Marți, 10 octombrie, de la ora 17.00, la Arhivele Naționale Bacău, va avea loc lansarea volumului Moldova bisericilor de lemn. Album de reportaj, semnat de Otilia Bălinișteanu. Încadratura volumului va fi făcută de pr. Nicolae Dascălu, consilier patriarhal, directorul publicațiilor LUMINA și de istoricul Vilică Munteanu, arhivist, președintele Asociației Arhiviștilor Bacău. Evenimentul va fi moderat de Mihaela Chelaru, directorul Arhivelor Naționale Bacău.

Lucrarea, prefațată de etnologul Emilia Pavel, a fost publicată la Editura TRINITAS a Patriarhiei Române și este singulară sub aspect editorial. Volumul reunește, într-o prezentare inedită, sub forma reportajului clasic, 185 de biserici de lemn monument istoric din județele Iași, Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău și Vaslui, cele mai multe aproape necunoscute publicului larg. Cartea este, de altfel, rodul unei serii de reportaj inițiată și realizată de Otilia Bălinișteanu în perioada 2012-2015, multe dintre reportaje fiind publicate în „Ziarul Lumina”.

Potrivit autoarei, cartea reprezintă ”o privire pătrunzătoare, care trece subtil de arealul bisericuțelor de lemn, capitol esențial al patrimoniului nostru cultural, conturând profilul Moldovei întregi, cu frumusețile risipite cu atâta generozitate de natură și cu neputința de a-și depăși, din punctul de vedere al infrastructurii și al (auto)administrării, condiția de regiune rămasă atât de mult în urmă. E, totodată, un semnal apăsat că aceste biserici de lemn, păstrătoare ale istoriei și identității comunităților în care au fost construite, nu trebuie și nu pot fi lăsate să dispară. De aceea, volumul poate fi considerat un instrument util atât pentru jurnaliști, cât și pentru cei implicați în cercetarea, protejarea și promovarea patrimoniului ecleziastic autentic”.

Volumul a fost deja prezentat public, la Iași, pe 13 septembrie, dar și la Fălticeni, pe 22 septembrie, în cadrul unei serii de lansări ce vor fi organizate în perioada următoare în mai multe orașe din Moldova.

Otilia Bălinișteanu este redactor la „Ziarul Lumina” și are o experiență de 13 ani în presa scrisă. Este autoarea volumului de interviuri Taifasuri cu tâlc, Editura Trinitas (2014) și a volumului Florin Zamfirescu făcătorul de gazete, Editura Trinitas (2015). Din 2015 este și cadru didactic asociat la Catedra de Jurnalism și științe ale comunicării a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Vizitam catedrala de la Sacré Coeur într-o zi aurie de octombrie, cum sunt cele de acum, după care mi se face subit poftă de lucruri cât se poate de laice, de pământești, de o baie în cotidian. Așa că intru într-un boutique din împrejurimi în care văzusem, prin vitrină, un soi de țesături decorative care-mi luaseră ochii: catifeluri, brocarturi, moaruri, etc.

Intru, și îl rog pe vânzător să-mi arate un material. Se uită la mine atent și mă întreabă dacă sunt italiancă. Asta mă amuză, pentru că, în urmă cu o zi, tot într-un magazin, o fetiță m-a întrebat dacă-s spaniolă. Poate pentru că aveam o fustă lungă, neagră, cu volane, stil flamenco, și niște verigi mari de argint vechi în urechi. Nu, sunt româncă, îi răspund domnului.

A, din România, pac-pac, revoluție, exclamă încântat tipul. Bravo, ați scăpat de dictatură, ați ridicat, în sfârșit, capul. În semn de simpatie îmi face o reducere frumușică de preț la materialul pe care mi l-am ales (o catifea superbă, ca o veche tapiserie, cu inserturi de bronz auriu patinat), la care adaugă și un mic cadou, o mostră de parfum și o panglică de mătase. Ies radioasă din boutique, cu pachetul în brațe, ca o premiantă.

Din păcate, a doua oară când am fost în Franța, după mineriade, n-am mai avut parte de aceeași admirație, peste tot unde mergeam primind și întrebări destul de incomode, deloc plăcute. De altfel, au fost și alte lucruri care mi-au umbrit plecările în Franța, din anii următori, cea mai minunată excursie rămânând prima, din 1990. Când savuram totul, cu o foame și o sete nebune, scăpați din fostul lagăr comunist. Am vizitat o mulțime de locuri, gazdele noastre fiind extrem de prietenoase, acompaniindu-ne în peregrinările noastre prin diverse locuri, prin muzee: la Saint-Etienne, Dijon, Autun, Beaune, Ornans, etc. Din toate călătoriile mele țin minte câte ceva foarte particular.

