţiile locale este aceea a lipsei locurilor de muncă de care am vorbit, intervin apoi situaţiile deosebite ale unor persoane, familii care nu au posibilităţi suficiente de trai şi apelează la ajutorul social.
– Este adevărat, însă la Negri nu avem decât 40 de dosare la Legea 416, sunt efectiv persoane în vârstă, bolnave, familii cu venituri insuficiente. Am analizat foarte serios fiecare dosar. Să ştiţi că şi în comună mai sunt posibilităţi de a munci, de a câştiga bani, numai să vrei, însă observ că a scăzut interesul, dorinţa de a face ceva pentru tine, pentru familie, s-a instalat o blazare, mulţi s-au învăţat cu puţin, parcă nu mai au chef de viaţă. Nu ştiu de ce. Şi eu am muncit la viaţa mea, de la 15-16 ani, aşa am învăţat de la părinţi. Învăţam, munceam şi nu mi s-a întâmplat nimic, am crescut, am realizat ceva în viaţă. Am lucrat 25 de ani în construcţii, am încercat şi în străinătate, nu a mers după cum mi-am planificat eu, în acelaşi timp m-a tras satul înapoi, dorul de părinţi, de familie. Nu mă simţeam în largul meu. Când am revenit, din 2010 am încercat în politică, am văzut că nu se mişcă nimic în comună, mi-am zis că pot fi de folos comunităţii. Cel mai mare vis al meu a fost să modernizez drumul Negri-Poiana, care ajunsese într-o stare deplorabilă, refuzau să mai vină şi maşinile care transportau navetiştii. Dar am reuşit, mai sunt apoi 20 de kilometri de uliţe, pe care, în următorii ani intenţionăm să-i modernizăm, în prima fază prin balastare, apoi, în timp, în funcţie de bani, în următorii ani să avem toate drumurile asfaltate. Nu ne putem opri aici. Avem foarte mult de muncă. Am învăţat în anii de când sunt la primărie că fără determinare, fără răbdare, fără muncă, pierzi timpul şi mai păcăleşti şi oamenii care te-au ales. Astăzi, nu mai poţi minţi omul, nu poţi la infinit să tot amâni, că fac mâine, că mi-e frică de DNA, că e bine şi aşa. Şi nu-i vorba numai de cei din administraţie, mă refer la toată suflarea, trebuie să muncim, să lăsăm ceva în urma noastră. Am uitat? Ne-am învăţat că ne dă statul? Dar statul de unde are? Statul suntem fiecare dintre noi şi doar împreună ne putem dezvolta, putem să ne creăm condiţii mai bune, trebuie doar să vrem. Ca într-o familie. Mereu spunem, reclamăm că nu sunt bani, dar nu numai banul e totul, dacă ştii să-i chibzuieşti, să-i investeşti cu folos, cu bani puţini, se pot face multe lucruri, care, la rîndul lor, pot genera alţi bani. Eu când am venit în primărie nu am găsit o lopată, o roabă, nimic, nu aveai pe ce pune mâna. Ne-am cumpărat două utilaje, un autogreder şi un buldoexcavator. Şi facem treabă cu ele în comună, nu mai stau la mâna unei societăţi, a unei companii, să vină să-mi dea zăpada din drum, să-mi repare un drum, un şanţ, şi mai cheltui şi o grămadă de bani. Nu, acum le facem noi, am la primărie toate sculele de care avem nevoie, absolut toate. Când e nevoie, ieşim toţi la treabă. Nu este o ruşine, iar acei bani îi folosim în altă parte, unde este nevoie de ei. Am redus acele cheltuieli cu peste 20 la sută.
– Pe teritoriul comunei au fost descoperite mai multe vestigii ale locuirii încă din vechi timpuri, s-au făcut săpături arheologice mulţi ani, cea mai celebră aşezare este cea de la Brad, Zargidava, declarată monument istoric, arheologic, de interes naţional. Din informaţiile noastre, Zargidava a devenit un fel de islaz, pasc animale, s-au distrus unele vestigii. Cum s-a ajuns aici?
– Din păcate, este adevărat. Lucrurile s-au complicat, acel teren a fost retrocedat prin 1996-1997, în condiţii discutabile. Cred acum că se putea găsi o altă soluţie şi acel teren, acel şantier arheologic să fi rămas al comunei. Nu este posibil ce s-a întâmplat, mai ales că acel proprietar a vândut, la rândul lui, terenul unui ONG din Bucureşti, care, la acea dată a promis că va repune terenul, monumnetul în valoare, va face un muzeu în aer liber, îl va introduce în circuitul istorico-turistic. Toată lumea s-a bucurat, însă nu s-a ţinut de promisiune, nu a făcut nimic şi nici nu mai reuşim să luăm legătura cu ei. Nu ştiu cum au făcut, cu cine au vorbit, dar aveau toate avizele necesare. Cine le-a dat, cine le-a semnat, pe ce bază, nu ştiu. Pe acel teren este şi o biserică foarte veche, unde a fost înmormântat şi savantul Ion Ionescu de la Brad. Nu ştiu cum se va rezolva această situaţie.
