Aud adesea sau citesc în comentariile la articole despre condiţiile din penitenciare replici de genul: “Ia mai lăsaţi-mă şi cu deţinuţii ăştia!”, “Ce le tot plângeţi de milă?!” sau chiar “Ordinarii ăştia de violatori şi criminali….”.
Argumentele, ştiu, sunt mereu aceleaşi (şi corecte, pe deasupra) – statul plăteşte mai mult pentru deţinuţi decât pentru copii, condiţiile sunt mai rele în spitale etc.
Nu vă contrazic, nu încerc nici pe departe vreo pledoarie în apărarea deţinuţilor, ci mai degrabă împotriva ignoranţei, a lipsei de logică şi a gândirii superficiale, păguboase.
Cel puţin două aspecte merită dezvoltate. În primul rând, până nu mergi în instanţă să asculţi un infractor (unii atât de tineri că simţi noduri în stomac), nu ai cum, evident, să vezi şi alte laturi ale problemei.
Cei din detenţie rămân doar “ordinarii de criminali şi violatori”. Ei bine, să ştii (tu cel care critici vehement) că printre ei l-am găsit şi pe copilul de acum zece ani, vecin cu tine, care încasa bătaie în loc de cină, pe care îl auzeai urlând în casă, dar alegeai, la fel de revoltat, să dai televizorul mai tare.
Am găsit-o şi pe mama lui căruia statul nu i-a oferit protecţie la timp. I-am găsit şi pe copiii abuzaţi, exploataţi, violaţi despre care primăriile, protecţia copilului, o comunitate întreagă habar nu aveau sau nu voiau să ştie.
Şi foarte probabil am putea să vedem după gratii şi parte din copiii care nu şi-au mai văzut de ani buni părinţii plecaţi peste hotare.
Ok, chestii lacrimogene, vei spune. Dar te interesează măcar că “ordinarii ăia din puşcării” câştigă pe drept procese la CEDO?
Poate că nici asta. Dar sigur te interesează că banii daţi de statul român după aceste procese vin şi din buzunarul tău.
În 2017, plângerile adresate CEDO au fost aproape de 4.000, numai din România. Curtea a pronunţat 69 de hotărâri (în ceea ce priveşte 214 plângeri), iar în 55 dintre ele a constatat cel puţin o încălcare a Convenţiei europene a drepturilor omului.
Mare parte din despăgubiri s-au acordat pentru condiţiile de detenţie. Curtea a considerat că statul român trebuie să introducă măsuri de reducere a supraaglomerării şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor materiale de detenţie, precum şi remedii preventive şi compensatorii.
A, să nu uităm că printre deţinuţi s-au aflat ori se află şi “erorile judiciare”.