Extrag din acel puzzle al amintirilor un colțișor anume, o stare, un gest, o mireasmă, un nou fruct descoperit cu mari delicii, o imagine fulgurantă, un sunet, un gust anume, o culoare. Asocieri neașteptate, învăluitoare sinestezii. De pildă, în Franța, am mâncat pentru prima oară un kiwi, atât de modest, de urâțel în exterior, și atât de frumos colorat înăuntru, iar la Chișinău, într-un sfârșit de mai în care după-amiezile aveau o culoare de chihlimbar, am descoperit în piață, pe tarabele asiaticilor, rodiile. Ce fruct extraordinar e rodia! Se spune că, în mod invariabil, are o sută de semincioare în cămăruțele ei.

Dar n-am avut niciodată răbdare să verific asta. De la Chișinău, într-o zi, am dat o fugă la Odessa. Țin minte de acolo piața imensă unde a filmat Einstein câteva scene din „Crucișătorul Potemkin”, scările de pe care se rostogolea căruciorul de copil din celebra secvență. Apoi, briza aspră și mirosul mării. În fine, ar fi atâtea și atâtea prilejuri de nostalgie, dar nu vreau să mă las pradă ei. Privesc înapoi, cu luciditate, doar la lucrurile frumoase, ele mă hrănesc, îmi întrețin o stare de bine, de confort interior. Și îmi proiectez alte călătorii, în viitor, plăcându-mi să fiu însoțită de cineva drag, foarte apropiat. Plec cu băieții mei uneori, care au grijă, și atunci când nu suntem împreună, să-mi povestească și să-mi transmită vești și imagini de pe unde sunt.

Acum câteva zile, fiul meu cel mic era la Roma, și era atât de entuziasmat de tot ce vedea încât îmi mitralia, pe WhatsApp, poze de peste tot. Am fost încântată că se gândea la mine, că voia să-i împărtășeasc starea euforică. Mă bucur că le-am transmis copiilor mei gustul călătoriilor, al descoperirii unor alte lumi, și că nu se arată prea interesați de bunuri materiale, mulțumindu-se cu strictul necesar. Sunt alte valori mult mai de preț în viața noastră, și de asta vreau să fie conștienți clipă de clipă. De pildă, frumusețea și compasiunea. Nu știu dacă ele chiar ar putea salva lumea, dar sunt convinsă că îi pot face pe oameni mai buni.

Începând cu această săptămână, pe tot parcursul lui octombrie, băcăuanii sunt „ademeniți” la Muzeul de Științele Naturii din cadrul Complexului Muzeal „Ion Borcea” cu… Pălăria șarpeului, specie de ciupercă declarată „exponatul lunii”.

Despre Pălăria șarpelui sau Macrolepiota procera în denumirea științifică, specialiștii ne spun că, în ciuda controverselor, este o ciupercă din categoria celor cu comestiabilitate „excelentă”, de la care se consumă însă, doar pălăria, piciorul fiind fibros.

„Pălăria este iniţial globuloasă apoi larg convexă, în formă de umbrelă şi în final aplatizată, central mamelonată, de culoare brună, cu diametru de 10-30 cm, acoperită cu scvame de culoare brună.

Piciorul este cilindric, cenuşiu, de 15-40 x 1-3 cm, fibros, fistulos, bulbos la bază, acoperit de scvame fine dispuse în zig-zag, de culoare brună, luând aspectul de piele de şarpe; prezintă un inel mare, mobil, gros. Lamele sunt dese, de culoare alb-crem. Carnea pălăriei este moale şi elastică, cu miros plăcut şi gust de miez de nucă”, explică specialiștii de la „Ion Borcea”.

De asemenea, aflăm despre Pălăria șarpelui că este o specie frecventă care „creşte pe sol, izolată sau în grupuri, prin păduri, pajişti, locuri înierbate, de la câmpie la munte, din iulie până în octombrie”. Atenție mare însă, la ciupercile care îi seamănă, sunt otrăvitoare și pot fi confundate cu Pălăria șarpelui dacă cel care dorește să le culeagă nu are cunoștințe corespunzătoare.