– Aţi pomenit de Ion Ionescu de la Brad, om de ştiinţă, născut aici, la Brad. Casa în care s-a născut şi a locuit a devenit muzeu, în administrarea comunei. Am văzut că este închis, nefuncţional, au dispărut piesele, documentele de acolo.
– Este al Primăriei, eu am găsit acel muzeu aproape dărâmat, am făcut ceva investiţii acolo, am refăcut bustul savantului, cu forţe proprii, am reparat ce am putut, însă nu am reuşit să-l redăm publicului. Suntem în discuţii cu cei de la GAL, ei doresc să investească 20.000 de euro în acest muzeu şi să-l repunem în circuit. La acest proiect vom contribui şi noi, şi Consiliul Judeţean. Eu sper ca în cel mai scurt timp, să-l refacem aşa cum a fost el la început, astfel ca să poată fi vizitat de elevi, de turiştii în tranzit. Poate că ar fi trebuit ca această casă memorială- muzeu să fie trecut în administrarea Muzeului de Naturale, aşa cum este şi casa Ion Borcea de la Racova. Eu am mai deschis acest subiect la nivel de judeţ, însă nu a auzit nimeni. Sunt sigur că vom reuşi să ne facem datoria faţă de acest important înaintaş al nostru, să-i punem în valoare personalitatea, să devină un punct de interes.
– La fel ca şi primarul din Prăjeşti, care are copiii plecaţi în Anglia, şi al dumneavoastră îşi încearcă norocul în Germania. Se mai întoarce, aşa cum a făcut tatăl lui?
– Vrea mai mult, mai mult decât a putut face aici. Nu l-am încurajat, dar nici nu l-am oprit. Sper să se întoarcă acasă, lângă mine, lângă familie. Are doar 23 de ani. Avem timp să mai discutăm. Sunt de principiu că fiecare îşi are locul lui sub soare, important este să nu cauţi numai umbra. Eu sunt convins că mulţi din cei plecaţi se vor întoarce acasă. Noi, cei de aici, părinţii lor, rudele, ne pregătim să-i primim, cu străzi asfaltate, cu apă şi canalizare, cu gaz metan, cu şcoli moderne pentru copii. Să vină, să investească, să-şi caute un rost, să muncească, şi, cu siguranţă, vom trăi împreună mai bine. Acesta-i rostul vieţii.
– Domnule primar, nu am vorbit nimic de politică, care partid vă susţine, cum stă partidul în consiliul local?
– Politică am făcut în campanie, mai fac la partid, aici facem, toţi, administraţie. Sunt susţinut de PSD, partid care are o majoritate lejeră în CL, iar consilierii sunt oameni de ispravă, lucrează în folosul oamenilor. Lucrăm bine şi cu parlamentarii partidului, apelăm la sprijinul lor. Eu nu-i slăbesc, îi sun la telefon, îi invit în comună, trebuie să ştie care sunt problemele noastre, ale comunelor, au solicitat şi voturile locuitorilor din Negri când au candidat. Cum suntem noi traşi la răspundere de cetăţeni, mi se pare normal ca parlamentarii să sprijine oamenii din teritoriu şi chiar să dea socoteală, în sensul bun al cuvântului. Cred că a trecut vremea când parlamentarul venea doar în campania electorală, după voturi, acele voturi trebuie onorate.
Negri
Comuna se află în nord-estul judeţului, pe malul stâng al Siretului, formată din satele Brad, Călineşti, Mâgla, Poiana, Ursoaia şi Negri (reşedinţă). Este străbătută de șoseaua județeană DJ207D, care o leagă spre sud de Prăjești și Traian (unde se termină în DN2F) și spre nord de Dămienești. Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia comunei Negri se ridică la 2.709 locuitori, în scădere față de recensământul anterior, când se înregistraseră 3.066 de locuitori. În comuna Negri se află situl arheologic „Zargidava” aflat pe terasa Siretului, la sud-vest de satul Brad, sit ce cuprinde aşezări fortificate din eneolitic (cultura Cucuteni), o cetate din secolele al II-lea î.e.n.–I e.n., precum și o biserică și o necropolă din secolele al XV-lea-al XVIII-lea. Un alt monument de arhitectură este biserica „Sfântul Nicolae” din satul Călinești, construită în anul 1772.