Pentru a înlătura dubiile, cel mai bine întrebați specialiștii. Îi găsiți și la Muzeul de Științele Naturii din Bacău unde, din această lună, expozițiile pot fi vizitate de marți până duminică inclusiv, între orele 8.00 – 16.oo

„Am văzut actori fără studii care jucau păpușa nemaipomenit, de uitam să intru în scenă.”

Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…

Eugen Ionescu: Teatrul „Bacovia” pentru mine este o scenă și un colectiv în care m-am simțit bine.

I.L.: Povestiți-ne puțin despre sosirea dumneavoastră în acest teatru. Cum a fost începutul?

E.I.: În primul rând, vreau să pornesc de la ideea că eu sunt absolvent de Arte plastice (design – sculptură metal), iar întâlnirea cu Teatrul de Animație a fost un destin. Când eram prin clasa a V-a, profesoara de Lb. română, doamna Isăcescu ne programase întâlnirea viitoare la Teatrul de Animație. Ziua respectivă s-a dovedit a fi o zi ploioasă, dar eu stând vis-à-vis de Teatru m-am dus ca să văd cum se fac păpușile (niciunul dintre colegii mei nu venise). La un pahar de vorbă era și un ziarist care încerca să își facă treabă. M-a întrebat ce vreau să devin atunci când am să ajung mare. I-am spus că doctor. După trei zile a apărut articol în ziar – Cel mai tânăr păpușar. După ani și ani, eu practicând altă meserie, m-au rugat cei de la Sindicatul Învățământului să le fac scenografia pentru echipa lor de teatru, care colabora la imprimări cu Teatrul de Animație. Domnul Calistrat Costin se supărase pe un actor care voia să plece și vine la mine, eu care nu aveam nicio legătură cu teatrul de păpuși și îmi zice: „Bă, vrei să fii actor la noi?”, la care eu: „Cum să fiu actor? Eu trebuie să mă bazez pe ce știu eu, pe diploma mea de Arte plastice.” Bun, eu sunt designer, iar asta se apropie mai mult de scenografie și de construcția de păpuși, decât de actorie. (râde)

I.L.: Care a fost cel mai nesuferit/drag rol pe care l-ați jucat în cariera dumneavoastră actoricească?

E.I.: Eu zic că am făcut față cu brio la toate rolurile pe care le-am avut. Am jucat în toate montările Shakespeare, deoarece nu erau actori, iar la Shakespeare distribuțiile sunt numeroase. (râde) Bineînțeles, eu nu le aveam cu rolurile mari și deodată, iar săracii regizori tot mai tăiau câte-o replică, dar la premieră spuneam tot textul. Mai venea pe la mine pe la atelier regizorul Dumitru Lazăr Fulga. Se învârtea el pe acolo, voia să pună o piesă, nici nu știam despre ce-i vorba și îmi zice: „Băi, Eugen, băi, moșule, hai ajută-mă într-o problemă. Nu găsesc actor pentru un rol.” Eu îl întreb: „Da’ ce vrei să pui?” El zice: „Titanic vals”. I-am spus că nu mă pricep, dar el a venit cu următoarea completare: „Trebuie să fie așa cum ești tu!”. Ei și am zis că hai să o facem și pe asta. Voiam să îl ajut. Deși îmi place mai mult să joc la păpuși, deoarece le dai viață și am văzut actori fără studii care jucau păpușa nemaipomenit de uitam să intru în scenă.

Ivona Lucan,
Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”

Ovidiu Genaru este un lord al Poemului. Dar nu un lord despre care vorbește Poetul: ,,La mine pe-aici/sunt un lord de mahala”. Este un lord cu sânge albastru. Poemele sale nu sunt făcute. Îi locuiesc în gene. E un fericit: nu face decât efortul de a deschide fereastra genelor sale, pentru a oferi lumii splendoarea unui spectacol ideatic de-a dreptul cuceritor. ,,Terapia cu îngeri” (Editura Junimea, Iași, 2017, 277 pagini), antologia sa de poeme, debutează sub auspiciile unei mărturisiri de poveste: ,,După 80 de ani, relațiile mele cu îngerii s-au îmbunătățit considerabil…” Sună a proiect de mare tratat de pace. Dar ce frumos sună! Cred că nici îngerii n-au rămas nesimțitori la acest gând… Ioan Holban, în prefața ,,Cehov de Moldova”, așterne despre acest instinctiv-lucid-ludic toate vorbele cele frumoase ale acestei lumii în ,,care se joacă mereu aceeași farsă la teatrul deșertăciunilor…”

Poemele sale găzduiesc apocalipsa care deja nu mai are nevoie de previziuni nostradamusești: ,,Mama lumii a rămas vădană. Bunicul/exersează cu capra. Unchiul trăiește/cu noru-sa. Finul își pipăie mătușa./Taică-su și-a sedus nora./Cumătra/ se îmbârligă cu nașul. Cuscra se linge cu țapul./ Frate-su o spurcă pe/vară-sa. Nepoata e lesbiană cu fina./ Cumnată-sa naște la ghenă.//Poliția bate la ușă./Nu-i nimeni acasă./Toți sunt plecați în Spania.”(,,În peșteră”).

Ecourile din ,,Marele Inchizitor” dostoievskian fac statuie metafizico-genaristă Libertății pe care, înspăimântați, n-o lăsăm să se apropie de plăpânda noastră ființare: ,,Am deschis ușa coliviei: Hai du-te o implor.//Pasărea mea captivă bâjbâie spațiul/se izbește de transparente/plânge și-i este milă de libertate.//Hai fugi unde vezi cu ochii/Eu repejor voi sigila portița în urmă./Dar pasărea intră iar în carcera ei/ și lăcrimând își pune cătușa.// E fericită și cântă jelind/cântă ca noi/dorința de a fi afară.” (,,Pasărea și colivia”).

Autoportretul aduce aminte de Dali: ,,Că n-am metafizică și vai că întunericul meu/ar fi prea inteligent. Că mă ocup de nuduri./ Că nu atac marile teme. Că sunt prea artist/prea elaborat prea nu știu cum./Prea esopic. Prea intelectual. Asta e rău?/ Că practic o perfecțiune care dă de bănuit/că sigur Genaru ascunde ceva./Că sunt frivol. Că sunt galant/un decatlonist al literaturii./Un burlesc un senzual un hedonist. Un prozaic./ Un lucid caligraf./Un ante-postmodernist. Un clovn./ Și că aș fi ultimul mohican liric./Și că aș fi prea nominalizat./Ca să disimulez./Că din păcate sunt octogenar și nu optzecist/ adică eufemistic vorbind aș fi oarecum/ parțial postum./Că nu sunt destul de în viață./Că nu corespund cu mine însumi./Că ar trebui să fiu cu totul altcineva.” (,,Mi-au reproșat că sunt un ironic”) Chiar și unele dintre titlurile poemelor sale sunt adevărate poeme: ,,Anchetarea unei lacrimi”, ,,Proces-verbal al unei dimineți de vară”, ,,Poezia cu perle de pupăză”, ,,Moartea menajeră”, ,,Fund de secol”, ,,Blajinul haos”, ,,Poemul are rana lui”…

Cândva, în incinta fostului teatru de păpuși, cu un martor de care îmi este dor, Octavian Voicu, Ovidiu Genaru îmi spunea amar: ,,Ioane, nici măcar noi, cei care mai scriem, nu ne mai citim între noi…” Dar cititorii nu vor comite un asemenea păcat și cu ,,Terapia cu îngeri”… Ar fi mare păcat… Să participi la zămislirea unui mare tratat de pace cu îngerii este un grozav privilegiu al spiritului.

Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău organizează cea de-a XXII-a ediție a Simpozionului Naţional de Estetică, în perioada 11 – 14 octombrie 2017, sub genericul „ImagiNație – Energia culturii”.

În ediția din acest an, premergător Centenarului Marii Uniri, Centrul de Cultură „George Apostu” va marca, încă o dată, legăturile culturale, artistice, istorice și literare dintre cele mai importante regiuni ale României, prin ample manifestări ce vor contribui la conștientizarea eforturilor, sacrificiilor și talentului pus la temelia construcției naționale.

Lucrările simpozionului dedicat Anului Maiorescu, pe tema: Spiritul critic maiorescian și omologarea canonului modern al culturii române, se vor desfășura la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău (joi, 12 octombrie 2017, ora 11.00, Aula „Vasile Alecsandri”, corp D), Colegiul Național „Ferdinand I” (joi, 12 octombrie 2017, ora 14.30), Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” (vineri, 13 octombrie 2017, ora 14.30). Vor participa la dezbateri: acad. Ioan-Aurel Pop, acad. Alexandru Boboc, acad. Eugen Simion, acad. Nicolae Dabija, acad. Vasile Tărâțeanu, acad. Valeriu Matei, acad. Mihai Cimpoi, prof.univ.dr. Cătălin Turliuc, prof.univ.dr. Petru Bejan, lector.univ.dr. Adrian Jicu, poetul Leo Butnaru.

Miercuri, 11 octombrie 2017, ora 17.00, Centrul de Cultură „George Apostu” vă invită la expoziția artistului plastic Simion Zamșa, din Republica Moldova. Evenimentul este însoțit de lansarea albumului de artă Simion Zamșa, editat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Bacău.
Simion Zamșa este artist plastic, pictor și grafician, Maestru Emerit al Artei din Republica Moldova. Începând cu anul 1990 este profesor și conferențiar la Facultatea de Arte Plastice și Design a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău.

O importanță deosebită îi revine lansării numărului 47 al revistei „Vitraliu”, în care sunt publicate studii/eseuri/opinii etc. consacrate unor mari teme: Ovidiu ‒ 2000: biografia, opera, exilul la Tomis; Procesul de formare a statului național român (1821-1918): Academia, Universitatea, instituțiile, presa, sistemul politic, doctrine, ideologii, evoluția culturii științifice, a literaturii și artelor, învățământul de toate nivelurile, personalități reprezentative, personalități pe nedrept uitate, recuperări etc.
Editarea revistei „Vitraliu”, nr.47, a beneficiat de sprijinul financiar al Consiliului Județean Bacău.

La această importantă manifestare dedicată esteticii, istoriei, culturii și civilizației românești, îi vom avea invitați speciali pe acad. Ioan-Aurel Pop și regizorul Alexa Visarion.

Publicul iubitor de cultură și de tainele celei de-a șaptea arte este invitat la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău (Aula Mare), joi, 12 octombrie 2017, de la ora 11.00, când va avea loc prezentarea volumului „Împotriva uitării” – Alexa Visarion, și seara, de la 18.00, la Teatrul Municipal Bacovia, la ceremonia de decernare a Marelui Premiu „George Apostu” regizorului Alexa Visarion. Momentul va fi marcat de laudatio pentru personalitatea premiată, rostită de către Dorel Vișan.

Alexa Visarion (n. 11 septembrie 1947, orașul Botoșani) este regizor de teatru şi film, scenograf, eseist, scenarist, profesor universitar și unul dintre cei mai înzestraţi şi mai prestigioşi oameni de teatru de astăzi. Piesele de teatru pe care le-a regizat, filmele (Înainte de tăcere, Înghiţitorul de săbii, Năpasta, Punct şi de la capăt, Vinovatul, Luna Verde, Ana) sunt mărturii ale unei vocaţii de excepţie şi ale unei cariere impresionante.

În 2014 i-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București. Până în prezent a pus în scenă peste 100 de spectacole și a realizat ca scenarist și regizor 7 filme artistice de lung metraj.

Va urma spectacolul extraordinar „Sunt suflet din sufletul neamului meu”, realizat de actorul Dorel Vișan și de flautistul Ion Bogdan Ștefănescu. Marele actor Dorel Vișan, un artist cu o carieră excepțională: zeci de roluri în teatru, de la Molière la Shakespeare, de la Marivaux la Büchner, iar în film peste 50 de personaje create în producții românești și internaționale se întâlnește cu unul dintre cei mai valoroși flautiști ai lumii – Ion Bogdan Ștefănescu, cel care a impresionat auditoriul în ultimii ani în turneele naționale denumite generic „Flautul de aur”.

Acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, eminent istoric şi cercetător român, specializat în istoria formării naţiunilor, istorie medievală, paleografie latină şi studii transilvane, va susţine conferinţa „Elogiu istoriei”, la Universitatea „George Bacovia”, vineri, 13 octombrie 2017, ora 11.00. Evenimentul va cuprinde şi prezentarea volumului „Istoria Transilvaniei”, apărut sub egida Academiei Române, rezultat al cercetărilor de câteva zeci de ani a doi dintre cei mai reprezentativi istorici români contemporani: acad. Ioan-Aurel Pop şi prof. univ. dr. Ioan Bolovan. Prezintă: prof.univ.dr. Cătălin Turliuc.

În aceeaşi zi, de la ora 18.00, la Sala Ateneu, va avea loc ceremonia de decernare a Marelui Premiu ”George Apostu” academicianului Ioan-Aurel Pop. Momentul va fi marcat de laudatio pentru personalitatea premiată, rostită de către acad. Eugen Simion, laureat al Marelui Premiu „George Apostu”, în anul 2009.

Specialist remarcabil al istoriei medievale româneşti, cu precădere al celei transilvane, acad. Ioan-Aurel Pop este un istoric cu o operă consistentă şi solid documentată, care însumează câteva sute de articole ştiinţifice şi aproape 40 de volume publicate în calitate de autor, coautor şi coordonator, lucrări de referinţă în istoriografia românească şi europeană, contribuind substanţial la progresul notabil înregistrat după 1989 în cunoaşterea istoriei medievale şi premoderne a spaţiului românesc şi a Europei Răsăritene şi Centrale.

Cu acest prilej, Orchestra Filarmonicii ”Mihail Jora” va oferi un concert de muzică simfonică sub bagheta dirijorului italian Andrea Barizza. Solist: Michael Sussman (Norvegia) – vioară.

La evenimentele ce compun întregul program cultural sunt invitaţi să participe oameni de cultură, oficialităţi locale şi judeţene, parlamentari, directori de instituţii, oficialități din cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale.

Parteneri: Consiliul Județean Bacău, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Universitatea „George Bacovia” din Bacău, Teatrul Municipal Bacovia, Filarmonica „Mihail Jora”, Colegiul Național „Ferdinand I”, Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare”, Federația Tinerilor din Bacău.
Parteneri media: Cotidianul Deșteptarea, TVR Iași, Radio România Iași, EuroTV.
Sponsori: Aerostar S.A., Agricola S.A., S.C. Rolex S.R.L., Camera de Comerț și Industrie Bacău, S.C. Pambac S.A.

Programul Simpozionului Naţional de Estetică

Miercuri , 11 octombrie:
Ora 17.00 Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău
Muzeul de Artă Contemporană „George Apostu”
Deschiderea oficială a Simpozionului Naţional de Estetică, ediţia a XXII-a
Alocuţiuni de întâmpinare
Expoziția artistului plastic SIMION ZAMȘA (Republica Moldova)
Prezintă: prof.univ.dr. Petru Bejan
Lansarea albumului de artă – SIMION ZAMȘA
Lansarea Revistei Vitraliu, nr. 47

Joi, 12 octombrie:
Ora 11.00 Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău
Conferinţa Naţională de Estetică
Titu Maiorescu 100: Spiritul critic maiorescian și omologarea canonului modern al culturii române
Vor conferenția : acad. Alexandru Boboc, acad. Mihai Cimpoi, lector.univ.dr. Adrian Jicu, prof.univ.dr. Petru Bejan
Spectacolul cărţii: Alexa Visarion – „Împotriva Uitării”
Prezintă : Carmen Mihalache

Ora 14.30 Colegiul Național „Ferdinand I“ Bacău
Conferinţa Naţională de Estetică
Titu Maiorescu 100: Spiritul critic maiorescian și omologarea canonului modern al culturii române
Moderator : Adrian Jicu
Vor conferenția: acad. acad. Nicolae Dabija, acad. Vasile Tărâțeanu, prof.univ.dr. Petru Bejan

Ora 18.00 Teatrul Municipal Bacovia
Ceremonie de decernare:
Marele Premiu „George Apostu” pentru anul 2017, domnului Alexa Visarion
Laudatio : Dorel Vișan
Spectacol: „Sunt suflet din sufletul neamului meu”, realizat de actorul Dorel Vișan și de flautistul Ion Bogdan Ștefănescu

Vineri, 13 octombrie:
Ora 11.00 Universitatea „George Bacovia” din Bacău
„Elogiu istoriei”- acad. Ioan-Aurel Pop
Spectacolul cărţii: Ioan Bolovan și Ioan-Aurel Pop – „Istoria Transilvaniei”
Prezintă: prof.univ.dr. Cătălin Turliuc

Ora 14.30 Colegiul Pedagogic „Ștefan cel Mare“ Bacău
Conferinţa Naţională de Estetică
Titu Maiorescu 100: Spiritul critic maiorescian și omologarea canonului modern al culturii române
Moderator : Dan Petrușcă
Vor conferenția: acad. Alexandru Boboc, acad. Valeriu Matei, acad. Eugen Simion, prof.univ.dr. Cătălin Turliuc

Ora 18.00 Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău
Ceremonie de decernare:
Marele Premiu „George Apostu” pentru anul 2017, domnului Ioan-Aurel Pop
Laudatio : acad. Eugen Simion
Concert de gală : Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Mihail Jora” Bacău
Dirijor: Andrea Barizza (Italia)
Solist: Michael Sussman (Norvegia) – vioară
Seara prieteniei